41,505 matches
-
mulți factori: Insulinele umane, atît cele prandiale cât și cele bazale, se absorb mai repede și au o durată de acțiune mai scurtă decât cele animale. Acest fapt se datorează unei hidrofilii mai pronunțate a primelor (7). Volumul și concentrația insulinelor administrate sunt invers proporționale cu viteza de absorbție (6,7,8). Insulinele cu concentrația de 100 U/ml se absorb însă cu aceeași cinetică ca și cele cu concentrația de 40 U/ml, datorită faptului că se administrează în volume
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
absorb mai repede și au o durată de acțiune mai scurtă decât cele animale. Acest fapt se datorează unei hidrofilii mai pronunțate a primelor (7). Volumul și concentrația insulinelor administrate sunt invers proporționale cu viteza de absorbție (6,7,8). Insulinele cu concentrația de 100 U/ml se absorb însă cu aceeași cinetică ca și cele cu concentrația de 40 U/ml, datorită faptului că se administrează în volume proporțional mai mici. Factori hemodinamici locali și calitățile membranei capilare. Creșterea perfuziei
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
calitățile membranei capilare. Creșterea perfuziei sanguine în zona de administrare sau fenomenul de recrutare de noi capilare prin expunerea la căldură, masaj local sau prin efort fizic accelerează absorbția. Suprafața și permeabilitatea membranei capilare (efectul de "barieră" pentru moleculele de insulină care au o dimensiune de aproximativ 6000 Da) sunt, de asemenea, direct proporționale cu viteza de absorbție. Locul de administrare. Absorbția cea mai rapidă a insulinelor se produce din țesutul subcutanat abdominal (mai ales, din jumătatea superioară a regiunii abdominale
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
fizic accelerează absorbția. Suprafața și permeabilitatea membranei capilare (efectul de "barieră" pentru moleculele de insulină care au o dimensiune de aproximativ 6000 Da) sunt, de asemenea, direct proporționale cu viteza de absorbție. Locul de administrare. Absorbția cea mai rapidă a insulinelor se produce din țesutul subcutanat abdominal (mai ales, din jumătatea superioară a regiunii abdominale). Ea descrește progresiv la nivelul brațelor și apoi al feselor și coapselor. Într-un studiu cu insulină marcată cu I125 s-a constatat faptul că rata
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
absorbție. Locul de administrare. Absorbția cea mai rapidă a insulinelor se produce din țesutul subcutanat abdominal (mai ales, din jumătatea superioară a regiunii abdominale). Ea descrește progresiv la nivelul brațelor și apoi al feselor și coapselor. Într-un studiu cu insulină marcată cu I125 s-a constatat faptul că rata de diminuare a depozitului subcutan de insulină este cu 86% mai rapidă la nivelul abdomenului decît al coapsei (9). De asemenea, glicemiile postprandiale sunt cu 29% mai mici după injectare în
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
mai ales, din jumătatea superioară a regiunii abdominale). Ea descrește progresiv la nivelul brațelor și apoi al feselor și coapselor. Într-un studiu cu insulină marcată cu I125 s-a constatat faptul că rata de diminuare a depozitului subcutan de insulină este cu 86% mai rapidă la nivelul abdomenului decît al coapsei (9). De asemenea, glicemiile postprandiale sunt cu 29% mai mici după injectare în regiunea abdominală, comparativ cu coapsa (10). Această variabilitate a vitezei de absorbție a insulinelor, în funcție de locul
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
subcutan de insulină este cu 86% mai rapidă la nivelul abdomenului decît al coapsei (9). De asemenea, glicemiile postprandiale sunt cu 29% mai mici după injectare în regiunea abdominală, comparativ cu coapsa (10). Această variabilitate a vitezei de absorbție a insulinelor, în funcție de locul de administrare, argumentează indicația ca insulinele prandiale să fie administrate în țesutul celular subcutanat abdominal (cu excepția unei zone circulare cu un diametru de aproximativ 4-5 cm periombilical), iar cele bazale la nivelul coapsei (în cadranul lateral care este
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
la nivelul abdomenului decît al coapsei (9). De asemenea, glicemiile postprandiale sunt cu 29% mai mici după injectare în regiunea abdominală, comparativ cu coapsa (10). Această variabilitate a vitezei de absorbție a insulinelor, în funcție de locul de administrare, argumentează indicația ca insulinele prandiale să fie administrate în țesutul celular subcutanat abdominal (cu excepția unei zone circulare cu un diametru de aproximativ 4-5 cm periombilical), iar cele bazale la nivelul coapsei (în cadranul lateral care este mai bogat în țesut celular subcutanat). Rotația locurilor
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
indice de masă corporală mai mic și la copii (11). Printr-o tehnică de ultrasonografie s-a putut constata la un lot de copii că 30% dintre ei, folosind tehnica lor obișnuită și ace de 12,7 mm, își injectau insulina intramuscular (11). Factorii mai sus menționați explică importanta variabilitate a famacocineticii și farmacodinamicii insulinelor administrate subcutanat care, exprimată prin coeficientul de variație, este de 25% intraindividual și de 50% interindividual (8). Această variabilitate a ratei de absorbție fiind mai exprimată
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
ultrasonografie s-a putut constata la un lot de copii că 30% dintre ei, folosind tehnica lor obișnuită și ace de 12,7 mm, își injectau insulina intramuscular (11). Factorii mai sus menționați explică importanta variabilitate a famacocineticii și farmacodinamicii insulinelor administrate subcutanat care, exprimată prin coeficientul de variație, este de 25% intraindividual și de 50% interindividual (8). Această variabilitate a ratei de absorbție fiind mai exprimată în cazul insulinelor cu acțiune intermediară și lungă, se recomandă ca modificarea dozelor acestora
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Factorii mai sus menționați explică importanta variabilitate a famacocineticii și farmacodinamicii insulinelor administrate subcutanat care, exprimată prin coeficientul de variație, este de 25% intraindividual și de 50% interindividual (8). Această variabilitate a ratei de absorbție fiind mai exprimată în cazul insulinelor cu acțiune intermediară și lungă, se recomandă ca modificarea dozelor acestora să se facă la intervale de 2-5 zile (3). După absorbția în circulația generală, insulinele circulă liber sau legate de anticorpi, care sunt imunglobuline din clasa Ig G, policlonale
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
50% interindividual (8). Această variabilitate a ratei de absorbție fiind mai exprimată în cazul insulinelor cu acțiune intermediară și lungă, se recomandă ca modificarea dozelor acestora să se facă la intervale de 2-5 zile (3). După absorbția în circulația generală, insulinele circulă liber sau legate de anticorpi, care sunt imunglobuline din clasa Ig G, policlonale (6). Prevalența acestor anticorpi la pacienții tratați cu insulină (a se vedea și mai sus) a scăzut progresiv odată cu creșterea gradului de purificare a insulinelor, ea
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
modificarea dozelor acestora să se facă la intervale de 2-5 zile (3). După absorbția în circulația generală, insulinele circulă liber sau legate de anticorpi, care sunt imunglobuline din clasa Ig G, policlonale (6). Prevalența acestor anticorpi la pacienții tratați cu insulină (a se vedea și mai sus) a scăzut progresiv odată cu creșterea gradului de purificare a insulinelor, ea fiind 5060% la pacienții tratați cu insuline porcine monocomponent și de 44% la pacienții tratați numai cu insuline umane (12). Imunogenicitatea insulinelor umane
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
generală, insulinele circulă liber sau legate de anticorpi, care sunt imunglobuline din clasa Ig G, policlonale (6). Prevalența acestor anticorpi la pacienții tratați cu insulină (a se vedea și mai sus) a scăzut progresiv odată cu creșterea gradului de purificare a insulinelor, ea fiind 5060% la pacienții tratați cu insuline porcine monocomponent și de 44% la pacienții tratați numai cu insuline umane (12). Imunogenicitatea insulinelor umane este datorată, în primul rînd, preparatelor cu acțiune intermediară, care conțin protamină (6,12). Legarea insulinelor
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
care sunt imunglobuline din clasa Ig G, policlonale (6). Prevalența acestor anticorpi la pacienții tratați cu insulină (a se vedea și mai sus) a scăzut progresiv odată cu creșterea gradului de purificare a insulinelor, ea fiind 5060% la pacienții tratați cu insuline porcine monocomponent și de 44% la pacienții tratați numai cu insuline umane (12). Imunogenicitatea insulinelor umane este datorată, în primul rînd, preparatelor cu acțiune intermediară, care conțin protamină (6,12). Legarea insulinelor de anticorpi este reversibilă, însă ea poate reduce
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
anticorpi la pacienții tratați cu insulină (a se vedea și mai sus) a scăzut progresiv odată cu creșterea gradului de purificare a insulinelor, ea fiind 5060% la pacienții tratați cu insuline porcine monocomponent și de 44% la pacienții tratați numai cu insuline umane (12). Imunogenicitatea insulinelor umane este datorată, în primul rînd, preparatelor cu acțiune intermediară, care conțin protamină (6,12). Legarea insulinelor de anticorpi este reversibilă, însă ea poate reduce cantitatea de insulină liberă, capabilă să acționeze la nivelul receptorilor, și
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cu insulină (a se vedea și mai sus) a scăzut progresiv odată cu creșterea gradului de purificare a insulinelor, ea fiind 5060% la pacienții tratați cu insuline porcine monocomponent și de 44% la pacienții tratați numai cu insuline umane (12). Imunogenicitatea insulinelor umane este datorată, în primul rînd, preparatelor cu acțiune intermediară, care conțin protamină (6,12). Legarea insulinelor de anticorpi este reversibilă, însă ea poate reduce cantitatea de insulină liberă, capabilă să acționeze la nivelul receptorilor, și se poate constitui astfel
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
insulinelor, ea fiind 5060% la pacienții tratați cu insuline porcine monocomponent și de 44% la pacienții tratați numai cu insuline umane (12). Imunogenicitatea insulinelor umane este datorată, în primul rînd, preparatelor cu acțiune intermediară, care conțin protamină (6,12). Legarea insulinelor de anticorpi este reversibilă, însă ea poate reduce cantitatea de insulină liberă, capabilă să acționeze la nivelul receptorilor, și se poate constitui astfel un "al doilea depozit" de insulină, pe lângă cel subcutanat. Rata de înjumătățire a insulinei în plasmă (T
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
și de 44% la pacienții tratați numai cu insuline umane (12). Imunogenicitatea insulinelor umane este datorată, în primul rînd, preparatelor cu acțiune intermediară, care conțin protamină (6,12). Legarea insulinelor de anticorpi este reversibilă, însă ea poate reduce cantitatea de insulină liberă, capabilă să acționeze la nivelul receptorilor, și se poate constitui astfel un "al doilea depozit" de insulină, pe lângă cel subcutanat. Rata de înjumătățire a insulinei în plasmă (T 1/2) este scurtă, de 3-5 minute. Distribuția insulinei se face
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
rînd, preparatelor cu acțiune intermediară, care conțin protamină (6,12). Legarea insulinelor de anticorpi este reversibilă, însă ea poate reduce cantitatea de insulină liberă, capabilă să acționeze la nivelul receptorilor, și se poate constitui astfel un "al doilea depozit" de insulină, pe lângă cel subcutanat. Rata de înjumătățire a insulinei în plasmă (T 1/2) este scurtă, de 3-5 minute. Distribuția insulinei se face în trei compartimente, unul plasmatic și unul extravascular cu echilibrare rapidă, și un al treilea compartiment tot extravascular
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
6,12). Legarea insulinelor de anticorpi este reversibilă, însă ea poate reduce cantitatea de insulină liberă, capabilă să acționeze la nivelul receptorilor, și se poate constitui astfel un "al doilea depozit" de insulină, pe lângă cel subcutanat. Rata de înjumătățire a insulinei în plasmă (T 1/2) este scurtă, de 3-5 minute. Distribuția insulinei se face în trei compartimente, unul plasmatic și unul extravascular cu echilibrare rapidă, și un al treilea compartiment tot extravascular, cu echilibrare lentă, care corespunde legării insulinei de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cantitatea de insulină liberă, capabilă să acționeze la nivelul receptorilor, și se poate constitui astfel un "al doilea depozit" de insulină, pe lângă cel subcutanat. Rata de înjumătățire a insulinei în plasmă (T 1/2) este scurtă, de 3-5 minute. Distribuția insulinei se face în trei compartimente, unul plasmatic și unul extravascular cu echilibrare rapidă, și un al treilea compartiment tot extravascular, cu echilibrare lentă, care corespunde legării insulinei de receptorii specifici. Degradarea și excreția insulinelor exogene se produce mai ales la
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
a insulinei în plasmă (T 1/2) este scurtă, de 3-5 minute. Distribuția insulinei se face în trei compartimente, unul plasmatic și unul extravascular cu echilibrare rapidă, și un al treilea compartiment tot extravascular, cu echilibrare lentă, care corespunde legării insulinei de receptorii specifici. Degradarea și excreția insulinelor exogene se produce mai ales la nivelul ficatului (60-80%) și într-o proporție mai mică la nivelul rinichilor (10-20%))(1). Degradarea hepatică este mediată de receptorii de insulină. Complexele insulină-receptor sunt internalizate și
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
este scurtă, de 3-5 minute. Distribuția insulinei se face în trei compartimente, unul plasmatic și unul extravascular cu echilibrare rapidă, și un al treilea compartiment tot extravascular, cu echilibrare lentă, care corespunde legării insulinei de receptorii specifici. Degradarea și excreția insulinelor exogene se produce mai ales la nivelul ficatului (60-80%) și într-o proporție mai mică la nivelul rinichilor (10-20%))(1). Degradarea hepatică este mediată de receptorii de insulină. Complexele insulină-receptor sunt internalizate și apoi degradate intracelular. La nivelul rinichilor insulina
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
echilibrare lentă, care corespunde legării insulinei de receptorii specifici. Degradarea și excreția insulinelor exogene se produce mai ales la nivelul ficatului (60-80%) și într-o proporție mai mică la nivelul rinichilor (10-20%))(1). Degradarea hepatică este mediată de receptorii de insulină. Complexele insulină-receptor sunt internalizate și apoi degradate intracelular. La nivelul rinichilor insulina este filtrată la nivelul glomerulilor și, parțial, reabsorbită în tubii contorți proximali, unde este și degradată. În urina finală se poate regăsi cel mult 1% din insulină (5
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]