6,839 matches
-
calea mea, fiind deasupra mea oriunde m-ar purta. După ce am îmbrăcat veșmintele, neștiind cu cine să încep, și după ce L-am luat pe Isus drept călăuză, și îndreptând rugăciuni fiecăreia șdintre Persoaneț, am petrecut până la a treia parte din liturghie cu mare însoțire a harului și cu evlavie caldă, cu mulțumire sufletească, fără lacrimi și, cred, fără o dorință de a le avea, mulțumindu-mă cu voința Domnului; cu toate acestea spuneam, îndreptându-mă spre Isus: „Doamne, încotro merg, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cred, fără o dorință de a le avea, mulțumindu-mă cu voința Domnului; cu toate acestea spuneam, îndreptându-mă spre Isus: „Doamne, încotro merg, sau încotro etc.; urmându-Te, Domnul meu, nu mă voi putea pierde”. De aici înainte, toată liturghia am fost plin de lacrimi, îmbărbătat și cu tărie spirituală; cele mai mari vizite sfârșeau la Preasfânta Treime, mai puține la Isus, și mult mai puține la Tatăl, crescând în același timp încredințarea în ceea ce privește împăcarea cu Preasfânta Treime, într-atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de lacrimi, îmbărbătat și cu tărie spirituală; cele mai mari vizite sfârșeau la Preasfânta Treime, mai puține la Isus, și mult mai puține la Tatăl, crescând în același timp încredințarea în ceea ce privește împăcarea cu Preasfânta Treime, într-atât încât, o dată terminată liturghia, fiind în rugăciune în liniște și tihnă sufletească, căutând să văd cumva, nu puteam sau nu izbuteam nici să văd, nici să simt dezbinare sau vreo supărare din trecut; mă simțeam ca cineva care, obosit fiind, se odihnește cu suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care și pe unde voia ca eu să merg; chibzuind în mine socoteam și mă gândeam că voia să mă mulțumesc și dacă aș fi rămas fără vizite și lacrimi, fără să fiu lacom sau alipit de ele. Am început liturghia cu mulțumire lăuntrică și smerită; și, continuând liturghia până la Te igitur 1, cu o evlavie cât se poate de lăuntrică și suavă, de multe ori venindu-mi cu multă delicatețe, cu suavitate lăuntrică și ca și cum aș fi lăcrimat. La Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
merg; chibzuind în mine socoteam și mă gândeam că voia să mă mulțumesc și dacă aș fi rămas fără vizite și lacrimi, fără să fiu lacom sau alipit de ele. Am început liturghia cu mulțumire lăuntrică și smerită; și, continuând liturghia până la Te igitur 1, cu o evlavie cât se poate de lăuntrică și suavă, de multe ori venindu-mi cu multă delicatețe, cu suavitate lăuntrică și ca și cum aș fi lăcrimat. La Te igitur, simțind și văzând, nu în întuneric, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
esența dumnezeiască mi se înfățișa înaintea Tatălui, iar în această înfățișare și vedere, ființa Preasfintei Treimi, fără deosebire, nici vedere a celorlalte persoane, o evlavie foarte puternică față de cele înfățișate, cu multe mișcări și revărsare de lacrimi; continuând astfel în timpul liturghiei să cuget, să-mi amintesc și alteori chiar să văd același lucru cu multe revărsări de lacrimi, cu o iubirea foarte aprinsă față de ființa Preasfintei Treimi, însă fără să văd, nici să deosebesc Persoanele, ci șdoarț purcezând sau trăgându-Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
chiar să văd același lucru cu multe revărsări de lacrimi, cu o iubirea foarte aprinsă față de ființa Preasfintei Treimi, însă fără să văd, nici să deosebesc Persoanele, ci șdoarț purcezând sau trăgându-Se din Tatăl, așa cum am spus. O dată terminată liturghia, multe lacrimi și vizite spirituale, fără să pot vedea nimic care să se împotrivească împăcării, în ciuda atenției mele, și o mare încredințare, fără să mă pot îndoi de cele înfățișate și văzute; mai mult, întorcându-mă să O privesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
simțire, noi mișcări și lacrimi. Apoi, ajungând la Sfântul Petru 1 și începând să mă rog la Corpus Domini 2, mi s-a înfățișat cu aceeași culoare strălucitoare aceeași ființă dumnezeiască, astfel încât nu puteam să nu O văd. Apoi, în timpul liturghiei șoficiate deț cardinalul Sfintei Cruci 3, același lucru ca înfățișare și viziune, cu noi mișcări lăuntrice. Apoi, două ore mai târziu, când am coborât în același loc al Preasfântului Sacrament, dorind să regăsesc ceea ce fusese înainte, n-a mai fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
simțitț cu spiritul liniștit și recules, la fel în capelă. Apoi, îmbrăcând veșmintele, noi mișcări spre a lăcrima și a mă face una cu voința divină, ca să mă călăuzească, să mă poarte etc. Ego sum puer etc.5. Am început liturghia cu multă evlavie și respect lăuntric și înclinație spre a lăcrima, iar când am rostit cuvintele: Beata sit Sancta Trinitas 1 - și pentru tot restul liturghiei - o simțire nouă, o evlavie nouă și mai mare și care îmi stârnea lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca să mă călăuzească, să mă poarte etc. Ego sum puer etc.5. Am început liturghia cu multă evlavie și respect lăuntric și înclinație spre a lăcrima, iar când am rostit cuvintele: Beata sit Sancta Trinitas 1 - și pentru tot restul liturghiei - o simțire nouă, o evlavie nouă și mai mare și care îmi stârnea lacrimi, fără a-mi ridica mintea până la Persoanele dumnezeiești ca fiind distincte, nici pentru a le deosebi, nici coborând la litera cuvintelor; în schimb, aveam impresia unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
viziunile în mod nedeslușit, sfârșind când la Preasfânta Treime, când la Tatăl, când la Fiul, când la Stăpâna noastră, când la sfinți, ba chiar la unii anume, cu multe lacrimi. După aceea, aceasta a încetat pe la jumătatea sau după jumătate liturghiei, și anume la Hanc igitur oblationem 2, stingând din când în când focul puternic cu apă, întrucât nu aflam nimic la Preasfântul Sacrament; întrucât doream să termin, o dată terminată liturghia și mergând lângă foc, nu știam, pentru o bună bucată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
După aceea, aceasta a încetat pe la jumătatea sau după jumătate liturghiei, și anume la Hanc igitur oblationem 2, stingând din când în când focul puternic cu apă, întrucât nu aflam nimic la Preasfântul Sacrament; întrucât doream să termin, o dată terminată liturghia și mergând lângă foc, nu știam, pentru o bună bucată de timp, ce să hotărăsc: dacă trebuia să termin cu liturghiile sau când șsă terminț; apoi, amintindu-mi că dimineață spusesem liturghia în cinstea Preasfintei Treimi pentru a hotărî ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în când focul puternic cu apă, întrucât nu aflam nimic la Preasfântul Sacrament; întrucât doream să termin, o dată terminată liturghia și mergând lângă foc, nu știam, pentru o bună bucată de timp, ce să hotărăsc: dacă trebuia să termin cu liturghiile sau când șsă terminț; apoi, amintindu-mi că dimineață spusesem liturghia în cinstea Preasfintei Treimi pentru a hotărî ce aveam de făcut sau șdacăț să termin cu totul, mi-au venit multe mișcări și lacrimi și, din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Preasfântul Sacrament; întrucât doream să termin, o dată terminată liturghia și mergând lângă foc, nu știam, pentru o bună bucată de timp, ce să hotărăsc: dacă trebuia să termin cu liturghiile sau când șsă terminț; apoi, amintindu-mi că dimineață spusesem liturghia în cinstea Preasfintei Treimi pentru a hotărî ce aveam de făcut sau șdacăț să termin cu totul, mi-au venit multe mișcări și lacrimi și, din când în când, pentru perioade mari de timp, mișcări puternice, sughițuri și mari revărsări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-se o smerenie foarte mare, ca să nu mai privesc la cer și, cu cât voiam să privesc mai puțin spre înalt și să mă smeresc și să mă cobor, simțeam cu atât mai multă savoare și vizitare spirituală. O dată începută liturghia și pe toată durata ei, multă evlavie lăuntrică și căldură spirituală, nu fără lacrimi și cu o evlavie necontenită pornit fiind spre lacrimi. În aceste intervale de timp, deși căutam să nu ridic ochii minții spre înalt și căutând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
uneori uniți sau aproape uniți, în așa fel încât faptul că sfârșea la Isus nu micșora evlavia față de Preasfânta Treime, și nici invers, iar această evlavie a durat până în momentul punerii veșmintelor, și din când în când cu lacrimi. După liturghie, cu o căldură care venea dinafară, motiv de evlavie și de bucurie a spiritului, puține mișcări sau înclinații spre lacrimi, totuși fiind mai mulțumit fără ele decât, uneori, avându-le din belșug; și neprimind nici o pricepere, viziune sau lacrimi, mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
șbisț. Luni ș10 martieț - La rugăciunea obișnuită, multă evlavie, îndeosebi de la jumătate încolo. Înaintea rugăciunii pregătitoare - o nouă evlavie cu un gând sau judecată că ar trebui să merg sau să fiu ca un înger pentru slujirea de a spune liturghia, și șgândul acesta s-a însoțitț cu o suavă pornire de lacrimi în ochi. Apoi, în capelă și la liturghie, evlavie la acest gând, făcându-mă una cu ceea ce Domnul îmi poruncea și gândindu-mă că Maiestatea Sa dumnezeiască orânduia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un gând sau judecată că ar trebui să merg sau să fiu ca un înger pentru slujirea de a spune liturghia, și șgândul acesta s-a însoțitț cu o suavă pornire de lacrimi în ochi. Apoi, în capelă și la liturghie, evlavie la acest gând, făcându-mă una cu ceea ce Domnul îmi poruncea și gândindu-mă că Maiestatea Sa dumnezeiască orânduia, purtând totul ad bonum 1 etc. Uneori, în aceste răstimpuri, vedeam întrucâtva, când ființa Tatălui, și anume, mai întâi ființa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Marți ș11 martieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, multă evlavie limpede, strălucitoare și ca și cum ar fi fost călduroasă. În capelă, la pregătirea altarului, și apoi lacrimi, evlavia sfârșind la Stăpâna noastră, fără a o vedea. De-a lungul întregii liturghii, evlavie și uneori mișcări ducând spre lacrimi, iar după aceea, evlavie. De-a lungul acestor răstimpuri vedeam uneori întrucâtva ființa dumnezeiască, uneori sfârșind la Tatăl, și anume mai întâi la esență, apoi la Tatăl. Înainte de liturghie, în capelă, șm-am simțitț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
De-a lungul întregii liturghii, evlavie și uneori mișcări ducând spre lacrimi, iar după aceea, evlavie. De-a lungul acestor răstimpuri vedeam uneori întrucâtva ființa dumnezeiască, uneori sfârșind la Tatăl, și anume mai întâi la esență, apoi la Tatăl. Înainte de liturghie, în capelă, șm-am simțitț ca și cum mi-ar fi fost îngăduit să privesc spre înalt, întrucât mi se părea că a privi spre înalt mă tămăduia de tulburarea lucrurilor de jos, și cu acestea, mișcări și lacrimi; apoi, căutam să privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
jos, și cu acestea, mișcări și lacrimi; apoi, căutam să privesc spre înalt și, fie că vedeam, fie că nu, aflam evlavie și tămăduire pentru a nu-mi abate așa ușor atenția de la ceea ce era cuvenit, de-a lungul întregii liturghii. A DUHULUI SFÂNT 30 șbisț. Miercuri ș12 martieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, multă evlavie, iar de la mijloc încolo, aceasta a devenit limpede, strălucitoare și ca și cum ar fi fost călduroasă. În capelă, pentru că cineva a coborât scările repede, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
SFÂNT 30 șbisț. Miercuri ș12 martieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, multă evlavie, iar de la mijloc încolo, aceasta a devenit limpede, strălucitoare și ca și cum ar fi fost călduroasă. În capelă, pentru că cineva a coborât scările repede, nu puteam spune liturghia și, întorcându-mă în odaie pentru a mă aduna, m-am recules cu lacrimi; și mergând în capelă, apoi, șpentruț o parte din liturghie, șam simțitț multă evlavie și câteodată mișcări spre lacrimi; în cealaltă parte, de multe ori, luptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca și cum ar fi fost călduroasă. În capelă, pentru că cineva a coborât scările repede, nu puteam spune liturghia și, întorcându-mă în odaie pentru a mă aduna, m-am recules cu lacrimi; și mergând în capelă, apoi, șpentruț o parte din liturghie, șam simțitț multă evlavie și câteodată mișcări spre lacrimi; în cealaltă parte, de multe ori, luptă, căci nu știam cum să termin, pentru că nu găseam ceea ce căutam. În aceste răstimpuri, nici un semn de viziuni sau priceperi. O dată terminată liturghia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
din liturghie, șam simțitț multă evlavie și câteodată mișcări spre lacrimi; în cealaltă parte, de multe ori, luptă, căci nu știam cum să termin, pentru că nu găseam ceea ce căutam. În aceste răstimpuri, nici un semn de viziuni sau priceperi. O dată terminată liturghia și mai apoi în odaie, șm-am simțitț fiind cu totul lipsit de orice ajutor, fără să pot avea nici un gust pentru mijlocitori și pentru Persoanele dumnezeiești, ci atât de departe și despărțit, ca și cum niciodată n-aș fi simțit ceva dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
veneau niște gânduri, ba împotriva lui Isus, ba împotriva altcuiva, aflându-mă atât de tulburat din pricina feluritelor gânduri: șsimțeamț când să ies din casă și să închiriez o odaie pentru a fugi de gălăgie, când să postesc, sau să reiau liturghiile, sau să așez altarul un etaj mai sus și nicăieri nu găseam odihnă, cu dorința de a termina atunci când sufletul e consolat și îndestulat cu totul. Astfel, am privit dacă trebuia să merg mai departe, pentru că, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]