6,058 matches
-
știu, autorul Lumii în două zile n-a citit cele două proze, ci doar a auzit de ele la „Radio București IV”. Dar ce mai contează faptul acesta, devreme ce cartea sa e o „replică expresă”!... Recent, apoi, comentînd în „Luceafărul” nuvela „Un diavol de iarmaroc” (fragment din Ucenicul neascultător), Crohmălniceanu o compara cu Diavolul (Demonul meschin) lui Feodor Sologub, de care, iarăși, autorul a auzit numai. „Tu l-ai citit pe Sologub?”, m-a întrebat el cu două zile în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
semidoct!” Cutare? „Un idiot!” Cutare? „Un dobetoc!” Cutare? „Un sinistru imbecil!” Bălăiță, care se așezase la dreapta sa, ținea să pună moț, de fiecare dată, malițiilor, îndeosebi celor care îl vizau pe Eugen Barbu. Aflat odinioară printre colaboratorii acestuia, la „Luceafărul” și la „Săptămîna”, Al. Piru se distra acum pe seama fostului comiliton, dîndu-i la iveală, spre hazul galeriei, inadvertențele de limbaj, aprecierile ridicole, suficiențele de autodidact. „Ian mai terminați, bă, odată, cu labagiul ăla de Kierkegaard!”, i-ar fi admonestat autorul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sus - i-a răspuns acela -, dar imediat ce termin cu el, vin!” * Am asistat la comunicarea lui Mihai despre „Drama geniului”. L-am urmărit cu destulă dificultate. Am înțeles, între altele, că polemizează cu o afirmație a lui Călinescu, după care „Luceafărul e un tratat de metafizică abstrusă”. Mă îndoiesc că, de data asta, de vină a fost doar oboseala mea. Mihai a devenit pretențios și foarte didactic. Lucrul se observă începînd de la pronunția pedantă a unor cuvinte: de pildă, „filosofie”, accentuînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca redactor-șef, a spus ceea ce de fapt nu gîndea, polemizînd, inoportun, cu „Europa liberă”. S-a crezut că după asta voi fi chemat la Securitate. N-am fost. Acum, iată mă invitat să vorbesc despre (alt titlu convențional) „Eminescu - luceafărul poeziei românești” rebusiștilor din peste douăzeci de județe (ăștia constituie un fel de „sectă”!), reuniți în consfătuire la Casa de Cultură. Pretext excelent pentru a ajunge iarăși la „prochimen”: actualitatea. *Neverosimil, „Steagul roșu” publică, număr de număr, informații despre „galele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Muzeului Județean, IV, 1977, p. 215-219. 619 Mă bucură f. mult că se mai găsesc oameni cu multă competență și nobilă simțire - care să șteargă colbul uitării ce s-a așternut de mult pe bietul Aurel Băeșu - care ca un luceafăr a strălucit În scurta lui trăire - lăsând În urmă-i o operă nemuritoare. Doresc să vă mai Întâlnesc - sper vara aceasta - ca să pot poposi măcar o oră În frumosul D-stră oraș. Eu lucrez și mă chinuiesc să fac lucruri bune
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Corneliu Vadim Tudor, prin urmare acțiunea presei de tineret, care nu trece nici pe la municipiul de partid al Capitalei și nici pe la secția de presă a CC-ului mare, este una concertată și marchează un început de diferențiere față de opinia Luceafărului. Și încă ceva important, cred: în acest moment de derută, survenit și în urma decesului lui Nichita Stănescu de care Barbu s-a atins, ignorând că poetul era și a rămas un idol al tineretului, Adrian Păunescu îi întinde o mână
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
moment editurile de stat sunt ca și paralizate din cauza particularilor care dau șperțuri În dolari În tipografii...), dă-mi nuvela pentru o revistă de la noi. E cam mare, dar Viața Românească (Baltag- Mălăncioiu) ar publica-o Întreagă, iar România literară, Luceafărul sau Contrapunct, fragmentar. Important pentru mine este că nuvela e superbă. De ce pentru mine? Pentru că e o dovadă că noi doi mai putem scrie - și În condițiile „economiei de piață” care În România Înseamnă peste o mie de ziare și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
afecțiuni recunoscătoare. Aș vrea să vă rog să transmiteți aceleași mulțumiri prietenului nostru, Domnul Virgil Duda. Eu nu Îi cunosc adresa spre a-i scrie și a-i mulțumi pentru rândurile scrise despre mine În ultimul număr din 1973 al Luceafărului. Vă rog să credeți, scumpe Domnule Norman Manea, că pentru mine, ca pentru toți cititorii Dumneavoastră, cărțile Dumneavoastră sunt repere sigure pe harta, atât de confuză, a prezentului nostru literar, realități de cel mai mare interes. Mă contrariază În cel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se situează În avanpostul gândirii actuale despre roman - despre realitate În substanța ei, la drept vorbind. Cu dragoste, Radu Petrescu ș3ț București 6 ianuarie 1974 Dragă Domnule Norman Manea, Abea am expediat scrisoarea când am aflat În nr. 1 al Luceafărului pasionantul Dumneavoastră Interviu 1. Decantarea la care ați supus materia scrisului și tensiunea care trece de la Începutul până la sfârșitul paginii m-au entuziasmat, la fel fiorul sublim și amar (dar cât de salubru!) al finalului. Se face mult caz de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
discuția din România literară. Intervenția Dumneavoastră atrage atenția asupra posibilității unei stări nedorite - pe care alții văd că o aplaudă anticipat, cu satisfacția unor solide speranțe, Întemeiate probabil pe la fel de solide argumente ale prezentului. Pe mine, ultimul număr al Luceafărului a vrut să mă avertizeze direct. Șansa mea este că trebuie să fac din când În când plimbări medicinale prin București, Însoțit de Adela, căutând peste tot locurile de unde să vedem câmpia. Astăzi, nu veți crede, am descoperit că strada
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1964, la București (între timp - din 1948 - predase limba franceză în diverse școli mărginașe din București). A scris în „Amicul tinerimii” (1933), în revista „Comentar” și în „Cadran”. Semnătura sa a mai apărut în „Universul literar”, „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Revista de filosofie”, „Vatra”, „Tribuna”. Membru al Academiei de Științe Sociale din Bologna, al Societății Internaționale de Istoria Retoricii, corespondent al Societății Americane de Retorică, F. a fost invitat să colaboreze la lucrări apărute în străinătate (a redactat
FLORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
studiul Natura în poezia lui Eminescu. Primele poezii, apărute tot acum în aceeași revistă, sunt semnate cu pseudonimul V. Nicolin; cu numele propriu semnează poemul Fața ta, publicat aici în 1942. Colaborează cu poezie și critică literară la „Pagini literare”, „Luceafărul”, „Vremea”, „Lupta Ardealului”, „Tribuna nouă”, „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Transilvania”, „Vatra”, „Astra”, „Argeș”, „Tomis”, „Ramuri”, „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Echinox”, „Napoca universitară”, „Caiete critice”, „Utunk”, „Korunk” ș.a. A mai semnat Paul Lucian
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
1988-1989). După ce, în 1989, se stabilește la Paris, devine corespondent al posturilor de radio BBC și Europa Liberă, iar din 1995 e angajat la postul Radio France International. Debutează cu poezii în „Tribuna” (1966). Colaborează la „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Transilvania”, „Vatra”, „Viața românească”, „Viața studențească” ș.a. Încă de la titlul ce trimite, poate oarecum forțat, la noțiunea-cheie a lui Anaximandru, Apeiron, volumul de debut apărut în 1971 trădează fascinația pentru fața nevăzută a lucrurilor, pentru starea primordială
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
la revista „Secolul 20” (începând din 1960). A debutat în „Scânteia tineretului” (1957), cu poezia Țara mea, și editorial în 1958, cu traducerea studiului Van-Ciun, materialist și iluminist al Chinei antice de A. A. Petrov. Colaborează la „Contemporanul”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Orizont”, „Astra”, „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Le Journal des poètes”, dar nu ajunge să-și editeze un volum propriu. În schimb, excelează prin traduceri, în special din literatura rusă și sovietică (Anna Ahmatova, K. Paustovski, Esenin
FORTUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287070_a_288399]
-
editorial cu un volum scris în dialectul aroman, Cântițe și-ndoauă isturii aleapte, apărut în 1912. Este corespondent al ziarului atenian „Elephteron Vima”, redactor la „Viitorul” din București și director împreună cu Romulus P. Voinescu, la „Propilee literare” (1926-1929). Colaborează la „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Literatorul”, „Convorbiri critice”, „Flacăra”, „Universul” ș.a. Pentru volumul Spre necunoscut (1924) este distins cu Premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români. Temele versurilor lui F. sunt istorice și mitologice (Orientul, lumea creștină), în prelungirea poemului monumental romantic și parnasian, cu
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
Ovidiu Frățilă, medic. A absolvit liceul în Petroșani (1972) și Școala Tehnică de Arhitectură din București (1975). Urmează un an cursurile Institutului Politehnic din București. Lucrează ca decorator, iar după 1991 ca ziarist, fiind pentru o scurtă perioadă redactor la „Luceafărul” și „Contemporanul - Ideea europeană”. Este director al Editurii Allfa. A frecventat Cenaclul din Tei condus de George Țâra, și Cenaclul de Luni, dirijat de Nicolae Manolescu. A fost foarte apropiat de Nichita Stănescu și unul dintre membrii stabili ai boemei
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
al Editurii Allfa. A frecventat Cenaclul din Tei condus de George Țâra, și Cenaclul de Luni, dirijat de Nicolae Manolescu. A fost foarte apropiat de Nichita Stănescu și unul dintre membrii stabili ai boemei gravitând în jurul acestuia. A colaborat la „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul”, semnând și cu pseudonimul D. Gustibus. A debutat la „Luceafărul” în 1978, poemele publicate fiind însoțite de o prezentare făcută de Nichita Stănescu și Nicolae Breban. Debutul editorial îl constituie
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
A fost foarte apropiat de Nichita Stănescu și unul dintre membrii stabili ai boemei gravitând în jurul acestuia. A colaborat la „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul”, semnând și cu pseudonimul D. Gustibus. A debutat la „Luceafărul” în 1978, poemele publicate fiind însoțite de o prezentare făcută de Nichita Stănescu și Nicolae Breban. Debutul editorial îl constituie volumul Gramatica morții (1995), distins cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor. A tradus din engleză câteva legende și povești
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
sale transpuneri din poezia lui Mihai Eminescu și a lui Lucian Blaga apar între 1921 și 1924, în revistele „Tűz”, „Jövő”, „Kultúra” și „Genius”. Din poezia lui Eminescu va tâlmaci în germană și maghiară mai multe volume: Der Abendstern (1943) Luceafărul - Az esticsillag - Der Abendstern (1972). Reeditate, aceste volume nu reproduc prima versiune, ci sunt sensibil revăzute, din dorința traducătorului de a se apropia cât mai mult de individualitatea paginii pe care o transpune. S-a aplecat deopotrivă asupra poeziei românești
FRANYÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
maghiară și germană și chiar dincolo de acestea”. Traduceri: Eine Herbstsymphonie rumänischer Lyrik [O simfonie de toamnă a liricii românești], Arad, 1926; Rumänische Dichter. Eine Anthologie zeitgenössischer Lyrik [Poeți români. O antologie de lirica contemporană], Timișoara, 1928; Mihai Eminescu, Der Abendstern [Luceafărul], Timișoara, 1943, Poezii - Költeményei, București, 1961, Luceafărul - Az esticsillag, București, 1964, Költeményei [Poezii], București, 1966 (în colaborare), Válogatott művei [Opere alese], Budapesta, 1967 (în colaborare), Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1968, Luceafărul - Az esticsillag - Der Abendstern, Timișoara, 1972
FRANYÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
nou” (1952), fiind apoi redactor și șef de secție la „Cronica”, organizator de spectacole și secretar literar la Teatrul de Păpuși din Iași, iar mai târziu, director al Editurii Cariatide din același oraș. Colaborează frecvent la „Gazeta literară”, „Flacăra Iașului”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „România literară”, „Convorbiri literare” ș.a. Din 1956 este membru al Asociației Scriitorilor din Iași, dar debutează editorial abia în 1981, cu volumul de publicistică Intersecții spirituale. În volumul de versuri Pe o rază de soare (1983) există un exces
FRIDUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]
-
în luările de atitudine politică - de postură naționalistă - se dovedește un temperamental. Nici însemnările literare (de pildă, studiul Antonio Fogazzaro, tras în broșură în 1912) nu sunt lipsite de nerv polemic. Cu versuri, articole, traduceri a colaborat la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Observatorul”, „Sămănătorul”, „Vieața nouă”, unde folosește și pseudonimul Otto Wilder, „Floarea darurilor”, „Convorbiri critice”, „Voința națională”, „Neamul românesc literar”, „Flacăra”, unde recurge și la semnătura Atta Troll, „Noi pagini literare” ș.a. În 1912, a fost cooptat în Societatea Scriitorilor Români
FROLLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
limbi clasice a Facultății de Limbi Romanice și Clasice a Universității din București, unde și-a dat și doctoratul în literatura elină (1970). Colaborează la „Limba română”, „Studii clasice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Gazeta literară”, „Analele Universității București”, „Luceafărul” ș.a. Editor cu o solidă pregătire filologică, F. s-a dedicat, începând cu anii ’60, studierii și apoi editării operei corifeilor Școlii Ardelene, dovedind că este perfect orientat în dificilele probleme textologice. „Editorul este ținut să știe mai bine limba
FUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova. A lucrat ca redactor la „Literatura și arta”, „Sfatul Țării”, „Basarabia”, „Glasul”; este redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra” din Târgu Mureș și redactor-șef la Editura Cartier. Colaborează la „Contrafort”, „România literară”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Steaua”, „Poesis”, „Familia” ș.a. Formulele poetice din primele lui cărți (Lumina proprie, 1986, Abece-Dor, 1989), marcate de tradiționalism, dar și de o tentă expresionistă, se radicalizează în Levitații deasupra hăului (1991) și în Cel bătut îl duce pe Cel
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
și a Facultății de Arhitectură din București (1961-1967), lucrează ca scenograf la Televiziunea Română (1972-1975) și la Teatrul de Proză din Pitești (1975-1976). În 1981 emigrează în Germania, unde face scenariu de film. Este distins cu Premiul pentru proză al revistei „Luceafărul” pe anul 1967. Primul său volum, Hanimore (1969), se înscrie între coordonatele mișcării onirice, aspirând să sondeze lumea din perspectiva irealului și a fantasticului. Astfel, în Catedrala, lumina determină angoasa mistică, populând trăirea cu mii de suferințe ale omenirii, experimentate
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]