6,255 matches
-
Traian Brăileanu, N. Roșca, K.Urbanski. De altfel, colaboratorii la revista de pedagogie erau profesori, conferențiari, lectori, asistenți universitari, profesori secundari, învățători, compozitori, ingineri, medici, preoți etc.: Iosif Antohi, E. Abramovici, P.N. Apolozan, Mihai Bejenariu, Gerda Barbilian, Lucian Bologa, Ilie Grămadă, Vasile Netea, D. Papadopol, C. RădulescuMotru, Vasile Sauciuc - Săveanu, Ipolit Tarnavschi ș.a. Revista avea o mare varietate tematică și se referea la toate treptele învățământului: grădinițe de copii, școala primară, gimnaziu, liceu, școli speciale, învățământ superior. În revistă s-au
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
profesie: V. Grecu, V. Loichiță, R. Cântea, G. Voividca, C.V. Șesan, A. Dorofteiu, Al. Ieșan, D. Torouțiu, N. Simionescu, T. Cernăuțeanu, I. Nichitovici, Gr.N.Nandriș, N. Cartojan, Al. Procopovici, Emilian Slușanschi, Traian Brăileanu, Nicolai Cotos, Aurelian Voronca, Em. Grigorovitze,Ion Grămadă, pentru ca să nu-i uităm și să-i menționăm pe mai tinerii Dimitrie Vatamaniuc, Mircea Streinul, Traian Chelariu, Ar. D. Racheru, George Antonescu, Mircea Diaconu, Dragoș Vitencu, George Drmur, E.Ar. Zaharia. Neculai Tăutu, Augustin Z.Pop și foarte, foarte mulți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
locurile intime ca să nu ai ceva, chiar și în timp scurt este absolut marcant pentru orice om, oricît de tare ar fi el. Și poate nu atît din punctul de vedere al lui personal, și pentru că orice om are o grămadă de legături. Și îți e mai mare teamă pentru ei, pentru ai tăi, pentru toți cei care îți sînt dragi și care au rămas afară, neștiind și nu vei ști nici o clipă. Abia după aproape două luni, cînd am primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
De la igiena personală pînă la rugăciune, totul devenise public. Nu numai vorbele se rosteau în auzul tuturor, dar și gîndurile semănau între ele. Oamenii își povesteau visele și constatau cu surprindere că aveau aceleași vise. Trăiam ca liliecii de peșteră, grămadă, fără a avea însă justificarea liliecilor. Noi nu trebuia să ne prezervăm căldura, dimpotrivă, ar fi trebuit să scăpăm de ea, deoarece în zilele acelea de vară, acolo, sub pămînt, celula noastră era un ou clocit, un cuptor încins, foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și știi, știi bine cât iubesc marea când e toamnă. — Pff, n-ai de ce să mă invidiezi, Cristiane, crede-mă ! Nu am timp să mă bucur de nimic. Luni, pe cinșpe, trebuie să fiu înapoi, am de scris și o grămadă de rezolvat. Și d-aia ziceam. Să mai stăm și noi la o șuetă în seara asta, că nu ne-am mai văzut de- atâta vreme. Dar să fie într-un loc mai retras, îl roagă Mihail. Chiar n-aș
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-l plâng, Doamne, de teamă să nu mă vadă copiii ! — Of, ce ghinion, doamnă ! Chiar înainte să se termine războiul. Da, ce ghinion, i-a repetat ea fără noimă străinului. Au avut noroc în seara aceea copiii. Au găsit o grămadă de uscături numai bune de pus pe foc și au putut dormi în sfârșit la căldură. Au putut să și iasă să facă un om de zăpadă și să transpire în voie, mama a încălzit găleata cu zăpadă topită și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat mai fumega locul expoziției Comitetului de Patronaj. În sus, pe Calea Victoriei, pe stânga și pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str. Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme ; călcam cu prudență și ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngro- zitoare ravagii. Gara de Nord, Gara Basarab Mărfuri, Calea Griviței grav lovite. Am văzut un tramvai surprins în mers ; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. Ieri după-amiază am fost în cartierul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
său i-a amenințat pe jurnaliștii „vânduți Occidentului“ că vor ajunge În lagăre de muncă (asemenea vorbe erau apoi negate de cei care le pronunțaseră sau prezentate ca glume ori figuri retorice). Și s-a petrecut ceva aproape suprarealist: o grămadă de români — oameni politici, jurnaliști, intelectuali — s-au mobilizat pentru alegerea lui Iliescu, pe care mulți dintre ei Îl combătuseră până atunci cu Înverșunare. Aveau de ales, potrivit propriei lor logici, Între „rău“ și „foarte rău“ și s-au dus
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ortodoxă. Românii nu stau prea bine nici cu conștiința ecologică. Și aceasta, la toate nivelurile: de la cel al vieții cotidiene până la funcționarea marii industrii. Oamenii aruncă ușor În stradă tot ceea ce le prisosește și au ajuns să trăiască În mijlocul unor grămezi de gunoaie. Comunismul n-a avut nici cea mai mică idee de ecologie (programul său de industrializare cu orice preț fiind, prin excelență, antiecologic), așa Încât exploatările miniere și industria n-au ținut seama de nici un fel de norme de acest
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mea o scurtă secvență de amintiri - autostradă, soarele reflectându-se pe capotă, curbele din Mulholland văzute prin parbriz în timp ce Go-Go răsuna să spargă difuzoarele, cerul și coroanele palmierilor deasupra. Nu eram foarte impresionat de mașină la vremea aceea: existau o grămadă de copii de bani gata la colegiu și o mașină ca a mea nu constituia o excepție. Dar amintirile se risipiră când am parcat în spațiul rezervat mie, am ridicat de pe locul din dreapta un teanc de ediții ale cărții mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urmă, apoi am adăugat, înainte de a mă putea controla: Ce a făcut-o? - Ce a făcut-o? întrebă el. Păi e un fel de mâzgă lipicioasă. Grădinarul făcu o pauză. Aș zice că e de melc, o râmă sau o grămadă de chestii de-astea or fi făcut-o... dar e mult prea mult pentru o... râmă. Făcu altă pauză. Plus că n-am prea avut probleme cu melcii pe-aici. Stăteam acolo, zgâindu-mă la grădinar. - Prea mare pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
i-a turnat. Așadar: Ashton era trădătorul. Robby își imagină o cometă și coada ei. Robby își imagină călătorind spre orașe îndepărtate unde... Greșeală, Bret. Robby și-a imaginat evadarea. - Și ce-are asta cu mine? întrebă el. - Are o grămadă de-a face cu tine atunci când Ashton îți trimite fișiere ca să le descarci și Cleary Miller îți trimite o scrisoare și... - Tată, asta nu-i... - Și v-am auzit la mall sâmbătă. Când te-ai întâlnit cu niște prieteni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
decolau de pe firele de telefon și zburau în stoluri ciclice de dans deasupra unei mașini a poliției oprită pe autostradă și a unor privitori care își lungeau gâtul să vadă mai bine, iar camera de luat vederi a transfocat asupra grămezii rămășițelor, evitând discret carnagiul, și un fermier din zonă cu ochii înotând în lacrimi răspundea întrebărilor reporterului cu un soi de nedumerire, la început crezuse că de fapt calul „născuse“ pentru că era atât de „rupt“, după care au fost emise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înconjurat de trei-patru chicos y chicas, gata să te conducă la spectacolul pasiunii și-al cărnii... Vânătoarea e foarte dură... Cafenelele și restaurantele sunt pline de mușterii. Muzică și mirosuri. Lumina puternică a vitrinelor și a felinarelor „pune în valoare” grămezile de pungi din plastic care vor fi ridicate de gunoieri până dimineață și murdăria mai măruntă de pe trotuar: mucuri de țigară, tipărituri multicolore cu invitații la show-sex. Mărturiile nocturne ale Madridului... Case de schimb valutar la câțiva pași una de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un adevărat măcel între fanii englezi și cei germani la Charlerois, unde s-a jucat partida: scaune de plastic folosite pe post de muniție de război, tunurile de apă ale forțelor de ordine lovind în plin, polițiști călare, arestări la grămadă și bastoane de cauciuc generos distribuite - o adevărată mană cerească pentru televiziuni. „Capitala Europei” ne-a cam umplut de deziluzii. 18 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun la restaurantul hotelului nostru, care are un nume frumos - Argus. La bucătărie sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu mâna întinsă, folosind telefonul ca pe un microfon, pentru ca persoana „de la capătul firului” să-și dea seama că e pe bune. („De la capătul firului” - iată o sintagmă deja caducă. Evoluția rapidă a mijloacelor de comunicare „scot pe necarosabil” o grămadă de expresii până mai ieri uzuale. Epoca postmodernă produce o „metaforizare” accelerată a limbajului, transformând termeni și locuțiuni consacrate în bibelouri cu valoare muzeistică: „la celălalt capăt al firului”... Ce „fir”, domnule, la telefoanele mobile?!) VASILE GÂRNEȚ: Prima stație pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aranjează” trecutul propriu, dar și istoria, în funcție de acele o mie-și-una de pârghii ale orgoliului!... sau încercând să „repare” greșeli absente sau lașități ale propriului trecut și, atunci, asistăm la producția atâtor „jurnale” în care constatăm stupefiați că am avut „o grămadă” de contestatari, de revoltați față de ororile și absurditățile regimului. Toate acele „gânduri de moarte” pe care le avea aproape orice cetățean adult al României ceaușiste, gânduri libere și revoltate, toate acele amărăciuni reprimate sau vise de realizări înfrânte, murdărite în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
disertație pentru studenții de la științe politice. Tabăra de refugiați care a fost transformată în cea mai mare închisoare din lume (de trei ori suprafața Parisului intra-muros, 362 km²) a ajuns ce-a ajuns un loc unde oamenii trăiesc claie peste grămadă, suferă și mor pentru că ușile și ferestrele i-au fost închise pe dinafară printr-o dublă răsucire a cheii în broască. Să fie oare iadul contagios? Înainte de a răspunde, ar trebui să încep prin a număra: erau aici șaptezeci de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai devreme, după măcelul evocat aici, o bunică din vecini și-a detonat încărcătura explozivă de la cingătoare în momentul trecerii unei patrule israeliene: n-au fost decât trei răniți. Ea avea șaizeci și șapte de ani, și a lăsat o grămadă de bomboane pentru cei șaptezeci și trei de nepoți: le lăsase pentru înmormântare, și le pusese la vedere, pe masa din bucătărie. Funeraliile au fost festive, din câte se pare. Unul din fiii ei fusese ucis în plină stradă, cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se edifice asupra tradiției musulmane în această privință. Puțin după aceea, omologul său așkenaz ne mărturisește uimirea care l-a cuprins, în cursul unei călătorii în Maroc, văzând că musulmanii se descalță la intrarea în moschee. La est de Ierusalim, grămezile de încălțăminte sunt la fel de frecvente, iar drumul nr. 1 care divizează orașul moscheilor de cel al sinagogilor pe aproape trei kilometri poate fi traversat la fiecare semafor. Astfel trăiesc alături Israel și Ismael: două specii la fel de puțin interfecunde, la fel de improprii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Primele două, biologice, sunt incurabile; următoarele două, industriale, țin de Biroul Lucrări Publice; cât despre recipientele din plastic, un rău pandemic, ele țin de civilizația supermagazinului. Bitumul și betonul au cel puțin un antidot: rugăciunea. Când, pe litoralul libanez, printre grămezile de gunoaie și de cutii de încălțăminte care desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai șanse să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și ale unor piese de artilerie abandonate. Nu-i chiar un muzeu, dar pare a fi devenit deja un loc de pelerinaj, cel puțin pentru cei care locuiesc în apropiere (străinii îl ignoră sau îl ocolesc). Ici și colo, printre grămezi de moluz, panouri cu fotografii ale unor "dispăruți". Aici erau închiși, fără a fi fost judecați, fără a avea dreptul la vizite, militanți din rezistența libaneză; torturile cu șocuri electrice la care erau supuși erau supervizate de israelieni. Vizitez celula
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de pete negre. Tot ce aruncă locuitorii pe geam se oprește pe acest grilaj. La Deirat, în Cisiordania, am văzut grupuri de copii palestinieni întâmpinând cu urale sosirea benelor cu gunoaie provenind de la casele coloniștilor. Ei scotoceau cu râvnă în grămezile cu deșeuri menajere pentru a-și alimenta bucătăria familială. Aici, pubelele de la bogați sunt adresate direct săracilor, dar nu atât pentru a-i hrăni, cât pentru a-i umili. Și toate acestea din cauza unui arbore genealogic folcloric, fără îndoială, transcris
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
stăpânire ultimile rezerve de grâu de prin cămări.Banul nu lipsește în Ucraina. Ba se pare chiar că e prea îmbielșugat. Dovadă că funtul de pâne se plătește până la 50-60 de ruble. Dar nemernicii oameni preferă un pumn de grâu grămezilor de ruble de hârtie. Cu capetele plecate, Ovreii și Haholii dela Iampol au suferit și această furtună după multe altele așteptând zile mai bune. Mai cu samă Ovreii au avut a plăti și de astă dată din nou toate oalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
8.20) 9. Trecem Nistrul (ora 10 Mosc.) În Ucraina, pământuri comasate și ferme. Plutim la 2200 m. înălțime. Nipru panoramă largă. Trecem pe deasupra norilor. După Kiew intrăm în nouri deși și furtună. Se luminează apoi și rămânem tot deasupra grămezilor lânoase de nouri. Vom ajunge la Moscova cătră ora 14 rusă (13 Buc.) Ora 2 fără 1/4 ajungem, după ce am trecut pe deasupra unei regiuni mari de uzine, fabrici și culturi aliniate, curate, rânduite. Lăsăm bagajele lângă avion, singure. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]