12,882 matches
-
și eu de multe ori - doar sunt născută în Argeș. Mergeam cu tata la pescuit, de când eram mică. La început, credeam că trebuie să fie meri mulți acolo, îmi imaginam livezi întregi, cu pomi aliniați cât vezi cu ochii, cu mere mari și verzi, lucioase. Am fost cam dezamăgită, dar mi-a trecut repede, fiindcă pe malul unei ape sau în pădure mă simt cel mai bine. N-am mai ajuns de câțiva ani în Argeș. Și e așa de aproape de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
cînd te uiți la ea. Așa miroseau toate diminețile noastre atunci. Lapte ars și salam, pe pîine proaspătă cu unt. Ăsta a fost mirosul primilor patru ani de școală, pachețelul din ghiozdan, untul se topea și trecea prin șervețel, iar mărul ajungea unsuros... și merele erau roșii și zemoase, miroseau puternic... și mirosul de vanilie al ruladelor de la chioșcul școlar și de esență de rom al ciocolatei cu rom tot de-acolo... Toate acele mirosuri pe care le scoate un oraș
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ea. Așa miroseau toate diminețile noastre atunci. Lapte ars și salam, pe pîine proaspătă cu unt. Ăsta a fost mirosul primilor patru ani de școală, pachețelul din ghiozdan, untul se topea și trecea prin șervețel, iar mărul ajungea unsuros... și merele erau roșii și zemoase, miroseau puternic... și mirosul de vanilie al ruladelor de la chioșcul școlar și de esență de rom al ciocolatei cu rom tot de-acolo... Toate acele mirosuri pe care le scoate un oraș cînd se trezește. Toate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
uitat că astea sînt singurele „alimente“ pe care le mai găsești În magazine? Cu greu, abia dacă, doar stînd la niște cozi infer nale... Du-te la cofetărie, plăcinta cu brînză pe care o mîncam cînd eram copil, ștrudelurile cu mere, eclerurile, sava rinele, nimeni nu mai știe cum arată... pentru că au trecut ani de cînd nimeni nu a mai văzut vreuna din aceste prăjituri... În cofetăria asta găsești o vînzătoare urîtă ca un strigoi... și la fel de mută... Ți se pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poarta unității. Arată obosit, a condus toată noaptea, din Craiova pînă aici sînt aproape 400 de kilometri. E un miracol că a găsit benzină. CÎnd mă apropii, i se Întinde un zîmbet pe față. — Uniforma..., zice el mușcînd dintr-un măr. — Ei, nu e vina ei, am mai crescut eu. RÎde, mă Îmbrățișează stîngaci, așa cum o face de obicei, un gest Între pupat pe obraji și strîns În brațe și strîns mîna În același timp. E un moment, circumstanțele speciale (fiul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ținuta lui țanțoșă de mire cu soția-mireasă alături, înaltă, slabă, cu privirea ușor speriată) și cromolitografii, cu subiecte biblice, una reprezentând raiul cu Adam și Eva, amândoi cu fețe inexpresive, surprinși în momentul în care Eva întinde cu grație ridicolă mărul, iar Adam gata să-l ia, vegheați de ochii subțiați de șiretenie ai unui șarpe verzui, încolăcit disciplinat pe trunchiul unui pom cu frunze verzi și portocalii. Până la urmă i-am dăruit o pânză înrămată la care țineam foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
taburet. Fusese Într-adevăr ridicolă. Pentru a se pedepsi, Începu să taie mărunt ceapă, fără vreun scop explicit. Oricum, ceapa tocată merge aproape la orice mîncare. Dar În același timp, se gîndea că mai bine ar pregăti o plăcintă cu mere. — Alo? auzi vocea lui Vic. Apoi, o tăcere prelungită, plină de suspans. Apoi, receptorul lăsat Încet În furcă. După alte cîteva minute, cînd el apăru În prag, Îmbrăcat În uniforma de ofițer și pregătit de plecare, Îl Întrebă Îngrijorată: — S-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi făcut provizii de apă și hrană, s-ar fi ascuns fiecare În casa lui și ar fi privit cu Înfrigurare la televizor, să vadă ce mai urmează. Așa Însă, În momentul cînd au aflat că extratereștrilor nu le plac merele viermănoase, ouăle clocite sau carnea Împuțită, ei au tras concluzia că metoda cea mai simplă de salvare era să se asemene cît mai mult alimentelor alterate, pentru a nu le fi mîncat sufletul de ființele ciudate care invadaseră insula. Din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că aceasta avea un aer tihnit și reconfortant: — Încearcă să ne-aducă aminte de o eră - chiar dacă așa ceva n-a existat niciodată - cu familii fericite și unite, care se strâng În jurul unei mese de bucătărie de pin, mâncând plăcinta cu mere făcută de mama. E un fel de iz bogătaș de Nottingham Hillianii combinat cu Familia Ingalls 3. Ai să vezi cum au să facă coadă clienții.“ Și evident c-a avut dreptate. Faptul că Ruby a lasat-o mai moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
urât lui Ronnie. Mama ei gătea curry englezesc, care era mai mult decât delicios chiar dacă nu era chiar autentic indian. Avea drept ingrediente pui prăjit cu ceapă În tigaie, amestecat cu pudră de curry, mango fierbinte pasat, stafide fără sâmburi, mere și banane. Când Ruby era mică și mama ei nu prea avea bani pentru gospodărie, făcea mereu curry. Lui Ruby Îi lăsa gura apă și-n ziua de azi. Ah, vezi că ți-am adus sutienele pentru alăptat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
luat-o la goană Încotro au nimerit. Nu-și spuseseră nici un cuvânt - și e probabil că nici nu vorbeau aceeași limbă -, dar nu aveau nevoie. Au gonit toată noaptea și toată ziua care a urmat. Mâncau În fugă câte un măr pădureț, se țineau de mână și alergau. După ceasuri multe, au găsit o crăpătură În burta unui deal, au intrat și au văzut că mica grotă se lărgea. Acolo i-a dibuit, nu peste multă vreme, potera trimisă după ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe văru-meu - copii de grădiniță - să acceptăm somnul de după-amiază: „Cât dormiți se coace prăjitura. Dacă dormiți prea puțin, o să fie crudă și-o s-o dau la porci”. Și chiar ne chinuiam să dormim, În miros cald de plăcintă cu mere ori dovleac. Făceam și un fel de Întrecere pe care n-o putea nimeni câștiga vreodată. Ne Întindeam În pat și unul dintre noi spunea: „Hai, cine adoarme ultimu’ e prost!”. Cum adică „cine adoarme ultimul?” Nimeni n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își sfârșise zilele Într-un lagăr de reeducare prin muncă a elementelor ostile noului regim adus de tancurile rusești. Înainte să moară de bătaie și epuizare, arendașul apucase să ia din mâna lui nea Mitu Păcătosul și să mănânce câteva mere verzi pe care caporalul din Satul cu Sfinți i le Întinsese printr-o ferestruică zăbrelită a unui vagon de vite În care erau cărați ocnașii În diferite tabere de muncă silnică răspândite pe Întreg cuprinsul țării. Ca păzitor de ocnași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
birou de lucru, trudă, chin. Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit Într-un colț. În ramurile lui atârnau, legate cu firicele de sfoară de cânepă, covrigi rotunzi și uscați, mere, gutui, nuci Învelite În poleială păstrată de la ambalajele de ciocolată și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și Înfățișând nu neapărat sfinți, ci ființe și lucruri blânde și naive, care pe Director Îl mișcaseră și-l Înmuiaseră, tăindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mireasă Începuseră să se topească ușor, aproape până la a nu se mai vedea. Rămăseseră din ei mirosul de spic, inelele negre ori albastre ale pletelor de pe umerii lui Ion și sărutul lui coborât pe genunchiul rotund și neted ca un măr. Toate acestea se petrecuseră sub nucul peste care, spuneau câte unii, Dumnezeu Îi așternea lui Nae Cuțitaru un preș de lumină către cer, atunci când Atotputernicul avea poftă să stea de vorbă cu paznicul cimitirului, dar nu-i era pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și din când În când Îi ștergea gura cu o batistă Înmuiată În apă. După câteva ore se hotărî să plece. Se ridică de pe pat, Își Îndreptă veșmintele boțite și căută În buzunarele largi și adânci ale șorțului. Scoase două mere verzi și câteva nuci pe care le așeză lângă femeia care nu Încetase nici o clipă să privească În același loc de pe tavan. Pe trotuarul din fața spitalului avu vreme să vadă praful, hârtiile colorate, buruienile pârlite de soare. „Ia uite-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moarte/ pentru care am închipuit cele mai frumoase minciuni/ și cel mai bine organizat furt de mărgele -/ spânzurându-mă apoi cu bună știință/ de-a lungul deceniilor de toate culorile,/ și de toate tranzițiile. Putreziciunea, iubire,/ cu miros dulce de măr,/ - pentru care (în extaz) ficțiuni suave am fost inventați” (Bruta). Referentul imediat este parțial camuflat în Aripa secretă (1986), unde virulența se îmblânzește printr-o retorică superficial pacifistă, iar sensul e deturnat către atrocitățile nazismului. Poeta glosează acum pe marginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
pe o suprafață de 3576 ha teren arabil; cultură vitei de vie pe o suprafață de 238 ha, din care 184 ha vii nobile, cu sortimentul podgoriei Cotnari și 54 ha vii hibrid producător.; cultură plantelor pomicole *cireș, * vișin, * prun, * măr, ș.a pe o suprafață de 140 ha; creșterea animalelor * ovine, * bovine, * cabaline, * porcine, * păsări, * albine ș.a. pe suprafața de 1 189 ha pășune și 747 ha fâneața; piscicultura, pe o suprafață de cca. 80 ha iazuri amenajate și în
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
de combinare ale celor două tendințe): - evitare-evitare, în care persoana trebuie să aleagă dintre variantele a două sau mai multe activități, toate cu rezultate negative. Referitor la acest comportament este și o glumă: Ionel a primit de la mama sa două mere, unul mare și altul mic, și i s-a cerut să ofere unul dintre ele surorii sale mai mici, dar să o lase pe aceasta să aleagă. La câteva minute, sora lui Ionel apare în fața mamei plângând și ținând în
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mare și altul mic, și i s-a cerut să ofere unul dintre ele surorii sale mai mici, dar să o lase pe aceasta să aleagă. La câteva minute, sora lui Ionel apare în fața mamei plângând și ținând în mână mărul cel mic. Mama își chestionează fetița: Ionel nu te-a lăsat să alegi? Ba da, răspunde aceasta, mi-a spus: alege, mărul cel mic sau nimic! Această glumă simbolizează plastic strategiile de alegere evitare-evitare, fiind cunoscută și expresia „dintre două
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe aceasta să aleagă. La câteva minute, sora lui Ionel apare în fața mamei plângând și ținând în mână mărul cel mic. Mama își chestionează fetița: Ionel nu te-a lăsat să alegi? Ba da, răspunde aceasta, mi-a spus: alege, mărul cel mic sau nimic! Această glumă simbolizează plastic strategiile de alegere evitare-evitare, fiind cunoscută și expresia „dintre două rele îl alegi pe cel mai mic”; - evitare-abordare (situație pe care o putem asocia tipurilor de comportament specifice conflictului sociocognitiv), unde trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este acela că și lumea politică internațională suferă același proces. Apariția acestei cărți a fost provocată de dezbaterile despre sfârșitul capitalismului prilejuite de ultima criză economico-financiară. Oamenii, uneori chiar cu nume mari, vorbesc despre sfârșitul capitalismului ca și cum ar mânca un măr după masa de la prânz, adică simplu și fără să-și facă mari probleme. Opinia că ne aflăm la finalul erei capitalului prinde contur în mod firesc, fără ca cineva să spună foarte clar că de fapt este vorba în esență și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sunt și nu mai pot fi fericiți. De altfel, credem că această remanență de gândire chiar are legătură cu mitul primar al izgonirii din rai, când Adam și Eva, pentru că nu au respectat cerința Creatorului de a nu mușca din mărul cunoștinței binelui și răului, sunt izgoniți și puși în situația de a munci pentru a-și asigura cele necesare traiului. Vom insista asupra mitului căderii omului, considerându-l important pentru înțelegerea destinului nostru, al zbaterilor și eșecurilor sau împlinirilor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
întreaga natură a pomului, gustul și forma fructelor, la fel manifestările virtuale ale spiritului conțin de pe acum în mod virtual întreaga istorie"203. Dincolo de cadrul în care ființează, dat, nu negăm meritele omului în construcția propriei istorii. Știm sigur că mărul va face mere, dar nu știm cât de mari, cât de roșii și cât de bune sau rele vor fi. Omul are liberul arbitru, are posibilitatea alegerii tocmai pentru că este om și este o ființă rațională și socială 204. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pomului, gustul și forma fructelor, la fel manifestările virtuale ale spiritului conțin de pe acum în mod virtual întreaga istorie"203. Dincolo de cadrul în care ființează, dat, nu negăm meritele omului în construcția propriei istorii. Știm sigur că mărul va face mere, dar nu știm cât de mari, cât de roșii și cât de bune sau rele vor fi. Omul are liberul arbitru, are posibilitatea alegerii tocmai pentru că este om și este o ființă rațională și socială 204. Înainte de concepția asupra timpului
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]