10,350 matches
-
revendicîndu-se din gaullism și creștinism și provenind din Cluburile "Gaullism și Progres". La stînga, Robert Buron lansase în 1966 "Obiectiv 72" înainte de a adera la Partidul Socialist în 1971, la reînnoirea căruia au participat oameni puțin îndepărtați de democrația de inspirație creștină, ca Paul Quilès și Jacques Delors. La rîndul său, Bernard Lambert, deputat MRP în 1959, trecuse la PSU în 1967. "Libertatea de a alege"11 era garantată de episcopat printr-un document de o importanță capitală, adoptat de Adunarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Adunarea Plenară a episcopilor la Lourdes în octombrie 1972, prezentat de Monseniorul Matagrin, "Pentru o practică creștină a politicii". Pluralismul angajamentelor politice ale catolicilor era recunoscut. Mai întîi Centrul Democrat, apoi CDS au dorit să-și afirme identitatea de inspirație creștină. Majoritatea conducătorilor erau foarte atașați de aceasta: Pierre Méhaignerie în Bretania, Jacques Barrot în Haute-Loire, Bernard Bosson în Haute-Savoie considerau Democrația Creștină ca pe o moștenire de familie. Nu trebuie să-l uităm pe Dominique Baudis, care a reușit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
foarte atașați de aceasta: Pierre Méhaignerie în Bretania, Jacques Barrot în Haute-Loire, Bernard Bosson în Haute-Savoie considerau Democrația Creștină ca pe o moștenire de familie. Nu trebuie să-l uităm pe Dominique Baudis, care a reușit să introducă curentul de inspirație creștină la Toulouse și în regiunea Midi-Pyrénées, ceea ce nu este un eveniment electoral minor. Textele dovedesc această preocupare, fie că este vorba de Carta de la Lyon din 1966, de raportul doctrinal al lui Jean Chelini de la Congresul din Mulhouse în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la Congresul de la Strasbourg în 1980, "O doctrină pentru prezent", sau acela al lui Jacques Barrot și François Bayrou (ales președinte în decembrie 1994) la Congresul din Saint-Malo în 1990. Rezoluția finală a acestui Congres semnala că "CDS afirmă că inspirația sa creștin-democrată constituie axa filosofiei sale și a referinței sale doctrinale", dar "fără a elimina pe toți cei care, chiar dacă nu împărtășesc aceeași credință, împărtășesc aceleași valori ale demnității umane". Un factor important al reactivării filosofiei creștin-democrate l-a constituit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
liderul său, Lars Korvald, a devenit prim-ministru în fruntea unui guvern de centru-stînga. Alegerile din 1977 au fost pierdute, dar în 1983 s-a deschis o perioadă de coaliție de centru-dreapta. Partidul norvegian este singurul dintre mișcările democrate de inspirație creștină din țările scandinave care a atins o anumită consistență. În Suedia, forțele religioase s-au regăsit mult timp în Partidul Liberal, dar, fiind confruntate cu puternica secularizare a societății și reproșîndu-i acestui partid de a nu fi apărat bine
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
caracteristicile care aveau s-o slăbească în perioada post-franchistă: fragmentarea regională și clivajele personale. În Țara Bascilor, supraviețuia o rețea clandestină a Partidului Naționalist (PNV), care rămînea influent în rîndul populației, iar în Catalonia s-a format o opoziție de inspirație creștin-democrată chiar din 1945 datorită călugărilor de la mănăstirea Montserrat 15. Pe plan național, Francisco De Luis a fondat în 1954 o structură creștin-democrată, Associación española de Cooperación europea (AECE), care se sprijinea pe partidele europene de aceeași inspirație. În 1956
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
opoziție de inspirație creștin-democrată chiar din 1945 datorită călugărilor de la mănăstirea Montserrat 15. Pe plan național, Francisco De Luis a fondat în 1954 o structură creștin-democrată, Associación española de Cooperación europea (AECE), care se sprijinea pe partidele europene de aceeași inspirație. În 1956, a fost creată o altă mișcare de către un fost deputat al CEDA, care dorea să refacă CEDA, Manuel Giménez Fernández. Acest fost ministru al Agriculturii sub Republică a fondat Izquierda demócrata cristiana. În 1965, după ce a fuzionat cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Democratic, la care participau și liberalii și social-democrații, a cîștigat primele alegeri legislative libere din 15 iunie 1977 și s-a menținut la putere pînă la victoria socialiștilor în 1982. Suarez se prezenta drept catolic practicant și sublinia cu plăcere inspirația creștină a opiniilor sale. El a reușit să ocupe locul unei democrații creștine fărîmițate și să capteze electoratul său potențial. Dar Uniunea, ea însăși o coaliție fragilă, s-a prezentat la alegerile din 1982 divizată, pierzîndu-le în favoarea Partidului Socialist și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și de Est seminarii, colocvii, conferințe. Sarcina sa este considerabilă. Condițiile realizării ei variază mult de la o țară la alta, în funcție de intensitatea dramelor trăite, de la nazism la comunism, funcție, de asemenea, de tradițiile religioase ale fiecăreia. După război, partidele de inspirație creștină s-au reconstituit, avînd uneori succese electorale importante. Dar curînd s-a instalat dictatura, ducînd fie la dispariție, fie la transformarea în partid-alibi supus regimului. Se cunoaște rolul jucat de Biserici în căderea comunismului, zdruncinarea creată la urcarea pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
totalitate. Amenințate cu fragmentări, în concurență cu formațiunile bazate pe un naționalism bănuitor care făceau uz de creștinism, dar aproape niciodată susținute de Bisericile care, timp îndelungat, au fost rupte de evoluția ecleziastică și teologică a Bisericilor occidentale, partidele de inspirație creștin-democrată rămîn slabe. Totuși, în cîteva locuri, importanța lor nu este deloc neglijabilă, ca de exemplu în Estonia, Slovenia și chiar în Ungaria. Pe de altă parte, există forțe de care trebuie să luăm seama dacă admitem amploarea dezastrelor și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1923. În timpul exilului, preotul italian a rămas foarte activ, stabilind numeroase contacte. La îndemnul său, a avut loc la Paris, în decembrie 1925, o întîlnire a șefilor europeni. Cu această ocazie a fost creat Secretariatul Internațional al Partidelor Democratice de Inspirație Creștină (SIPDIC), avînd sediul în capitala Franței. Structura acestuia a rămas întotdeauna slabă: buget modest, un Buletin trimestrial care nu a apărut decît cîțiva ani, reuniuni foarte puține. SIPDIC a avut totuși meritul de a fi existat, de a-și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
țări ca Franța, oferind ospitalitate refugiaților"1. Sturzo a încercat, împotriva tuturor dificultăților, să păstreze legăturile internaționale, creînd la Londra, în 1936, "People and Fredom Group", iar în 1940 o Uniune Internațională Creștin-Democrată în care se regăseau oameni politici de inspirație creștină care fugiseră de nazism. Fiind obligat să se refugieze în Statele Unite, el a dus o intensă activitate centrată pe regrupare și stabilirea de contacte. De la relansare la Partidul European Relansarea, din punct de vedere structural, a avut loc după
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o importanță prea mare. Ele au fost subliniate de protagoniștii francezi; alții, cum ar fi italienii, încercau să le minimalizeze, subliniind ceea ce se unifica. La Congresul NEI din 12-14 aprilie 1950 de la Sorrento, Alcide De Gasperi amintea de "identitatea principiilor inspirației noastre, care trebuie să conducă la o anumită asemănare, ba chiar la o uniformitate în soluționarea problemelor comune". De aceea, formarea Noilor Echipe Internaționale (NEI), funcționarea lor timp îndelungat, susținerea în mod regulat a congreselor (16 la număr) între 1947-1965
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Olanda Christen Democratisch Appel Spania Partido nacionalista vasco Unió democrática de Catalunya Partido popular 2) Partide asociate Austria Österreichische Volkspartei Malta Partit nazzjonalista Suedia Kristdemokratiska Samhallspartiet 3) Partide cu statut de observator Finlanda Kansallinen Kokoomus Suedia Moderata Samling PARTIDE DE INSPIRAȚIE CREȘTIN-DEMOCRATĂ NON-MEMBRE ALE UNEI STRUCTURI INTERNAȚIONALE Armenia Uniunea creștin-democrată armeană Bielorusia Uniunea creștin-democrată bielorusă Frontul popular din Bielorusia (1) Letonia Uniunea creștin-democrată din Letonia Polonia Mișcarea pentru Republica Creștin-democrată Rusia Uniunea creștin-democrată din Rusia Partidul creștin-democrat din Rusia Mișcarea creștin-democrată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
un discurs creștin-democrat adesea puțin elaborat și asimilat de cadrele partidului", se pot extinde și la alte partide creștin-democrate europene. "Referirea la persoană și la comunitate, scrie el, refuzul sistematic al socialismului și liberalismului "sălbatic", amintirea valorilor spirituale și de inspirație creștină, incantația europeană constituie un discurs identitar, proteiform, ale cărui granițe cu un liberalism moderat sau cu un socialism îndulcit sînt greu de stabilit"7. Nu era socialistul François Mitterrand cel care se declara un cercetător al "unei căi intermediare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
declara un cercetător al "unei căi intermediare între liberalism, o înșelătorie, și colectivism, o piedică?" (Libération, 10 mai 1984) Este adevărat că după Sturzo, Maritain, Borne, nu mai remarcăm o ideologie doctrinală aprofundată, specifică democrației creștine. Nu fiindcă filosofia de inspirație creștină ar fi epuizată, ci pentru că nu mai exista o filosofie vie a democrației creștine, așa după cum o arată și lucrările lui Paul Ricoeur sau Rémy Brague. Acest aspect nu este neliniștitor pentru democrația creștină fiindcă recitindu-i pe Sturzo
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștină fiindcă recitindu-i pe Sturzo, Maritain și Borne, constatăm că aceștia sînt încă uimitor de moderni și pot servi drept bază pentru o nouă acțiune. Însă democrația creștină trebuie să se întrebe care este, astăzi, sensul unei politici de inspirație creștină, al viziunii despre om conform creștinismului. Or, Bisericile s-au îndepărtat de aceasta sub influența Conciliului Vatican II, dar și fiindcă conflictele religioase au dispărut ori s-au atenuat foarte mult; problema învățămîntului este un bun exemplu în acest
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Franța PNV Partidul naționalist basc PPE Partidul popular european PPI Partidul popular european PPT Partidul popular ceh PSC Partidul social creștin, Belgia KPF Adunarea poporului francez SGEN Sindicatul general al Educației naționale, Franța SIPDIC Secretariatul internațional al Partidelor democratice de inspirație creștină UCDEC Uniunea creștin-democrată a Europei centrale UCDR Uniunea creștin-democrată din Rusia UDF Uniunea pentru Democrație franceză UEDC Uniunea europeană a creștin-democraților UFD Uniunea Forțelor democratice, Bulgaria UMDC Uniunea mondială a Democrației creștine UPR Uniunea populară republicană VNV Uniunea națională
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
franceză: Jean JULG, La Démocratie chrétienne en RFA, Paris, Economica, 1985, 382 p. Lucrarea mai generală a lui Kurt SONTHEIMER, Die Adenauer Ära. Grundlegung der Bundesrepublik, München, DTV, 1991, 250 p., permite plasarea CDU/CSU în perspectivă. Despre partidele de inspirație creștină belgiană și olandeze, cele mai importante sînt cele ale lui Jean BEAUFAYS, Les partis catholiques en Belgique et aux Pays-Bas, 1918-1958, Bruxelles, Bruylant, 1973, 778 p., și A. SIMON, Le parti catholique belge (1830-1945), Bruxelles, La Renaissance du Livre
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
aceea care i-a îndreptățit să primească pe Duhul Sfânt...” (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VII-a, cap. XVIII, în PSB, vol. 9, p. 457) „Dintre proorocii iudeilor unii erau înțelepți chiar înainte de a fi primit darul proorociei și inspirația divină, ca unii care au fost aleși de Providența dumnezeiască spre a primi Duh dumnezeiesc și a mijloci descoperirile și proorociile ce li se împărtășiseră pe temeiul unei viețuiri pilduitor de statornice și de neîntrecute, precum și a unei libertăți și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cercetărilor, problemelor ridicate, a ipotezelor a perspectivelor de noi studii. Ca și în celelalte sectoare de activitate, și în acest domeniu lucrările lui C. I. Parhon au pus probleme de viitor, constituind, încă și în prezent, o sursă importantă de inspirație pentru noi cercetări. Acest rol de stimulare a acestor cercetări, întrevederea unor noi orizonturi conferă activității lui C. I. Parhon un factor creator care va fi viu încă mult timp. O serie din aceste lucrări au stabilit corelații neuroendocrinologice (în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului"101. Și corelatul cu adevărul limbii: Nu noi suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră. Precum într-un sanctuar reconstruim piatră cu piatră tot ceea ce a fost înainte după fantezia sau inspirația noastră momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească. Nu orice inspirație întâmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingașă și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
reconstruim piatră cu piatră tot ceea ce a fost înainte după fantezia sau inspirația noastră momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească. Nu orice inspirație întâmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingașă și frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparțin unei arhitecturi exotice, dar în ideea ei generală este însăși floarea sufletului etnic al românimii."102 În virtutea acestor ecuații
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Kraus era însoțită de o pledoarie pentru creație drept singurul țel al vieții unei ființe omenești pe deplin dezvoltate. Un crez asumat cu o consecvență nemiloasă prin sinuciderea lui spectaculoasă, după publicarea, în 1903, a cărții sale Sex și caracter. Inspirația viziunii asupra destinului omului a tânărului autor a fost una riguros dualistă. În orientarea vieții, valoarea și plăcerea îi apăreau drept poli. Weininger opunea idealismul moral hedonismului. Pentru idealist cu adevărat reale sunt doar binele, adevărul, frumusețea 22 GÂNDITORUL SINGURATIC
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
profesor de filozofie al Universității din Viena, Moritz Schlick, grup cunoscut mai târziu sub numele de Cercul de la Viena. După mai multe încercări, Schlick a reușit să se întâlnească, în 1927, cu Wittgenstein, în a cărui carte el vedea principala inspirație pentru filozofia viitorului. În vara acelui an, Wittgenstein a avut discuții cu câțiva membri ai grupului din jurul lui Schlick. Ulterior, a acceptat să se întâlnească doar cu Schlick și cu asistentul acestuia, Friedrich Waismann. Este posibil ca aceste discuții, ca
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]