6,725 matches
-
ia în brațe și mă duce în camera lui. Mă încleștez toată în brațele lui, ca și cum, dacă m-aș desprinde din ele, m-aș desface în fărâme și aș dispărea pentru totdeauna. E întuneric în camera lui, îmi spun cu mirare, lăsându-mă inconștient în voia degetelor lui, care continuă să mă dezbrace. îi simt cu nespusă uimire buzele pe corp și e ca și cum buzele lui mi-ar construi pentru întâia oară corpul ca pe un relief necu noscut. în clipa
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
neregulate care o pavau. M-am îndreptat spre bucătăria de vară, unde mama cocea vinete și de unde venea un miros greu și ade menitor de fum. Deși nu aveam ochelarii la mine și vedeam oarecum în ceață, am observat cu mirare că din ochii mamei curgeau lacrimi. Mama stătea aplecată asupra unui castron smălțuit cu albastru, în care picura ulei peste vinetele tocate și picurau lacrimi, nenumărate lacrimi mari, rotunde, translucide, din ochii ei pe care eu îi știam mereu surâzători
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
boala lui. Și cu Bobo ce facem? întreabă puștiul, ștergându-și transpirația de pe frunte într-o scurtă pauză de alergat după minge. El trebuie să rămână la oraș, cu tata. Asta sună bine în mintea băiatului, își dă seama cu mirare Eduard, care îi gândește gândurile. Scapă de grija fratelui mai mic și beteag. Dar tot nu pricepe cum rămâne cu tata. — Și tata ce face? strigă copilul. — El rămâne în oraș, în apartament, cu Bobo, iar noi doi stăm aici
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara fuseseră adăugate pe lunga lui listă de trofee. Dar nu apu case să-i dea raportul Andei. Ajuns în spital, uitase cu totul de rămășagul lor și de izbânda pe care dorea să i-o comunice. Nu e de mirare că acum uitase și de ziua de 1 Mai și de altă pro mi siune, pe care de data asta i-o făcuse Clarei. înainte de accident, o lună sau două îi păreau a fi o nimica toată. Dar două secunde
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
glas aspru, dojenitor. Eduard se scutură și îi făcu semn mamei sale c o auzise. Se întoarse și începu să înoate cu îndârjire. încă nu era stăpân pe sine, dar începuse să-i placă să înoate, cu adevărat. Observase cu mirare, de când începuse lecțiile de înot, cât de bine îi făcea apa. înotul se dovedea a fi, pentru el, cel mai eficient mijloc de recuperare fizică. Doar că bazinul ăla era atât de mic! Ieși din apă, scuturându-se și ștergându
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unui bloc anost. Plecă fluierând, cu mâinile în buzunar, și se întoarse acasă con tinuând să fluiere. Știa ce are de făcut ca să scape de amintirea chipurilor ironice care îl urmăreau nevăzute de pe pereții jupuiți. Acum știa. Seara târziu, spre mirarea lui, în cameră intră domnul Scarlat. Intră și se opri în prag. Bobo îl privi înlemnit. Știa că domnul Scarlat nu intră niciodată în camera aia. Se aștepta ca tatăl său să aibă o reacție dură la vederea tuturor schimbărilor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și deschise ochii. Privirea lui cenușie se opri mirată asupra unei pietre albe și ovale care părea să îl aștepte jos, chiar lângă talpa piciorului beteag. Eduard se aplecă și luă în palmă piatra netedă și ovală, mângâind-o cu mirare. De unde apăruse piatra? Privi înspre mare, care părea să se fi înviorat subit și trimitea către el panglici dantelate de valuri. Se uită sus, spre cer, și văzu norul alb, cu conturul unei vietăți cu un corn în frunte, îndepăr
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aer într-un zbor oblic, și-ar vedea din nou drept în față imensa spaimă și s-ar destrăma pe loc. Ce bine-ar fi să vii acuma lângă mine, Edo! își spuse ea în gând, desfăcându-și pleoapele în mirarea gândului care îi venise. Să mă ții de mână și să știu că plutesc cu tine printre nori... Atunci trecu pe lângă ea o siluetă în negru care îi atinse pă relnic brațul și dispăru undeva, în față, probabil în cabina
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fericire, chelnerul aduse mânca rea și Georgiana își recăpătă pe loc buna dispoziție, înfruptân du-se cu poftă din sarmale. Clara, în schimb, își plimba furculița de colo-colo prin salată, străduindu se să înghită câte un dumicat când și când. Mirarea sinceră a Georgianei în legă tură cu profesia ei o trimisese deodată înapoi spre trecut. Nu alesese întâmplător. Studiul geografiei îi dăduse senzația că poate restrânge în minte dimensiunile uriașe ale realității, la fel cum se învățase să-și strunească
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Simți că piciorul drept îi alunecă, neajutorat, în gol și privi în jos. Nu se vedea nimic. „De fapt, e atât de simplu!“, își spuse, încercând să se desprindă de trunchiul zgârietor al bradului și simțind în același timp, cu mirare, că este trasă înapoi de niște brațe nevăzute și că, dintr-odată, pășește prin aer fără să mai atingă pământul, înălțându-se tot mai sus, înspre o spărtură de un albastru nefiresc de pur din cerul nefiresc de întunecat. 8
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
putea dezlipi, deși simțea că privirea cenușie a lui Bobo o urmărește încordată. Era singurul tablou în alb și negru și era singurul por tret. Recunoscuse de la bun început ochii cenușii, pletele lungi și negre, buzele frumos arcuite. Văzu cu mirare cicatricea adâncă de pe obraz. Ochii lui Eduard aveau o expresie greu de definit, de o încrâncenare lăuntrică aproape insuportabil de sus ținut cu privirea. în tăcerea care se lăsase se auzea doar o muscă bâzâind prin toate cotloanele. Clara se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ali Străilaș cum hăulește în întunecime, jelind rugăciuni către Alah, pe limba și în legea lui Și, în lumina lămpii, pe care eu o mai aprindeam, din când în când, ca să nu ne copleșească bezna, am zăpsit că nu numai mirarea domnea pe fața și în ochii săi Ci, deodată, s-a stropșit la Ali Străilaș, cel zis și Mehmet, care mult se mai tânguia, certându-l că: de ce a cotropit el, cu mătăniile sale turcești, gemblacul sondei, care este proprietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aici, de la necaz, Atomă, că nădejdi necontenite ne punem în tine, Atomă!... Tot se ruga el, așa, la scorneala și la închipuirea lui, Atoma, zbuciumându-se încovrigat, pe geamblacul sondei, de unde toți se feriseră, iar ceilalți îl priveau, nici cu mirare prea mare, nici cu bănuială Și nici nu ne părea că se smintise prea tare, nici nu căutam să ne ferim de el, nici să ne încontrăm în păreri, nici nu prepuneam că are să se petreacă ceva deosebit, nici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tăiș alb de cuțit, al cărui fulger ne-a împietrit de grozăvia celor ce urma să se întâmple Deci Daniel Mărăcinescu odată a înălțat el cuțitul, apoi l-a trecut ca trăsnetul printre cei doi și spre a lor mare mirare și năucire, despărțindu-i subit, Enea Căpută trezindu-se stăpân pe capetele baierelor, iar Pamfil Duran văzându-se cu toată traista dorurilor lui, în brațele sale Însă, Pamfil Duran, de îndată ce a băgat de seamă că are puterea economică la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
împinge cu eforturi disperate, încercând să deschidă portița de scânduri groase, camuflată în zidul robust, care-l ține captiv, pe ultimii metri, împiedicându-i evadarea în spațiul râvnit. Împinge, împinge, împinge!... Cei doi puști în vestoane cafenii îi privesc cu mirare neputincioasele strădanii, apoi îl dau la o parte, fără fasoane, și cu mână fermă, apucară de clanța rablagită cu cățel de fier ostenit și trag de portiță în sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bani, minoritarule! Dar cu o băutură bună, tot am să te miluiesc, pramatie. Miluiesc, oricând, pe unul ca tine, cu o băutură ca lumea, fiindcă știu că setea năprasnică îi căznește fără cruțare pe niște linge-blide, cum ești tu! Cu mirare, basarabeanul cel cu ochi triști pe figura-i de resemnat rebel și Vladimir, cel rău, persecutorul exemplarelor din lumpen, văzură că boschetarul îi asista, fără să se sperie și fără resentimente, fixându-i cu un amestec de încântare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lor întâlnire, sentimentele ei de amicalitate și bunăvoința camaraderiei reciproce. Intrați doamnă, sunteți la dumneavoastră, acasă! i se adresă el necunoscutei făpturi, ce izvora din obscuritatea misterioasă a clădirii invadată de fiorii neștiutului. Ea surâse, cu ochii larg deschiși, a mirare orgolioasă: Firește că sunt la mine acasă și firește că am să intru, întrucât sunt directorul hotelului și în obiceiul casei este cutuma de a ne cunoaște clienții. Rostea cuvintele cu distincție și eleganță, deși avea un accent bizar, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
abandonând-o într-un ungher și aruncându-i drept răsplată un pachet boțit de mahorcă. De la mama, am moștenit pasiunea pentru ordine și pentru muzica aleasă, de la el setea de alcool, abisalul suflet artistic și înzestrarea vocală. Spre marea lui mirare, Melanie, glăsuind aproape în șoaptă, ca și cum se sfia de indiscreția unor fantome, care puteau să li se strecoare în preajmă, pe nesimțite, înșiră o cu totul altă legendă: Acolo, în lagărul de robotă, mama a avut norocul să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
verii greieri la strâmtoare, invocaseră o pretinsă taxă de urgență, cerând astfel o plată întreită. În zarea limpede, răsăriră turlele de argilă ale Cetății furnicilor, tocmai atunci când la poporul lucrătoarelor se celebra secerișul grânelor. Prin ferestrele rădvanelor, greierii priviră cu mirare cum furnicile în salopete sărate de sudoare, cu brâuri tradiționale pe taliile lor incredibil de subțiri, își părăseau în scurt lanurile galbene, crângurile de meri și lânoasele turme, pentru a grăbi pe netede cărări spre porțile cele aprig străjuite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asemenea lucruri, ci neobrăzarea să mă rog pur și simplu. Fiindcă anii În care activasem În Celebrul animal fuseseră anii lepădării mele de Hristos și totodată anii În care penisul meu abdicase de la plăcutele-i Îndatoriri. Așadar, nu-i de mirare că, de-aș fi avut nerușinarea să mă rog, i-aș fi cerut lui Dumnezeu favoruri erotice. Celebrul animal mă pusese În fața unei triste coincidențe: a ateismului și impotenței. Pe lângă jalea neputinței, mă chinuia și teama că aș putea aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a plăcut tuturor celor din C.a. Dacă l-ai vedea și tu, cititorule, ți-ar plăcea și ție. Poate ai face și niște legături cu C.a. Andreei nu i-a plăcut, Însă ea era, În definitiv, specialistă. De mirare mi s-a părut numai că n-a recunoscut asemănarea ei izbitoare cu actrița, dar asta se Întâmplă de obicei cu femeile, le e greu să recunoască În alte femei elemente ce le-ar știrbi unicitatea. Într-adevăr, personajul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
departe, nu mai știu. Nu cred că se număra printre bogătașii Aradului, dar asta nu-l făcea mai puțin odios. Mai ales după cele povestite de Laura. Era clientul ei, suferea de lombosciatică, la burta lui nici nu-i de mirare. O chema o dată pe săptămână, Laura Îl tratase deja de vreo trei ori. A patra oară, prăpăditul se pregătise așa cum văzuse el În filme, cu uleiuri și lumânări parfumate, cu Pachelbel by the Ocean la combina muzicală. Soft băiatu’! Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bine se făcea măcelar, da’ așa nu mai avea Scorsese cu ce face film. Trebe să-l vezi și tu neapărat... Scuză-mă, acuma Închid, vorbim mai târziu. Ajunși aici, formam un alt număr, sunam fiecare la dispeceriță și, spre mirarea șoferilor noștri, solicitam o mașină la exact aceeași adresă spre care gonea mașina În care ne aflam. Bineînțeles că preluau comanda cei aflați deja În drum spre locul acela, adică taximetriștii care șofau deja pentru C.a. Așa că făceam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
întotdeauna printre cei mai buni la învățătură. Fermitatea caracterului său integru atrăsese simpatia multora dar, inevitabil și invidia sufletelor meschine. Atmosfera cam exclusivistă a facultății făcea pe cei din urmă să nu piardă niciodată prilejul în a-și exprima malițios mirarea față de originea lui modestă, lipsită de ascendenți cu sânge "albastru", datorită căruia vai! trebuia să muncească pentru a se întreține. Unicul lui comentariu făcut la aflarea acestor răutăți: Niciodată nu am confundat blazonul cu valoarea." Nu avea părinți. Tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stomacul pe dos. Dar prostituata insistă. Hai păpușel, de ce eziți? Sau frontul te-a lăsat fără sculă? Poate a trecut în partea cealaltă, intervine alta cu glas răgușit, mâncat de tutun prost și alcool ieftin. Nici nu ar fi de mirare pe acolo. Imediat răsună câteva râsete înfundate și obscenități, după care toate revin la starea inițială, de semi-adormire. În sfârșit, găsește o birjă liberă. Vizitiul, un bătrân scund, cu nas mare, coroiat, sub care se vede arcuită o frumoasă mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]