5,723 matches
-
idei mai lungi. Cu toate acestea era nevoie de cartea scrisă pentru a conserva formulările întâmplătoare pe care le alegea autorul. S-a dezvoltat o afacere din producția unei cărți comerciale încă înainte de apariția tiparniței. Legendele, viețile sfinților și viziunile mistice în proză erau obiectul principal al noi piețe de producții în proză. Elita orășenească, femeile cititoare din familiile din clasa superioară și mănăstiri citeau proză religioasă.Romanele în proză au apărut ca și modă nouă și costisitoare pe această piață
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
care au creat, din această cauză, satiri, maxime și fabule pe seama lui. El cerea preoților să ofere oamenilor modelul divin al Scripturii și nu al pământeanului corupt de păcat. În 1516 a descoperit un manuscris german anonim, a cărui pietate mistică se potrivea atât de bine propriei structuri sufletești, asupra sufletului și a mântuirii, că Luther l-a și publicat sub titlul Theologia Germanica. Pe lângă textul propriu zis, al vechiului manuscris, el adăuga și propriile considerent, în care dezaproba pe predicatorii
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
în anii în care se face simțită influența ideologiilor opuse autocrației (socialism utopic francez, socialism materialist german) cât și în timpul (sau după) perioada de pedeapsă, Dostoievski respinge superstițiile populare și religia formală a Bisericii Ortodoxe, considerată a fi fatalistă și mistică și „o religie a fricii și groazei” (în cuvintele lui J. Frank); el se identifică în această perioadă mai degrabă cu mentalitățile secularizate ale epocii, influențate de știintele occidentale, ale lumii intelectuale și educate din care era parte; un motiv
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
proprie, dinamică. În timp ce alți suprematiști exploatează resursele plastice ale culorii și formei pure, nu numai în pictură, dar și în spațiul fără limite ale sculpturii (Ivan Puni) sau în colaje (Olga Rozanova), Malevici se angajează tot mai mult în căutarea mistică a unei lumi fără obiect, o lume a non-reprezentării (""Pătrat alb pe fond alb""). Eliberarea completă este realizată, pentru că albul este neantul dat la iveală, acest spațiu infinit, deschis acum tuturor artiștilor. Malevici își propune ca ideal artistic o alternativă
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
mai adecvat. Prin acești termeni, „ficțiune legală”, eroul pune la îndoială autenticitatea familiei, „tatăl” fiind astfel un produs al imaginației, al limbajului și nu o realitate a naturii. „Paternitatea, în sensul zămislirii conștiente, îi este necunoscută bărbatului. E o fundație mistică, o succesiune apostolică, de la singurul zămislitor la singurul zămislit.” mai declară Dedalus. Opera lui James Joyce este greu încadrabilă, corespunzând în mare parte modernismului ("Ulise" este considerat o capodoperă a acestui curent), dar și unor mișcări ca realismul și naturalismul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
se ridică în legătură cu acest artist flamand. După opinia unor comentatori, simbolica operei lui Hieronymus Bosch ar putea fi legată de faptul că ar fi fost membru al sectei ""Homines Intelligentiae"", care - năzuind la atingerea inocenței cerești - asocia libertinajul cu emanciparea mistică. Este cunoscută și ipoteza privind preocupările alchimiste ale lui Bosch, fiindcă în unele opere ale pictorului se regăsesc elemente cu caracter ezoteric. Dovezi nu există, însă, nici în acest sens. Câțiva critici pun sub semnul îndoielii integritatea mintală a artistului
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
construiește o doctrină originală. Compuse într-un limbaj eliptic și adesea foarte obscur, cu formulări tatonante, ele expun în chip nesistematic o filosofie extrem de sistematică. Plotin a încercat să concilieze în scrierile sale exigențele raționalității, caracteristică filosofiei grecești, cu aspirațiile mistice. Porfir a împărțit opera lui Plotin în șase grupe, fiecare a câte nouă tratate. De aici numele de "Enneade" (Eννεαδες de la εννεα "nouă) acordate grupelor de câte nouă tratate. În viziunea lui Porfir, prima Enneadă tratează chestiunile de etică, a
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
propun crearea unui ordin monastic (călugăresc) pentru protecția acestor pelerini. Regele Balduin al II-lea al Ierusalimului a acceptat această cerere, oferindu-le drept cartier general Muntele Templului, în moscheea Al Aqsa care fusese capturată. Muntele templului avea un aer mistic, deoarece se credea că se află deasupra ruinelor Templului lui Solomon. Cruciații numeau prin urmare Moscheea Al Aqsa Templul lui Solomon, și de aici ordinul și-a tras numele de "Sărmanii soldați ai lui Cristos și ai Templului lui Solomon
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
tantrica) și Ați (Dzogcen). Liderul spiritual al budiștilor tibetani este Dalai Lama . Uneori acest tip de budism mai este numit și "budism ezoteric" sau "budism tantric" , datorită diverselor ritualuri și ceremoni magice ce țin de Tantra și de alte învățături mistice . Astăzi, budismul tibetan are mulți adepți în Platoul Tibetan, Bhutan, Mongolia și Calmîchia .
Budism tibetan () [Corola-website/Science/298944_a_300273]
-
botanischen Studiums" („Istoria studiului meu botanic”), pînă în 1824, urmate de lucrările "Zur Naturwissenschaft überhaupt" („Către științe naturale”) gânduri despre morfologie, geologie și mineralogie. Goethe se imprietenise cu Karl Friedrich Reinhard și Kaspar Maria von Sternberg. Temporar, se dedică aspectelor mistice. Agendele și notițele din anii din urmă îi vor servi la scrierea lucrării "Italienische Reise" („Călătoria Italiană”). În anul 1821 urmează o colecție de romane scurte: "Wilhelm Meisters Wanderjahre" („Drumețiile lui Wilhelm Meister”). În anul 1823 Goethe, se îmbolnăvește de
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
a iubirii ("Dimineața" 1884, "Înger în negru" 1884, "Pubertatea" 1894), fie ca ca simbol al păcatului și instrument al satanei ("Vampirul" 1893, "A doua zi" 1895). Din acest punct de vedere, "Madonna" reprezintă o sinteză perfectă a perverselor lui obsesii mistice și erotice. Prezentându-și "Madonna" la Salonul Artiștilor Independenți din Paris în anul 1896, Munch îi dă titlul "Femeie îndrăgostită", dovedind faptul că în ochii săi religia și senzualitatea sunt strâns legate una de cealaltă. În viziunea lui Munch, femeia
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
de Dieu, XII,8) este leit-motivul ascezei monastice. Această temă a ascezei apare în Occident cu Ambroziu din Milano. El a consacrat două tratate lui Abraham (cf. PL, XIV, coll. 441-524): primul este o interpretare morală; celălalt este o transpunere mistica. În opera să, Ambroziu, preamărește credință lui Abraham, dar și biruința lui asupra cărnii, asupra sentimentelor și sunt evidențiate următoarele virtuți: devotio, prudență, ospitalitatea ș.a.. „Am vorbit - scrie Ambroziu - despre pietatea și credința lui Abraham, despre prudență, dreptatea, caritatea, cumpătarea
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură,Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură." "Scrisoarea a III-a" trăiește dintr-o indignare furioasă, cu lirism maxim, întors de la extatic la grandios. Erotica lui Eminescu nu e mistică, depășește metafora în care femeia nu-i decât un simbol al fericirii paradisiace. Asta nu înseamnă că la Eminescu nu se întâlnesc atitudini sublimate, dar erotica sa se întemeiază pe "inocență", nu pe virginitatea serafică, inconștientă de păcat. Perechea nu
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
ul, în legendele mistice ale evului mediu, era un vas în care Iosif din Arimateea ar fi strâns sângele lui Iisus. Se credea că acest vas ar fi fost făcut dintr-o singură piatră prețioasă și că ar fi fost înzestrat cu puteri miraculoase
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
capitol cu capitol. </spân></spân></spân></p> Definiții</spân></spân></p> bell hooks afirmă că iubirea adevărată este anticapitalista și antipatriarhală și ar trebui să stea la baza comunităților și a luptelor pentru justiție socială. Ea definește iubirea adevărată, deloc mistic, ca pe o combinație de grija, devotament, încredere, cunoștințe, afecțiune, comunicare, responsabilitate și respect. Mulți credem că iubirea e ceea ce simți, nu ce practici. Avem diverse definiții prinse din aer: atracție sexuală combinată cu afecțiune; grijă și afecțiune care scuză
De ce să citești All about love, de bell hooks () [Corola-website/Science/296161_a_297490]
-
style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">basme pe care le internalizăm din copilărie - trăim de fapt într-o lume profund lipsită de iubire. Pare un paradox, dar nu este. Ce identifica bell hooks că iubire nu este ceva magic sau mistic sau de neatins. Nu este poțiunea care îți tămăduiește toate rănile, dacă o găsești. </spân></spân></spân></p> În prezent, ”găsirea” iubirii e o temă vehiculată constant. Peste tot în filme, cărți, muzica există dorința de iubire și suferința din cauza
De ce să citești All about love, de bell hooks () [Corola-website/Science/296161_a_297490]
-
de gândire teoretică, adică până atunci când mitologia - ca sistem integral - este absorbită și codificată - integral sau în parte - de religie. Definită dinăuntrul ei, subiectiv, mitologia este o încercare globală de cunoaștere absolută a universului, deci o filosofie care include demersul mistic și o știință generală care exclude experimentul și care se constituie în orice cultură primitivă. Marile mitologii se formează - pentru fiecare grup uman în parte - între mezolitic și sfârșitul neoliticului, adică atunci când oamenii își înlesnesc existența printr-un mod de
Mitologie () [Corola-website/Science/296528_a_297857]
-
unui fals dumnezeu". Alți creștini au fost chiar mai preciși, astfel că Clement din Alexandria (Stromates, vii, 4) și Origen (Contra Celsum, iii, 79) definesc religia evreilor și ereziile creștine ca fiind și ele superstiții. Pentru Augustin chiar și caracterele mistice fac parte din superstiție (De doctrina christiana, xx). Pentru Toma d’Aquino, mai perspicace și deci mai rezervat, căci realizează faptul că religia și superstiția se opun pe un același teren, "superstiția este excesul de religie, superstițiosul aducând un cult
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
Psihanaliza, începând cu fondatorul ei, Sigmund Freud, vede în orice religie o iluzie, făcând caducă orice opoziție de natură între religie și superstiție.. Konrad Zucker (Psihologia superstiției) încearcă să discearnă trei tipuri de superstiție, primele două putând include religia. "Superstiția mistică" este astfel credința în sacrificii, prezicerea viitorului, profeția, ghicitul și astrologia. "Superstiția magică" este credința în deochi, amulete, talismane, vrăjitoare și lycantropie (credința în existența oamenilor ce se pot transforma în lupi). Și în această categorie găsim deci credința în
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
devenit o “slujnică” a teologiei. Arta a fost și ea subordonată spiritului teologiei, devenind o expresie a disprețului religios pentru natură, pentru om. Prin conținutul său, arta exprima aspirația către viața viitoare. În pictura și sculptura feudală era redat extazul mistic al unor ființe dematerializate, disproporționate anatomic. În ceea ce privește învățământul feudal, acesta a fost un monopol al clerului - atât în Europa, cât și în Orientul apropiat și depărtat. Se știe că orânduirea feudală cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele având anumite
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
cu veleități de profet și de reformator. Houteff a fost exclus din Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea pentru insistența turbulentă de a impune Bisericii interpretările lui personale. Houteff citea Biblia și scrierile Ellenei White într-o manieră diletantă, abuzivă, mistică, din perspectivă rigorist-perfecționistă și revizionistă, într-un mod asemănător cu înaintașii „reformiștilor” și cu alte grupuri asemănătoare care s-au ridicat în istoria adventismului. Între alte specialități, grupul lui Houteff crede în restabilirea împărăției lui David la Ierusalim, motiv pentru
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
preoția exclusivă a lui Iisus și preoția universală a laicilor; neacceptarea tainelor (sacramentelor) și ierurghiilor specifice din bisericile tradiționale; acceptarea botezului evanghelic (la vârsta credinței și alegerii personale și administrat prin scufundare, ca dedicare lui Christos, și nu ca sacrament mistic); cina Domnului ca memorial sacru, nu ca jertfă reeditată (liturghie) sau ca sacrament mântuitor; credința în Iisus și în puterea învierii Lui ca singură speranță a nemuririi, și respingerea credințelor populare în nemurirea naturală a sufletului. în chinurile veșnice ale
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
nemuririi, și respingerea credințelor populare în nemurirea naturală a sufletului. în chinurile veșnice ale iadului, în reîncarnări succesive și în toate formele de ocultism; respingerea cultului morților (sfinți, strămoși, eroi etc.); respingerea cultului imaginilor, și a oricăror forme de materialism mistic (lucrurile pot avea doar rol didactic și decorativ, nu ca obiecte venerabile); libertatea morală (liberul arbitru) și responsabilitatea individului, respingând doctrinele predestinaționiste; separarea între stat și biserică și respectarea libertății de conștiință și de închinare ca drept al omului, în
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
După ce Magus este înghițit de poarta timpului creată, el este trimis în 12000 î.Hr., iar ei se refugiază în fortul lui Ozzie de la est. Ei apar și în continuarea jocului, "Chrono Cross", ca niște răufăcători ascunși și sunt porecliți "cavalerii mistici". Ozzie, cunoscut în versiunea japoneză ca , este un mistic mare și gras. Ozzie l-a găsit pe Janus când a fost trimis de o poartă a timpului în Evul Mediu și l-a ajutat să-și dezvolte puterile magice. Dar
Personajele din Chrono Trigger () [Corola-website/Science/307026_a_308355]
-
și Goldoni, care nu le ofereau ocazia să-și demonstreze talentul, au rămas fără lucru. Talentele lor satirice, întărite de o rivalitate personală, au adus piesei un success extraordinar. Șocat de efectul produs asupra publicului de către introducerea elementului supranatural sau mistic, pe care abia l-a folosit ca un mijloc convenabil pentru scopul său satiric, Gozzi a scris o serie de piese bazate pe povești, pe basme destul de populare, dar după dizolvarea companiei Sacchi acestea au fost ignorate total. Au fost
Carlo Gozzi () [Corola-website/Science/307038_a_308367]