7,407 matches
-
familiar eram numit tata Fetescu. Mărturisesc că aflarea acestui atribut m-a făcut fericit. Un absolvent din seria sus-amintită (O. S.) îmi scria din armată și în titlul unei misive, datată 22 nov 1975, mi se adresa: Stimate tovarășe diriginte, iubitul meu părinte. Autorul scrisorii era un tânăr inteligent, spontan, vesel și cu reale aptitudini muzicale. Pe fotografia de promoție cu întreaga clasă i-am scris urarea: "Să-ți fie viața frumoasă și senină ca un cântec". O.S. este autorul
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
parte din unitate, din Unu și Unu, în iubire. Căci iubirea se revarsă prin propria-i natură, iar prin iubire, și numai prin iubire, toți devenim Unu, în sfîntul Său Nume. Unde este iubire nu este suferință. "Așa să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit eu pe voi!" Aceasta este Marea Lucrare. Lucrarea înafară se face cu ajutorul celei lăuntrice, extrasă într-o cascadă a Dumnezeirii, care curge în lume și, curgînd, se îmbracă în multitudine, în felurime, implicînd
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
unde probabil că se ruga să fie acceptată. Cîntînd, se-apropia din nou de mîndrul trandafir. Erau cele mai emoționante triluri care s-au auzit probabil vreodată pe pămînt. Noaptea venea acasă, dar cum se ivea soarele se întorcea la iubitul ei, pe care-l găsea în lacrimi. Într-o astfel de dimineață a vrut să-l îmbrățișeze, dar un spin a rănit-o, iar sîngele pierdut a colorat trandafirul într-un roșu aprins, ca în suavele povești persane. Iubirea, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fără viză. Logic!) În urma acestui incident fără precedent, Teritoriul Autonom Lichiorul Klump a rupt orice relație cu Republica Vandana de Sud, chiar dacă astfel nu avea cum să-și scoată produsele pe piață. Ceea ce ar fi dus la falimentul atât de iubitului Lichior Klump. (Logic!) Dar, conduși de nesuferitul Gyuri Balashov, klumpii, cum sunt numiți cetățenii acelui teritoriu autonom, au găsit cea mai adâncă peșteră din lume și amenajând-o, au realizat cea mai solicitată destinație turistică de pe glob. (Filmele promoționale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
larg în consemnarea următoare.) Pe scurt, iată cum a izbucnit scandalul ștampilelor: un jurnalist prăpădit, de care n-a auzit nici naiba până atunci, un oarecare Julius Zimberlan, a publicat o investigație prin care a dovedit că soția atât de iubitului și de respectabilului președinte Jochann Răzvan William M'butu era acționar principal la SGașșIU. Cine să fi dat importanță acestui fapt, mai ales că nimeni nu prea știa cu ce se ocupă SGașșIU. Ei bine, Julius Zimberlan, acel neica nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
fi lăsate în seama oamenilor. Sfîntul Apostol Pavel spunea că "frica e lipsă de iubire". Am găsit așadar și soluția: iubirea. Am încercat în ultimul capitol cîteva "exerciții de iubire", potrivit Evangheliei, în care Iisus spune limpede: "Așa să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit eu pe voi". Dragoste mai mare ca aceasta nimeni nu are, căci este de la Tatăl. Cine are urechi de auzit să audă! Se cuvine să aduc calde mulțumiri tuturor celor care au contribuit
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Mihai, ca privatist la Cernăuți, a suferit o grea pierdere, prin moartea profesorului Aron Pumnul. Fiind iubit de elevii săi, ca un adevărat părinte, aceștia i-au dedicat o broșură comemorativă, intitulată Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști din Cernăuți, la mormîntul prea iubitului lor profesor, Arune Pumnul repaosat într-a 12/24 ianuarie 1866. Broșura începe cu o poezie funebră, semnată de "M. Eminoviciu privatist". Pentru poet, pierderea acestui om a fost deosebit de mare. Ștefanelli l-a văzut "vărsînd lacrimi de durere", pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
trupească, din partea ei, în 1872, cînd el studia și filozofia? Poezia, pînă la ultima strofă este, de fapt, o amintire, o retrăire foarte puternică, pentru care poetul folosește prezentul istoric. Este justă observația că fata nu prețuia aspirațiile filozofice ale iubitului. Acum, cînd cunoaștem numele ei adevărat și originea ei socială, putem crede că ea nici carte nu știa și, prin urmare, forțat i s-au atribuit de către poet cunoștințe despre piramidele învechite și cîmpiile asire. Fata, văzîndu-l atît de cufundat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de 10% pe an. Poetul, aflat la Viena, cînd a fost informat de această tranzacție, a înțeles că este inevitabilă ruinarea bătrînului și pierderea Ipoteștiului. Un concept după o scrisoare, trimisă de poet unui prieten, arată cum el prevedea dezastrul: "Iubitul meu, aș fi dorit ca să nu fi trebuit să-ți scriu această epistolă, nici pentru tine, pentru că te supun la o supărare, nici pentru mine, căci ea-ți va deschide ferestrele de a te uita într-o casă, care n-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să gîndiți poziția mea cît au fost de critică și astăzi este și mai critică; iară că nu se interesează fratele Matei, vă rog să vă răspundă D-lui singur. Primiți Vă rog profundele mele mulțumiri pentru părinteasca îngrijire a iubitului meu frate, rugîndu-vă încă o dată de a avea bunătate să mă înștiințați ce rezultat veți lua cu betul meu Mihai. Cu deosebită salutare, Henrieta Eminovici"264 Atît de crudă e realitatea arătată în această scrisoare, încît pare de necrezut! La
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prietenul său mai vechi, i-a anunțat sosirea, prin "Curierul român" de duminecă 21 aprilie 1887, scriind pe prima pagină: "Poetul Eminescu este oaspetele urbei noastre, iată de ce ziarul nostru apare în cadru de sărbătoare. Cu trenul de ieri sosi iubitul amic, dulcele poet și distinsul concetățean între noi, spre a-și vedea sora, și-n același timp urbea sa natală, care este Botoșanii. Îndată ce se află de venirea sa, toți amicii și adoratorii săi se grăbiră a-l vedea, înconjurîndu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ceva de nedepășit. O dovedește o observație banală: pentru a fi încercată, plăcerea nu pretinde, de la lucruri sau de la ființe, calități excepționale. Unde ați văzut vreun bărbat sau vreo femeie simțindu-se frustrat(ă) în viața sa amoroasă pentru că iubita (iubitul) nu seamănă cu un top-model sau cu un geniu? E de-ajuns ca celălalt să aibă, în ochii noștri, un pic de farmec pentru ca seducția să opereze: și atunci plăcerea e întreagă. La fel se petrec lucrurile și în cazul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lui Yukihira strângându-i la piept haina de mătase, acea mantie cu care puterea amintirii îl învăluie din nou pe bărbatul iubit. Moment aproape la fel de emoționant ca acela în care, îmbrăcându-se cu hainele lui, Matsukaze își dăruiește propriul corp iubitului, pentru ca acesta să se reincarneze. Pe această forță magică a costumului este construit în întregime un no precum Hagoromo (Celestul veșmânt cu pene). Superbul veșmânt, agățat într-un pin, are ceva supranatural. Shite îl va cere și va accepta, în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
își poate pierde ușor mințile. În finalul scenei, Julietei i se pare că vede fantoma (ghost) lui Tybalt alergând după Romeo. Când bea licoarea destinată să o „ucidă” timp de patruzeci și două de ceasuri și să-și salveze astfel iubitul, fata rostește o frază cel puțin ciudată: „Romeo, vin la tine, beau pentru tine, Romeo”, ceea ce ar putea însemna „vin în ajutorul tău”, dar și „vin în lumea morților în care te vei afla și tu”, stranie intuiție a ceea ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce-și schimbau culoarea ca și marea” fusese „anunțat” cu mult timp înainte de un soi de nălucire a femeii terorizate, o nălucire capabilă să trezească în ea aceeași extraordinară senzație de realitate, de prezență, ca și ființa vie a fostului iubit. O mărturisește Ellida însăși: „Uneori, e ca și cum l-aș vedea deodată în fața mea, în carne și oase. De fapt, nu chiar în fața mea. Nu se uită la mine niciodată. Pur și simplu se află acolo”. Se află acolo, înăuntrul ei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și pătrunzătoare și care, printr-un ritual al cercului săvârșit de trei ori la rând în sunetele muzicii, atrage șobolanii spre mare, spre pieire, spre odihna cea veșnică din întunecatele adâncuri. Pe vremuri atrăsese astfel bărbații. Își atrăsese chiar și iubitul, care zace acum pe fundul mării, alături de șobolani. N-am putea oare vedea în ea figura geamănă, dar răsturnată a Ellidei? Căci și Ellida l-ar fi putut atrage și târî pe Wangel în abisuri. Întocmai ca „Femeia mării”, bătrâna
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un gest etc. sunt rapid interpretate de către erotoman ca o dovadă a existenței unor semne certe de „dragoste” la adresa sa. În consecință, el se prinde tot mai mult în acest joc: scrie scrisori de dragoste, intersectează drumurile iubitei (sau ale iubitului), o/sau îl supraveghează, o/sau îl urmărește, sau face scandaluri publice când se simte frustrat. Uneori pot apărea chiar reacții de tip agresiv, care vizează înlăturarea violentă a presupusului rival. Se apreciază că „delirul erotoman” apare mai frecvent la
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
brânzeturi, nemții au reacționat la fel împotriva standardelor de fabricare a berii, marele concern Nestlé a susținut că rețeta cafelei preparată pentru italieni este cu totul alta decât cea pentru germani, iar britanicii au declarat „euro-lunatică” ideea de a uniformiza iubiții lor cartofi prăjiți la pachet. Mișcarea forței de muncă a fost și ea limitată de deosebirile naționale în materie de pensii și asigurări sociale. Nici mai târziu, la Maastricht, discuțiile pentru armonizarea standardelor de protecție socială n-au ajuns la
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
un teritoriu pe care, Încă de când era foarte tânăr, hotărâse să-l considere ostil. Uneori, când, În momentele de intimitate ori duioșie, el era gata să-i Încredințeze o amintire ori un sentiment, ea Îi punea degetele pe buze. Nu, iubitule. Taci și privește-mă. Taci și sărută-mă. Taci și vino exact aici. Olvido voia să creadă că el era diferit, că de aceea Îl alesese, mai mult ca pe un drum spre locul de neocolit către care o Îndruma
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
făcut În ghetourile din Polonia, a celor șase mii de fotografii făcute de Nhem Ein fiecărui deținut, inclusiv copii, care avea să fie executat de khmerii roșii. Frumusețea tuturor acestor oameni frumoși, despre care știam că aveau să moară. Nu, iubitule. Știi vechea reclamă Kodak? Tu apasă pe buton, noi facem restul. În lumea unde oroarea se vinde drept artă, unde arta se naște cu pretenția să fie fotografiată, unde conviețuirea cu imaginile suferinței n-are legătură nici cu conștiința, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
după și nu-și văzuse decât propriul trecut. Așa aflase că n-aveau să Îmbătrânească Împreună, că ea avea să călătorească spre alte locuri și alte brațe. Bărbatul, Își amintea că o auzise spunând nu doar o dată crede că-i iubitul unei femei, când În realitate nu-i decât martorul ei. Aritmós kinesios. Atunci lui Faulques Îi fusese teamă să se Întoarcă În sigurătatea care pândea din vorbele „Înainte” și „după”, dar și mai frică Îi fusese că Olvido nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sârguincios respectată, cunoșteam povestea, când, deodată, fără să-mi explic de ce, ochiul și urechea au simțit irezistibila atracție a platoului de joc. Nero, aproape de mine, în stânga scenei, o strângea la piept pe tânăra Iunia, poruncindu-i să se prefacă în fața iubitului ei, Britannicus, că nu-l mai iubește. Amintindu-i totodată Iuniei că, aflată sub supraveghere, nici o libertate nu îi era îngăduită și că cea mai mică abatere risca să aibă consecințe dezastruoase pentru tânărul său partener. Perdeaua subțire care despărțea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
îndepărtate sau pentru a se găsi mereu în preajma unor bărbați greu de îmblânzit, ea face exact acest lucru: o supraveghere focalizată. Căci restul oamenilor nu o interesează, nu de rătăcirile ori de refuzurile altora îi pasă, ci doar de sentimentele iubitului ei; de îndată ce va ști mai multe despre el, va putea lua o hotărâre și-și va putea mărturisi dragostea. Supravegherea focalizată îi permite să se apropie de ființa iubită, ceea ce include, obligatoriu, o anumită doză de voyeurisme: nefiind indiferentă, spioana
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
contrar naturii. În numele acestei convingeri, am spune chiar al acestei credințe, ei sunt gata să se sacrifice plătind prețul eliberării. Bernarda Alba știe acest lucru și, de aceea - García Lorca ne-o sugerează -, ea sfârșește prin a ucide nu pe iubitul care s-a infiltrat în fortăreața ei, ci pe copila ei cea mai mică și cea mai revoltată, care, în cele din urmă, se spânzură. Bernarda Alba știe că, dacă nu o face, puterea ei se năruie, iar mama-tiran acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și pe puternicul Protoantrop Thomas Prescors spre planeta Lucifer, printr-un Încîlcit labirint de găuri negre. Pe Lucifer, Prescors este ispitit de Ruha, sora lui Saklas, de seducătoarea ei mamă Achamoth și de demonesa arimaneană Nekbael, cea care Își ucide iubiții În chinuri groaznice și delicioase. Saklas Încearcă să distrugă puternica triadă prin potop, la fel cum distrusese odinioară omenirea. Însă cele trei fug, Îndreptîndu-se spre Hyperboreea, unde șamanul Aristeas, fost cîndva om de rînd În Proconnesus, zboară În chip de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]