10,921 matches
-
întocmai ca în portul Marsilia, fără niciun chef de a sta de vorbă cu el. Asta nu-i prea fu pe plac, căci, deși nu avea dorința să-și etaleze în cele patru vânturi nici istoria vieții și nici sentimentele intime, simțea totuși nevoia să vorbească. Apropiindu-se de Paris, regăsi ceva din copilăria lui; își simți inima tresărind voioasă, gata să-și împărtășească cu alții euforia. În schimb, oamenii i se păreau îmbufnați și prea dedați afacerilor; altceva decât în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
foaie. — ăsta e ultimul. Desenez dragoni ca să mă ajute să înțeleg ce gândesc. Las mâna să meargă de la sine și la urmă mă uit. După cum arată dragonul, știu cum mă simt. Gata, nu-ți mai arăt, ăsta e jurnalul meu intim. Se aplecă spre ea, dându-și tava deoparte. Dacă îți plac dragonii, atunci o să-ți placă și povestea... Deci zice profesorul ăsta al meu : „Trăia, demult, un mandarin în China. Toată viața a învățat cum să lupte împotriva dragonilor. Devenise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă săruți... Îi acoperi gura cu a lui, ea întredeschise buzele, îmboldită de cuvinte pe care se sfia să i le spună. — Vezi, a fost mult mai bine. — Ce simplu e... E valabil pentru orice fel de îmbrățișare, oricât de intimă ? Și tot ea : Vai, ce-am zis... Spune-mi mai bine tu... El se aplecă iarăși, dar ea îl opri. Nu, nu asta... Spune-mi de vărul tău, altminteri o să întreb pe fiecare dintre pacienții de la reanimare dacă te cunoaște
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Am o știre importantă pentru dumneata, iubite domn! Nu i-o spuse totuși, ci, întorcînd capul spre madam Valsamaky, o chestionă direct: - Ioana? - Bine! zise aceasta cu fineță. E o fotografie a mea deacum douăzeci de ani. Surprins în reflecțiile intime, Ioanide lăsă capul în jos. Pomponescu, luând smochinele ca pretext, evocă imagini din-tr-o călătorie în Africa, vorbi despre abundența și lipsa de valoare comercială a fructelor exotice, trecu ca printr-o asociație întîmplătoare la primirea pe care i-o făcuse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a fi un soț bun. Tudorel declară că nu poate răspunde dacă Gavrilcea și Pica nutreau gânduri matrimoniale, dar că era încredințat că amândoi împărtășeau aceeași concepție de viață. Termenul "concepție" îmbăta în mod învederat pe tânăr, care trăda satisfacția intimă de a-l profera. - Cum, bre, tresări Ioanide, și dacă domnul Gavrilcea aldumitale și domnișoara Pica au concepția coabitării libere, tu nu te amesteci? Tudorel, lăsând puțin pleoapele, cu un zâmbet ce i se păru lui Ioanide foarte echivoc, spuse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viață și de moarte. Nu poseda personal nici trăsură, nici automobil (asta fiindu-i "mizeria" principală), n-ar fi mers însă pe jos pentru nimic în lume. De fapt, consimțea a face câțiva pași pe jos, într-o scurtă promenadă intimă, apoi deodată, zărind o G. Călinescu trăsură, aproape impacient, făcând bezele și salutări îmbietoare cu mâna, o oprea și se urca în ea. Acolo sus, răsturnat pe perne, Gaittany lua o poziție sigură de sine, ironic distantă față de pietoni, chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o deduceau din "poziția socială", singura în care credeau. Probabil că fără stimulentul acestor două femei Pomponescu ar fi fost mult mai sceptic în privința posibilităților sale, femeile îl ambiționau și-l înveninau, de aceea satisfacțiile sociale rezolvau parțial drama lui intimă, dîndu-i o proeminență pe alte căi decât pe aceea a creației. Pomponescu nu renunțase complet la ideea de a face un lucru excepțional. Ideea unei "catedrale a neamului" persista în cercurile "patriotice" și religioase, și Pomponescu era omul la care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a face un lucru excepțional. Ideea unei "catedrale a neamului" persista în cercurile "patriotice" și religioase, și Pomponescu era omul la care toți se gândeau, numai pentru motivul că era un personaj politic și fiindcă profesa verbal și propagandistic, fără intimă convingere, un naționalism vehement în materie arhitecturală. Intrevedea marea bazilică a națiunii ca o biserică dintre cele mai pitorești, precum Mânăstirea Curtea-de-Argeș, ridicată la altă potență. Din când în când, mai ales în momentele de mizantropie, cauzate de viața politică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inspecție. Acum, consumîndu-și cafeaua cu lapte împreună cu cele două Pomponești, ministeriabilul reevocă pe Ioanide stând călare pe un scaun și vorbind Ioanei de temple și văzu în arhitect nu numai un concurent în profesiune, ci un adversar în viața sa intimă. Ideea că Ioanide ar fi știut de veleitățile lui față de Ioana și că l-ar fi bravat dinadins, luîndu-și o poziție impertinentă, începea să-i intre în cap. Pomponescu simți nevoia să-și calmeze iritația (de altfel de aspect acalmic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lucru calitativ deficient, un om rău crescut. - După tine, glumea Ioanide, borșul e prozaic, smîntînadecentă și prăjitura poetică. - Sigur! confirmă Erminia foarte pasionată de discuții oricîtde abstruse, deoarece orice convorbire însuflețită cu un bărbat, mai ales având aerul unei certe intime, îi producea o vizibilă mulțumire. - Știi tu ce e prozaic, stimabilo? Vezi castronul ăsta de supă? Dacă îl dezgrop peste două mii de ani și-l expun în muzeu, devine sublim prin forma lui, atunci extravagantă și inuzuală. Hergot lua parte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să nu se amestece în treburi ce nu-l privesc, dar, femeie perfect calmă și de tact, mai ales nepricepând deloc ce vrea să spună Gonzalv cu readucerea lui Ioanide (nu dădea nici o atenție escapadelor arhitectului, tolerîndu-le ca un drept intim al lui, sigură de afecțiunea transcendentală a soțului ei), crezu că vizitatorul e un nebun. - Domnule, îl întrebă ea matern, unde zici dumneata căse află soțul meu? - Este cu o femeie; vă pot spune strada... Într-o casă nouă, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vitalitatea sudică, întreținută în depărtare de ideea că a câștigat un drept la Ioanide. - Precum vezi, îi răspunse arhitectul, lucrez. Meseria meanu permite lenea. - Taci din gură! Îl contrazise Sultana cu familiaritate, însă nu trivial, cu tonul pasionat al unei intime. Lucrezi? Se prea poate. Dar știe toată lumea că trăiești cu Ioana aici, pentru ce? Ioanide nu putu să răspundă la această chestiune pusă cu atâta netezime și începu să se impacienteze. Sultana se trânti sansfagon pe marginea unui scaun, scoase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea aptitudini pentru cele mai nebunești aventuri, le făcea însă cu bonton, cerând imperios unui bărbat să fie mereu "șarmant". Ea întreținea relații de prietenie mondenă cu bărbați cu care se afirma insistent a fi fost odată în raporturi mai intime, însă nu rezulta din întîlnirile decente ale celor împricinați nimic suspect. Într-un cuvânt, madam Farfara prefera pentru ea și pentru Ioana oameni "bine", cu usage du G. Călinescu monde. Cea mai nimerită metodă de a destrăma o legătură superficială
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sub arbori delira. Urmaș de țăran, era cu deosebire sensibil la spectacolul rustic, iar prestigiul textului clasic însutea valoarea versurilor. O descripție oricât de bogată a unui modern nu-i sugera lui Suflețel atât cât simplele hexametre virgiliene.) Emoția lui intimă era delicioasă și Ioanide, căruia îi plăcea Virgil, se complăcea în entuziasmul extraordinar al lui Suflețel. "Cel puțin, zicea el, dobitocul nu-i apatic." - Foarte frumos! recunoștea și Aurora. - Ia ascultă aici! (Suflețel închidea ochii un moment ca într-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Gulimănescu. Soția lui nu făcea gospodărie, masa n-avea calitatea aceleia a lui Suflețel, Gulimănescu angaja totuși bucătărese capabile de a pregăti un prânz decent. De altfel nu invita pe nici unul din cunoscuții lui la masă, excepție făcând rudele intime, spre deosebire de Suflețel, în casa căruia la anume evenimente se ofereau festinuri din cele mai reușite, bineînțeles urmate de interpretări din Properțiu sau din alt poet antic. Gulimănescu nu părea să vadă în viața intelectuală decât împlinirea exactă a unei funcții
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
său, întrucît prietena avusese alte relații. Procedând științific, cum e obiceiul său, Dan Bogdan ajunse la încheierea că anonima spunea adevărul. De altfel, copilul a murit și afacerea s-a stins. Mai este și al treilea caz, cunoscut numai cercului intim al familiei. Un nepot, fiu al fratelui mai mare, a dezertat din armată în campania din Ungaria comunistă și a fugit, după toate probabilitățile, în Rusia Sovietică. Ai putea presupune că, fiind căsătorit cu o austriacă și făcîndu-și studiile în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sub conducerea unui instructor, care din punct de vedere intelectual lăsa de dorit (scopul nostru, alegând ca instructori oameni hotărâți, lipsiți de complicație cerebrală, e de a încerca tăria sufletească a tinerilor intelectuali, de obicei plini de amor propriu). Sensul intim al Mișcării nu mi s-a destăinuit, dar când eu am dovedit a-l fi intuit am fost imediat promovat într-o unitate interioară. Ascensiunea mea a fost foarte rapidă și sufletește m-am relevat mie însumi ca un element
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin tinerime naționalistă? Aceea care maltratează pe cetățenii de altă confesiune și rasă? Pentru astfel de proteste împotriva bătăii în armată ai fost acuzat? Acuzatul: Nu. Știindu-se ce idei nutresc, s-a presupus că am participat la o corecțiune intimă pe care a primit-o un gradat, obișnuit a înjosi pe anume elevi, camarazi ai noștri, la instrucție. Insă am fost achitat de această presupunere. Președintele: Este adevărat, acuzat, că ai amenințat pe subprefectul Iliescu "că va răspunde" pentru purtarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și rămase extrem de satisfăcut de el însuși. Se găsea agreabil în toată puterea cuvântului. Al doilea element era sentimentul de singurătate. Pomponescu era sentimental, poseda mari rezerve de romantism neconsumat, ceremonia casnică, stima cunoscuților nu-l mulțumeau. Dorea o destindere intimă, focoasă și plină de decor, o nebunie reglementată, după terminarea audiențelor. Pentru asta nu convenea oricine, Ioana fusese aleasă cu mare chibzuință. Acum Pomponescu rămăsese iarăși în ariditate, lipsit de iluzia tinereții. Pentru acest motiv se supără, bineînțeles, pe Ioana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
protocol strict. Madam Pomponescu-soție aspira după agitația marii existențe. Exercițiul mondenității era destul de consolidat la Pomponești, din nefericire pe un spațiu îngust. Firește, în casa lui Pomponescu veneau miniștri, deputați, intelectuali, însă intrau pentru notorietatea lui Pomponescu, nu din obligații intime. Lucrul se constata îndată ce Pomponescu ieșea din minister, când frecvența vizitatorilor scădea. Pe Pomponescu nu-l interesau vizitatorii din anticameră, oricât de importanți, ci familiarii permanenți, aceia care nu pot să denunțe legăturile. Ar fi vrut să aibă "rude" așa cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ascund, încep să devin bătrân. - Ce vorbești? protestă Indolenta, ești mai tânăr ca alții. - Să admitem, dacă vrei tu, primi Pomponescucomplimentul nu fără a fi măgulit; cu toate astea, nu intră în joc numai impresia altora, ci și sentimentul nostru intim. Ce vrei? Știu câți ani am, mă uit în oglindă la firele de păr alb din mustață, pe care le smulg în fiece dimineață zadarnic, și nu pot să-mi ascund constatarea obiectivă c-am îmbătrînit. Asta îmi dă trac
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
G. Călinescu este înclinarea, a și adus-o. De altminteri, soția mea a meritat pe deplin alegerea. Vezi deci, draga mea, că eu sunt obișnuit a fi călăuzit în viață de ființe tutelare, și chiar întrucît te privește am convingerea intimă că nu sunt dezaprobat. Altfel n-aș fi avut curaj. Pomponescu se opri puțin după această extraordinară mărturisire de supunere filială, fericit de a demonstra o virtute nebănuită constând într-o slăbiciune. Apoi continuă: - Chiar și soția mea, după aceea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
educație, și fără ironie în ochi (pe Ioanide ironia îl interesa ca obiect de studiu, pe Pomponescu îl dezarticula și îl supăra). După astfel de conferințe, Pomponescu dădea în biroul și anticamera sa audiențe pline de bună dispoziție. Cum cauza intimă nu scăpa cunoscuților, ajutați de geniul de a detecta al lui Smărăndache, o figură posacă era calificată ca fiind "după cafeaua cu lapte", una fericită "după ceai". Elipsa agravîndu-se, nu se mai aminti numele Ioanei, și când cineva voia să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
propriu-zisă și să construiesc. Am colaborat de pildă la Ministerul Lucrărilor Publice ("O oroare!" exclama Ioanide), la Palatul Cercului Militar ("Grozăvie!" se scandaliza Ioanide). Evident, nu pot să afirm că nu mă simt în largul meu în arhitectură, aspirația mea intimă a fost totuși pentru o ocupație intelectuală mai subtilă, cum ar fi literatura, filozofia. Pentru asta trebuie răgaz, mai puține obligații sociale și, drept să spun, o capacitate de a suporta mizeria, pe care n-o am. Mama mi-a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
imagine imposibilă. Și când intra în bucătărie, ca într-o vizită la muzeu, se afla complet costumată și grimată. De altfel, madam Farfara nu ședea acasă și suferea și ea de o anxietate similară aceleia a lui Pomponescu. Avea sentimentul intim că, în vizită sau la restaurant, bătrânețea n-ar fi putut s-o atingă. Timpul o aștepta numai acasă, în vreme ce ea, isteață, evita domiciliul. Somnul nu i se părea doamnei Farfara reconfortant. Dimpotrivă, producea o destindere a mușchilor și cartilagiilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]