13,652 matches
-
ascultase fiica atent, necăjit că nu-i putea veni În ajutor. Înțelegea acum de ce, de cîtva timp, Nicolas se Îndepărtase de el. Nu emise nici o judecată, pur și simplu se arătă Îngrijorat că nepotul lui se rupsese de ai săi. Marie se așeză, copleșită de gînduri. Milic Își puse afectuos mîna pe creștetul ei, apoi se Întoarse cu pas greoi ca să ridice niște coșuri pentru pește. Îl urmări cu privirea. Tatăl ei o făcea să se gîndească la un albatros. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei. Un strigăt răgușit o făcu atunci să tresară. Milic. Îl văzu cum lasă să-i cadă coșurile și cum se clatină ca sub imperiul unei emoții violente, cu privirea ca hipnotizată, ațintită asupra conținutului unuia din bazinele pentru pește. Marie țipă: - Tată! Dădu fuga spre el, fără să mai Întrerupă legătura cu Loïc. - Nu, o, nu!... În picioare lîngă tatăl ei, nu-și putea desprinde privirea de bazinul alături de care stăteau În picioare: În forfota crabilor mari și mici, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care crabii Îl sfîrtecaseră și Îi mulțumi lui Dumnezeu. Cel care zăcea În fața lor era Yves Pérec. Loïc Întoarse capul, se uită apoi la sora și la tatăl lui. Citi În ochii lor același sentiment pe care Îl Încerca el. Marie Începu să vorbească; vocea Îi era lipsită de culoare. - L-am Înștiințat pe comandantul Fersen. Cu siguranță e acum pe drum, e mai bine să pleci, să continui să-l cauți pe Nicolas; după cît am putut afla, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Loïc. - Nu, nu-mi pot imagina așa ceva... Însă dispariția lui și descoperirea hainelor pline de sînge nu pledează În favoarea lui... Se Întrerupse auzind sirena unuia din vehiculele jandarmeriei. Fără să mai aștepte, Loïc alergă la mașină, În care se năpusti. Marie Îl privi În timp ce demara și simți brațul tatălui ei luînd-o pe după umeri. - Nu-l lăsa pe fratele tău singur. E imprevizibil. Mă descurc eu cu polițistul. Du-te, fata mea. Marie Îl strînse iute În brațe. Știa că el va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aștepte, Loïc alergă la mașină, În care se năpusti. Marie Îl privi În timp ce demara și simți brațul tatălui ei luînd-o pe după umeri. - Nu-l lăsa pe fratele tău singur. E imprevizibil. Mă descurc eu cu polițistul. Du-te, fata mea. Marie Îl strînse iute În brațe. Știa că el va controla perfect situația și Îi era recunoscătoare. Era pe punctul să ajungă la mașină, dar văzu că era prea tîrziu. Sosea Fersen, care Îi bară drumul. Coborî rapid din mașina 4x4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de seamă sarcasmul, Fersen Îi făcu semn să vină după el și se Îndreptă spre bazin. - Ce făceai aici? Dar Milic Își făcu apariția și Începu să-i povestească În amănunt descoperirea făcută, Împiedicîndu-l pe Fersen să-și continue interogatoriul. Marie aprecie sprijinul și prezența de spirit a tatălui ei. În mod discret, făcu cîțiva pași În direcția drumului, dar Lucas Îi azvîrli o căutătură severă. Se așeză oftînd pe o bornă de piatră. Polițistul se enervă văzîndu-l pe Morineau, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după o tăietură produsă de brici, și care ar fi alunecat. O prinse delicat cu vîrful unghiei, simți rezistență și, Îndepărtînd buzele victimei, apoi maxilarele, extirpă treptat tot petecul, făcut ghemotoc. Desfăcu hîrtia umedă de salivă cu multă precauție. Pentru Marie, Cel de Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. Marie... Întoarse automat ochii spre zidul scund și Își reținu o Înjurătură, dîndu-și seama că ea nu mai era acolo. * * * Marie năvăli În spălătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
simți rezistență și, Îndepărtînd buzele victimei, apoi maxilarele, extirpă treptat tot petecul, făcut ghemotoc. Desfăcu hîrtia umedă de salivă cu multă precauție. Pentru Marie, Cel de Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. Marie... Întoarse automat ochii spre zidul scund și Își reținu o Înjurătură, dîndu-și seama că ea nu mai era acolo. * * * Marie năvăli În spălătorie chiar În momentul În care Loïc golea un bidon de benzină peste o cuvă mare de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
multă precauție. Pentru Marie, Cel de Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. Marie... Întoarse automat ochii spre zidul scund și Își reținu o Înjurătură, dîndu-și seama că ea nu mai era acolo. * * * Marie năvăli În spălătorie chiar În momentul În care Loïc golea un bidon de benzină peste o cuvă mare de piatră, și pricepu imediat ce făcea. - Nu te va ajuta distrugera hainelor lui Nico! lansă ea alergînd spre fratele ei. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
smulgă bidonul din mîini. Întoarse spre ea un chip cu trăsăturile deformate de ură - o imagine care avea s-o obsedeze vreme Îndelungată pe tînăra femeie -, la fel ca vorbele pe care le azvîrli cu violență. - Șterge-o de aici, Marie! Nu faci parte dintre ai noștri! Ascunzîndu-și durerea pentru mai tîrziu Într-un ungher al ființei, Marie se agăță de bidon și se luptă cu Loïc, a cărui forță părea Înzecită de furie, insensibilă la jeturile de benzină care țîșneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea s-o obsedeze vreme Îndelungată pe tînăra femeie -, la fel ca vorbele pe care le azvîrli cu violență. - Șterge-o de aici, Marie! Nu faci parte dintre ai noștri! Ascunzîndu-și durerea pentru mai tîrziu Într-un ungher al ființei, Marie se agăță de bidon și se luptă cu Loïc, a cărui forță părea Înzecită de furie, insensibilă la jeturile de benzină care țîșneau, stropindu-i hainele și solul de jur-Împrejur. TÎnăra polițistă se Încordă În zadar cît putu mai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
putu mai mai bine, puterile o părăsiră o clipă, de ajuns ca fratele ei s-o dea la o parte și să scoată o brichetă Zippo, scăpărînd-o. Flacăra acesteia se reflectă scurt În pupilele ei dilatate. Uitînd de orice prudență, Marie se năpusti spre el cu mișcarea taurului care se repede la toreador și avu timp să vadă bricheta zburînd cît colo Înainte de a Încasa o lovitură cu dosul mîinii, În plină față, care Îi sparse arcada și o aruncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca de lemn! Du-te să cauți un extinctor! Lucas smulse o față de masă care se usca pe o frînghie, Îl Împinse la o parte pe Loïc care Îi bara trecerea și, sărind În cercul de foc, o aruncă peste Marie ca să Înăbușe flăcările, În timp ce Loïc, În fine ieșit din amorțeala care-l paralizase, venea să-i dea o mînă de ajutor. Polițistul se aplecă peste tînăra femeie lividă. Și brusc Îi răsări În minte chipul Valentinei. Se Întîmplase acum zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vină niciodată. Un tînăr toxicoman Îndopat cu cocaină decisese altfel... Sicriul se Închisese peste Valentine, peste inelul. Și peste inima polițistului. Prima imagine care Îi apăru pe retină a fost aceea a ochilor căprui ai lui Lucas, aplecat asupra ei. Marie citi În privirea aceea o Îngrijorare surdă și difuză, atît de rapid Înlăturată Încît Marie crezu că visase. - Ce mai Încoace și-ncolo, nu te poate lăsa omul o clipă singură! au fost primele cuvinte pe care i le trînti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peste inelul. Și peste inima polițistului. Prima imagine care Îi apăru pe retină a fost aceea a ochilor căprui ai lui Lucas, aplecat asupra ei. Marie citi În privirea aceea o Îngrijorare surdă și difuză, atît de rapid Înlăturată Încît Marie crezu că visase. - Ce mai Încoace și-ncolo, nu te poate lăsa omul o clipă singură! au fost primele cuvinte pe care i le trînti el, tulburat de sentimentul violent pe care-l Încercase, văzînd-o inconștientă și atît de palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
violent pe care-l Încercase, văzînd-o inconștientă și atît de palidă. Genul de sentiment cu care nu mai voia niciodată să se Încurce. Se Încruntă văzînd-o că Încearcă să se ridice. - Nu te mișca, mă duc să chem ajutoare. Dar Marie se ridică totuși. Îi contemplă hainele pîrjolite, sîngele care lăsase o dîră pe obrazul Înnegrit de fum și scoase un șervețel de hîrtie pe care i-l aplică cu fermitate pe arcadă. - Știu bine că voi, cei de aici, aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-i mai dea atenție. - Morineau? Aici e Fersen.Vino imediat la hotel cu oamenii dumitale. Își Înălță ochii la cer. - Evident, la Loïc Kermeur! Mai știi și alte hoteluri În Lands’en? Închise ferm și se Încruntă văzînd că Marie profitase ca să se apropie de Loïc. A-l pune pe fratele ei În stare de arest chiar sub ochii ei Îi displăcea profund, dar nu avea de ales. Era convins În sinea lui că Loïc știa unde i se ascunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acest lucru, mergînd pînă la a distruge eventuale dovezi, Îi era suficient pentru a-și Începe interogatoriul. - Vrei cu adevărat să mă ajuți? Îi lansă el Mariei pe un ton glacial, scoțînd cătușele. Nu te mai amesteca În nimic. Capito? Marie tocmai deschidea gura ca să-i răspundă cînd Loïc i se adresă ei cu o voce plină de lehamite. - Fă ce-ți spune, Marie. Te rog. I se păru că-l aude murmurînd iartă-mă, și se supuse cu regret. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi lansă el Mariei pe un ton glacial, scoțînd cătușele. Nu te mai amesteca În nimic. Capito? Marie tocmai deschidea gura ca să-i răspundă cînd Loïc i se adresă ei cu o voce plină de lehamite. - Fă ce-ți spune, Marie. Te rog. I se păru că-l aude murmurînd iartă-mă, și se supuse cu regret. 10 Găsi apartamentul nupțial pustiu, așternuturile făcute ghem pe patul gol, deși era Încă foarte devreme. Marie nu zăbovi gîndindu-se la absența lui Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plină de lehamite. - Fă ce-ți spune, Marie. Te rog. I se păru că-l aude murmurînd iartă-mă, și se supuse cu regret. 10 Găsi apartamentul nupțial pustiu, așternuturile făcute ghem pe patul gol, deși era Încă foarte devreme. Marie nu zăbovi gîndindu-se la absența lui Christian. Judecînd după imaginea pe care i-o oferea oglinda cea mare, socoti că era chiar preferabil ca el să n-o vadă În starea aceea. Douăzeci de minute mai tîrziu, nu mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
despre ea vorbeau și nu se Întrerupseră atunci cînd ea veni alături de ei. - Am grăbit data plecării noastre, spunea Christian. Din păcate nu vom fi aici la Înmormîntarea lui Gildas. - El ar fi fost primul care ar fi dorit ca Marie să plece, Îl asigură Jeanne. - Pot fi și eu consultată În legătură cu propria mea soartă sau cer cumva prea mult? De ce se uitau la ea de parcă ar fi spus ceva ce nu se cuvine? De ce nu Îi credea cînd afirmau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu privire la data plecării o făcea să simtă o mînie rece. El Începu să se Înfurie. - Doar am prevăzut că plecăm Împreună la Plymouth! - Și că Gildas va fi asasinat, și asta am prevăzut? Văzînd cum chipul lui Christian se schimonosește, Marie se simți Înciudată de lovitura asta sub centură, pe care nici măcar o mînie puternică n-o putea scuza. El nu-i dădu timp să-și găsească vorbele potrivite pentru a se face iertată. - Mă Îngrijorezi, Marie, declară el cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Christian se schimonosește, Marie se simți Înciudată de lovitura asta sub centură, pe care nici măcar o mînie puternică n-o putea scuza. El nu-i dădu timp să-și găsească vorbele potrivite pentru a se face iertată. - Mă Îngrijorezi, Marie, declară el cu voce surdă. Unde a dispărut femeia pe care o iubesc? Cea pe care o am În fața mea a devenit dură, inaccesibilă... egoistă chiar! Egoistă? Îi veni să urle că el era egoistul. El, care nu se gîndea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
durere. Dar vorbele i se opriră În gît. Plecă În goană, drept Înainte, spre plaja lungă de nisip și spre marea care Începea să facă valuri. Furtuna semnalată spre Brest venea și peste ei. Christian o ajunse din urmă pe Marie Înainte ca ea să ajungă pe țărm și aproape că se văzu nevoit s-o trîntească la pămînt pentru a o sili să se oprească. Îndepărtă cu mîna șuvițele lungi răsfirate peste chipul tinerei femei, Îi prinse privirea umedă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de șuierul rafalelor de vînt, Însoți ieșirea lui Lucas. Acesta Înfruntă o clipă zidul compact de priviri ostile, cînd un glas aspru și tăios se făcu auzit. - Ești mîndră de ce-ai făcut, piază rea? Doar cînd o văzu pe Marie În prag Lucas Înțelese că diatriba nu i se adresa lui. - Nu vezi că semeni răul de cînd te afli pe insulă? continuă Yvonne Le Bihan Înșfăcînd-o pe Marie, care Încerca să-și facă loc printre oameni. - De ajuns! tună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]