5,954 matches
-
singuratic În locul unde se sfârșește piața gării, o umbră supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
despărțire de conștiință. Îl urăsc pe Somnus, acest călău cu mască neagră care-mi pune capul pe butuc; și dacă pe parcursul anilor, apropiindu-se o dezintegrare mult mai meticuloasă și mai ridicolă, care În nopțile de acum - mărturisesc - reduce mult groaza rutinei somnului, m-am obișnuit atât de mult cu chinul premergător somnului, Încât aproape că mă fălesc când familiara secure iese la iveală din marea cutie de contrabas căptușită cu catifea, la Început nu beneficiam de asemenea mângâiere sau apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
comentat aici, Încă mai Împărțeam o cameră de copii cu fratele meu. Baia repartizată Mademoisellei se afla la capătul unui coridor În formă de Z, la vreo douăzeci de bătăi de inimă distanță de patul meu și, zbuciumându-mă Între groaza Întoarcerii ei premature de la baie, În dormitorul ei luminat de lângă camera noastră, și invidia față de fratele meu care respira regulat, șuierând ușor În spatele paravanului care ne despărțea, nu reușeam niciodată cu adevărat să profit de acest răgaz suplimentar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
hăul lustruit al nopții) țâșneau deasupra noastră pentru a susține misterioasele rotunjimi ale catedralei Sf. Isaac. Ne opream cum ar fi la marginea abisului căscat lângă acei masivi periculoși din piatră și metal și cu mâinile Înlănțuite, cuprinși de o groază liliputană, ne Întindeam gâturile ca să privim cum se ridică În calea noastră alte perspective uriașe - cei zece atlanți gri-lucios ai porticului unui palat, un vas uriaș de porfir lângă poarta de fier a unei grădini sau acea enormă coloană cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vechii bolșevici“, eroii tinereții lui, Îi produseseră un șoc salutar, pe care nu reușiseră să i-l producă pe vremea lui Lenin toate gemetele ce răzbăteau din lagărul de muncă forțată de la Solovki sau din temnița Lubianka. Rosti cutremurat de groază numele lui Ejov și Iagoda, dar uitase complet de predecesorii lor, Urițki și Dzerjinski. Deși odată cu trecerea timpului Învățase să judece mai corect problemele sovietice contemporane, nu se ostenea să-și reconsidere ideile preconcepute din tinerețe și Încă mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
asigurându-se că visează. Trebuie să silesc timpul și spațiul să participe la emoția mea, la dragostea mea muritoare, pentru a mă debarasa de ceea ce este muritor În ea, ajutându-mă astfel să lupt Împotriva degradării totale, a ridicolului, a groazei de a fi manifestat o infinitate de sentimente și de gânduri, În cadrul strâmt al unei existențe finite. Întrucât, În metafizica mea, sunt un non-unionist Înrăit și nu mă atrag excursiile organizate prin paradisuri antropomorfe, mă las În voia propriilor stratageme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
voia să se lase fiert de aparenta mea indiferență cu care mă lăsam purtat printre acele ruine ale durerii, părând doar preocupat să nu-mi cadă cumva mâna de pe behind-ul Esterei, atât de învăluitor legănat prin tot acel ținut al groazei. I-am dat dreptate inginerului care, scuzându-se că are treabă la comandament, ne-a spus că mai putem să ne plimbăm încă o jumătate de oră. „Nu mai mult“, a precizat el, privindu-mă țintă, ținând morțiș să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stricat. M-am gândit doar - cu ușoară intenție de a rememora - la cutremurul din ’77. Vorbeam la telefon cu Ea când a început. Spaima copleșitoare că a venit sfârșitul Lumii în acel moment. Și, simultan cu frica, mai puternică decât groaza clipei, bucuria că mi-e dat să mor cu Ea în ureche, cu vocea Ei în mine. M-am simțit atunci, într-adevăr, ocrotit de Dumnezeu. I-am simțit puterea și bunătatea, milostenia și marea taină a vieții pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu era deloc dispus să se lase tratat ca un cîine vagabond, lovit și răpciugos, fără ca nimeni să Își aducă aminte că trăise și el cîndva pe lumea asta și că fusese ceva mai mult decît o mască tragică de groază și repulsie. El, Oberlus, grav rănit, Însetat și singur, părăsit la capătul universului, avea să Înfrunte lumea și să revendice o parte din bunurile ei, smulgîndu-le cu forța dacă, așa cum se părea, forța era Întotdeauna necesară. În cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata. - O vorbă numai și te scurtez de-un cap, l-a anunțat Oberlus pe un ton care nu admitea replică. Întinde mîinile. Celălalt ascultă pe dată, mut Încă de groază, iar Iguana, cu mișcări precise, Îi legă mîinile cu lanțul, petrecîndu-i-l apoi, În așa fel Încît să formeze un fel de laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aducem noi sacrificii le place sau nu. Sebastián Mendoza, biet metis chilian, născut și crescut cu frica lui Dumnezeu și a Sfintei Fecioare, impusă prin foc și sabie de preoții spanioli, Îl contemplă acum pe călăul său nu numai cu groază, pentru că din prima clipă simțise În prezența lui o teamă de neînvins, ci cu advărată uimire, o stupoare greu de descris, căci vorbele pe care tocmai le auzise depășeau cele mai inimaginabile erezii de care auzise de-a lungul Întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Se uita În jur cu coada ochiului cînd celălalt Îl căuta din priviri pe Oberlus, se așeza la masă cînd mînca și Sebastián, iar la căderea nopții se Întindea, exact ca și chilianul, rămînÎnd nemișcat și În tăcere, cuprins de groază, pînă cînd somnul Îl răpunea, pentru douăsprezece ore, cît dura Întunericul la acele latitudini ecuatoriale. Cu trecerea timpului, Mendoza și el deveniră complici, cu toate că pomenita complicitate se limita la Împărtășirea acelorași temeri și pedepse, fiind neputincioși să conceapă un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Acum, și Mendoza era În permanență asaltat cu Întrebări cu privire la cuvinte spaniole pe care Oberlus nu le pricepea și le sublinia cu multă grijă, iar dacă ar fi existat un observator, probabil că l-ar fi trecut toate nădușelile de groază, descoperind umbra acelei ființe diforme și cocoșate micșorîndu-se tremurătoare prin jocul flăcărilor pe Înaltul perete de stîncă al peșterii presărate din loc În loc cu stalactite, cu capul aplecat deasupra unei cărți și murmurînd mereu cuvinte ininteligibile care sunau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
erau, dacă s-ar fi aruncat toți deodată asupra lui, ar fi reușit să-l pună la pămînt, anihilîndu-l odată pentru totdeauna, chiar cu riscul, În cel mai rău caz, ca jumătate dintre ei să piară În temerara Încercare. Dar groaza pe care o simțeau În prezența acelei creaturi infernale era atît de mare, Încît numai dacă Îi privea, mușchii li se contractau, iar membrele nu reacționau la comanda dată de creier. Dominique Lassa, care străbătuse toate oceanele, care Înfruntase cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tăcere, convinsă că vorbea cît se poate de serios, iar Iguana Oberlus Începu să-și dea jos pantalonii, În timp ce-i poruncea: - În cazul ăsta, lungește-te pe pat și desfă picioarele. Năucită, incapabilă să scoată un singur cuvînt, mută de groază, lipsită de apărare și hipnotizată ca o pasăre În fața privirii unei anaconda, Carmen de Ibarra se Întinse pe pat, Închise ochii, Își desfăcu picioarele și solobozi un strigăt de durere cînd sexul ei fu pătruns, sfîșiat și distrus, În carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
am dat seama că-i de la ea cum am văzut plicu’ roz. Și scrisul. Lăbărțat și pe de lături. Mereu știu că-i de la ea. Nu doar după timbre - sunt mai mulți care-mi scriu din America. Am primit o groază de răspunsuri după ce-am dat anunț în revista de slăbit, și vin de peste tot: asta a fost ideea lu’ mama. A văzut ea la Kilroy sau pe-undeva; o problemă împărtășită e o problemă mai mică. De fapt, e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
emoțiile atât de brusc și de drastic? Era un moment care necesită poezie sau muzică pentru a fi descris: nici măcar cuvintele nu pot comunica un astfel de atac emoțional. Nu din pricina frumuseții sale, departe de asta - conștientizarea era mai aproape de groază decât de încântare -, ci pentru că forța unui astfel de moment, care îți prinde inima în strânsoarea sa și o strivește până când viața însăși e amenințată, e dincolo de margini. Stacey —D eci ce faci mai târziu? am întrebat-o io pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am trezit citind despre gemeni malefici, zgândărind cu o fascinație morbidă rana care mă îngrijora, în loc să o ignor și să o las să se vindece. Ajunsesem să îmi fie frică să mă culc, asemenea copiilor acelora nenorociți din filmele de groază, pentru care singura cale să nu cadă în strânsoarea atacatorului este să stea treji. Cel care mă chinuia eram eu însumi și detestam să-l eliberez alunecând afară din zona conștientă. Dar am continuat să merg în somn, nu des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și-o să-ți zică el cum stă treaba cu capsele și restul. Cu dietă și exerciții faci treabă. E singura cale sigură. N-am mai zis nimic, da’ nu-mi închisese gura: mama vine cu tot felu’ de povești de groază când o-ntrebi câte ceva. Parcă dacă nu știe din ziare, a auzit vreo prietenă de-a ei de ceva groaznic care poate să mi se-ntâmple mie, chiar dacă te gândești doar să-ți schimbi pasta de dinți. Da’ mie, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
diferite, dacă-nțelegeți la ce mă refer. Mânia s-a topit cumva de pe fețele lor și s-au uitat la mine - oh, cum să descriu privirea aceea? O mai văd și acum, și-mi vine din nou să plâng. O groază tristă, ăsta e modul cel mai bun; ca și cum ar fi dat peste un accident de nedescris. Un copil călcat de mașină sau așa ceva - cred că, într-un fel, așa și era, dar cred că de fapt îmi plâng eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de putea funcționa normal, atâta vreme cât creierul responsabil pentru ele se zvârcolea în agonie delirantă și nesiguranță? În vreme ce mă îndreptam spre Victoria Street, grijile fără consecințe în privința lipsei mele de haine și a faptului că eram neras alternau cu spasme de groază provocate de gândul la ceea ce făcusem. Și totuși, mai enervant decât asta era întrebarea care se insera cu forța în gândurile mele o dată la câteva secunde, ca durerea produsă de un cateter. De ce făcusem asta? Pentru ce? În vreme ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
insera cu forța în gândurile mele o dată la câteva secunde, ca durerea produsă de un cateter. De ce făcusem asta? Pentru ce? În vreme ce-mi răspundeam singur - pentru ea, pentru Stacey, pentru a fi cu ea - o transpirație fierbinte de groază mă copleșea sub șocul incredibilului. Pur și simplu nu părea posibil sau real. Mi-o imaginam pe fata cea grasă și proastă de la supermarket și mă minunam. Dar am continuat să merg. O cunoaștere de la un nivel mult mai profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
inițială trecuse cu atâta succes. — Da, pare destul de bine acum, domnule. Mult mai bine. Sau, cel puțin - și s-a oprit o clipă ca să-și puncteze propoziția cu un rânjet -, cât de bine va ajunge vreodată. Un mic spasm de groază mi-a cuprins boașele, și m-am luptat să împiedic frica să-mi urce pe față. —Cum adică? Are ceva grav? Ceva... —Vai de mine, nu, domnule Thornton (oare făcea parte din politica SavaMart ca managerii de magazin, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mine, parc-ar vrea să mă lingă sau așa ceva. —Să te conduc spre casă, Stacey? Asta m-a neliniștit un pic, aveam instrucțiuni așa stricte să „nu fraternizăm cu clienții“ sau cum zicea doamna P, și-auzisem atâtea povești de groază că nu puteam să nu mă-ntreb ce vrea. Am avut rapid un vis cu ochii deschiși despre cum încercase să mă violeze și Warren spărsese ușa chiar la timp și venise să mă salveze, dar apoi a vorbit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
păcălim singuri... îți place de mine, nu? Nu m-am putut abține - am râs din nou. Umblasem cu cioara vopsită pe lângă ea: temerile mele exagerate de om din clasa mijlocie, care se amestecau cu dorința și cu vinovăția și cu groaza, care-mi dăduseră vertijuri de anxietate în tentativele mele de a-i comunica fetei iubirea mea disperată și jalnică îmi părură brusc prostești și inutile. Da - bineînțeles că-mi plăcea de ea, și dacă ea putea accepta asta, atunci cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]