8,009 matches
-
a mă căsători, i-am făcut pentru scurtă vreme curte, oscilând între joc și sinceritate. A deschis larg ușa. În camera medicilor se afla un infirmier care strângea cănile de cafea. Ada a luat din cutie o bonetă și o mască, și le-a pus în grabă și a intrat. Cred că am văzut-o după câtăva vreme, atunci când mi-am întors privirea spre asistenta instrumentară să-i dau clemele. M-am gândit că era ciudat că se afla acolo, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu un traumatism cranian... Aproape fără să-mi dau seama, cu un gest automat, mi-am scos mănușile. — Spuneți-mi. I-am găsit jurnalul... era scris pe el numele dumneavoastră de familie, domnule profesor. Am ridicat mâna, i-am smuls masca de pe față. Nu mai exista vlagă în vocea ei, i se terminase curajul. Era o cerere de ajutor calmă și fără putere: — Cum o cheamă pe fiica dumneavoastră? Cred că m-am aplecat spre ea să o văd mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
las pe asistentul meu să cauterizeze. De altfel, nu mi-am pierdut niciodată luciditatea, nici în momentele cele mai disperate. Am făcut întotdeauna tot ce îmi era posibil și, atunci când a trebuit, am lăsat oamenii să moară. Mi-am scos masca, mi-am spălat fața și mâinile până la cot și am privit în oglindă semnele pe care efortul le lăsase pe chipul meu, fără să-mi pun întrebări inutile. Nu știu, fetița mea, unde se duc persoanele care mor, dar știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vei reuși și catafalcul acela de cearșafuri verzi își arată chipul său cel mai crud: sub lințoliul de pânză se află un om care pleacă. Aud bipul de alarmă al monitorului. Tensiunea scade. Alfredo urlă: — Repede! Este în stop!, și masca i-a alunecat pe bărbie. Alerg spre tine, spre inima ta. Ghearele mele de tată se reped spre toracele tău, apasă, o dată, încă o dată. Ascultă furia mâinilor mele, Angela, spune-mi că mai sunt încă bun de ceva. Ajută-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pielea capului ca un ciorap lucitor. Acolo îmi așez mâna, pe capul incredibil de mic, pe părul ud. Tresare, gâtul, spatele îi vibrează ca și cum ar fi fost atinsă de o lovitură de bici. Nu mă aștepta. Chipul îi este o mască macerată de apă, dinții îi clănțăne sub buzele strânse. Ascult bătaia nebună a dinților pe care Italia nu reușeste s-o țină în frâu. Stau în fața ei, foarte aproape de ea. Impermeabilul ud leaorcă îmi apasă umerii, apa îmi pătrunde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mâini. — Mănuși, am spus, deschizând degetele. Asistenta brunetă s-a străduit cât a putut să mi le pună cu o oarecare decență, dar îi tremurau mâinile. Tânărul cu halatul prea scurt rămăsese deoparte. Își pusese un halat lung și o mască. I-am aruncat o privire, avea o figură ciudată, trapezoidală. — Te-ai dezinfectat? — Da. Atunci vino să-mi dai o mână de ajutor. Îmi dădu ascultare și se apropie de capul Italiei. — Să nu pierzi din vedere monitorul și fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mâinile albe. Cu mâinile acelea vine spre mine. Mi-a luat mai mult timp, am avut probleme cu dura mater, s-a contractat, a sângerat prea mult, am făcut eforturi să o fac să coaguleze. Are boneta udă leoarcă, urmele măștii în jurul gurii și un chip de nebun. Vorbește repede, se bâlbâie. Să sperăm că nu este o leziune asonală difuză, că, la impact, compresia creierului nu a fost devastantă... Aprob cu respirația. — Încercați să aflați? — Da, i-am spus Adei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
e amețită. Nu intră, rămâne acolo. Mă scol și mă duc la ea. O strâng în brațe, e un sac care tremură. Simt mirosul casei în acest pustiu de amoniac. — Cum se simte? — Trăiește. O ajut să-și pună halatul, masca, apărătoarele de plastic peste pantofii de stradă și boneta pe cap. Se apleacă deasupra ta și te privește de aproape. Privește bandajul, electrozii de pe piept, tuburile din nas, din vene, cateterul. — Pot s-o ating? — Sigur că poți. Te atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am stat câteva momente cu spatele la ea, regăsindu-mă. Un amurg gri ca cenușa cădea peste oraș. Uitasem cât de repede vine întunericul peste Amsterdam, iarna. Un vânt rece trecea peste canalul negru și lucios. Ultimii turiști se perindară pe lângă mine, măștile lor solemne dispărând în aerul proaspăt, vocile lor ridicându-se nesigure și ușurate că scăpaseră de acolo. Am luat-o la stânga și am pornit-o pe Prinsengracht. Când am ajuns după colț, în fața bisericii Westerkerk, au început să bată clopotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
după care trăgeau apa și dezinfectau cu lizol? Zăpada de anul trecut. Căci dacă se stinge lumina din tine, e scris, ce mare e Întunericul. Pe un suport mic se afla aparatura de reanimare, o butelie de oxigen și o mască de oxigen. Lângă ele era echipamentul de anestezie. Fima aprinse sterilizatorul electric și așteptă până se Înroșiră spiralele. Numără pungile cu perfuzii și Încercă să Înțeleagă formula notată pe ele - glucoză și clorură de sodiu. Reflectă o clipă, cu cârpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu toate că nu bătea vântul. De parcă lumina Însăși conținea un ingredient arctic proeminent. Cuvântul „proeminent“ Îi oferi lui Fima o ciudată plăcere ascunsă. Trebuie să ne ferim de tot ce e rău, Își zise, chiar și atunci când răul se ascunde sub masca a tot felul de principii. Trebuie să revenim și să repetăm iar și iar că adevăratul dușman este disperarea. Un dușman căruia ne este interzis să-i cedăm. Tânărul Yoezer și cei din generația sa, care vor trăi În Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
poți să încetinești? Mai e mult de mers până în Stockwell. Se opri și se întoarse spre mine. Nu m-am putut abține să nu remarc că părul și machiajul ei erau intacte. În afară de privirea ușor sălbatică, fața ei era o mască perfectă. De ce mi-ai făcut asta? m-a întrebat ea. Și-apoi a început să mărșăluiască. De data asta, am ținut pasul. Dar așa mi-ai spus tu! După săptămâna trecută, m-ai pus să-ți promit că-ți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bluze de poliester. O luasem razna, îi voiam pe toți, și pe Mark, și pe Ed, chiar și pe Kieran la un moment dat. Ed găsi o soluție la această problemă fără să aibă habar de vulcanul care fierbea sub masca mea neutră. — Am găsit un compromis. Hai să mergem undeva în Anglia. Doar până în Sussex. În felul ăsta, dacă e nevoie de tine, te poți întoarce într-o oră și ceva. Eu nu obiectai pe loc, ceea ce-l încurajă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am uitat din nou la mine în oglindă. Mă deconcerta plăcerea pe care o simțeam văzându-mă atât de diferită. Acesta era chiar un pas dincolo de transformarea suferită în mâinile magicienilor Lisei. Tot ce făcuseră ei fusese să aplice o mască din vopsele și poțiuni peste mine cea reală. Chiar și rochia pe care o aleseseră fusese neutră, probabil tocmai pentru că doreau să obțină un produs vandabil. Acum eram îmbrăcată în genul de culori și croieli care atrag întotdeauna privirile, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca după o retragere vicleană, să se arunce iar în dig, behăind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
era excesiv de bizar. Unul dintre ei intra pe ușă cu registrul de comenzi la subsuoară și cu pălăria de paie a moșului Isidor, ce-i cădea peste urechi. - „Sunt domnul de la Societate”, se prezenta copilul de o comică drăgălășenie, sub masca severă a chipului, apoi deschidea registrul și cerceta prin ochelari, o pagină goală, cu multă luare aminte. - „N-avem bani”, spunea cu glasul plângăreț, frățiorul, imitând pe maică-sa. - „Bine”, răspundea liniștit încasatorul, „dacă n-aveți bani ridicăm mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rezistase și celei de a doua lecturi, dar, cu cât citea mai mult din partea care pentru el era nouă, cu atât i se confirmau temerile inițiale. Un timp, narațiunea curgea pur și simplu la Întâmplare pe când autorul, prost ascuns după masca naratorului, se Întreba evident Încotro să se Îndrepte. „Citind și recitind aceste ultime pagini, constat că am fost impardonabil de egoist, exagerat de prolix și de difuz“, recunoștea Peter; și „Da, da, băiete dragă, mă tem că așa e“, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sincer vorbind, multe dintre ele sunt din categoria celor pe care le găsești prin atelierele mai deocheate de la Paris. Fete care stau Întinse, goale pușcă... sau și mai rău, doar cu ciorapii În picioare, sau cu o pălărie sau o mască, răzlețite pe sofale, expunându-și... ce mai, expunând totul. Are mii de asemenea poze. — Mii!? — Da. E membru În Clubul fotografilor din Charing Cross Road, unde poți Închiria un atelier și modele cu ora. Nu pot să nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de grijă - În felul acesta, Îl putea supraveghea mai Îndeaproape pe Smith, care, În absența lui, organizase incursiuni Îngrijorătoare În modesta sa pivniță. Bănuia că individul este Într-o permanentă stare de ușoară amețeală, dar era dificil de acuzat, căci masca abil simptomele sub obișnuita extravaganță a gesturilor profesionale, Înconjurând cu Înflorituri masa din sufragerie, scoțând la iveală, parcă de nicăieri, farfurii și carafe, ca un iluzionist, sau stând drepți lângă servantă, cu privirile Încețoșate și chipul impasibil, În timp ce stăpânul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca să scot noroiul uscat rămas de ieri din țoalele de instrucție și să le perii, așa că, în repetate rânduri, sar în ochi la apelul de dimineață și trebuie să fac exerciții de pedeapsă: pas alergător cu echipamentul de campanie și masca de gaze pe figură pe un câmp în pantă, în sus și în jos, pe pământul moale care rămâne lipit de tălpi; o tortură care-l aprovizionează pe recrutul mascat cu o ură care să-i ajungă toată viața. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pământul moale care rămâne lipit de tălpi; o tortură care-l aprovizionează pe recrutul mascat cu o ură care să-i ajungă toată viața. Așa cum e de presupus, îmi voi fi elaborat răzbunarea bocind în spatele lentilelor rotunde și aburite ale măștii de gaze, repetând-o în cele mai mici detalii. Pe drumul de întoarcere de la baraca în care e bucătăria mă opresc, sunt acoperit de brazii încărcați de zăpadă. E drept că văd licărind conacul în depărtare, dar conacul nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
repetat de neputință, răzbunarea din fiecare dimineață, m-a ajutat să fac față la instrucție și chiar la cele mai scârboase șicane cu un rânjet lăuntric; în compania învecinată cu a noastră, un recrut s-a spânzurat cu cureaua de la masca de gaze cu puțin înainte să-și înceapă serviciul de pedeapsă. Încolo, am îndeplinit fără crâcnire tot ce mi s-a ordonat, de pildă târâtul de-a bușilea pe sub burta tancului de exerciții. „Măsurați libertatea la sol!“, așa suna ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o parte, să poată fi prins tot mereu de căutătorul de imagini. Încă mai este înarmat, încă își mai ține pistolul automat pregătit să deschidă focul. Fără rost atârnă pe el, ca o tobă alungită, suportul în care se află masca de gaze. În săculețul de pâine mai sunt în orice caz firimituri din resturile ultimei rații de marș ce i-a fost repartizată. Bidonul de campanie pe jumătate gol. Ceasul său de mână marca Kienzle - cadoul primit de ziua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am mușcat din castraveciori, am băut suc. Pe urmă caporalul meu a fumat, lucru pe care îl făcea rar, atunci însă cu venerație. Ca și îndepărtata mea mamă, se pricepea să facă rotocoale de fum. Eu am golit suportul pentru masca de gaze și l-am umplut cu gem de căpșune și de cireșe; lucru de care avea să-mi pară rău. După ce am așteptat o oră sau două să se întrunească tribunalul de front - despre al cărui verdict de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un acum trecut, astfel încât și pe calea de evadare înainte, numită viitor, nu putem înainta decât cu plumb în picioare. Astfel împovărat, văd, de la o distanță de șaizeci de ani, cum un băiat de șaptesprezece ani cu un suport de mască de gaze deturnat de la scopul lui și cu un veston de uniformă croit parcă pentru el, se străduiește în continuare, alături de un caporal hârșit și tenace, presimțind orice primejdie și căruia nu-i citești pe față că e de meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]