5,403 matches
-
Comitetului regional P.C.R. Oltenia. În mai 1944, Mihail Roșianu a fost chemat la București unde i s-a încredințat sarcina să se ocupe de evadarea din lagărul de la Târgu Jiu a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și a celorlalți fruntași ai mișcării muncitorești. Motivul pentru care a fost ales este că, spre deosebire de alți membri de partid aflați în atenția Siguranței, Roșianu avea o posibilitate de mișcare pe care aceștia nu o aveau. Din calitatea lui de inspector școlar pentru județele Gorj și Vâlcea
Mihail Roșianu () [Corola-website/Science/320172_a_321501]
-
Termenul de stat socialist (republică socialistă sau stat muncitoresc) poate avea mai multe înțelesuri diferite, dar cu unele asemănări. Termenul de "stat socialist" este folosit de către acei socialiști care doresc să sublinieze faptul că aceștia susțin o formă republicană de guvernare. În plus, deoarece multe forme ale socialismului pretind
Stat socialist () [Corola-website/Science/320181_a_321510]
-
socialiști care doresc să sublinieze faptul că aceștia susțin o formă republicană de guvernare. În plus, deoarece multe forme ale socialismului pretind a reprezenta interesele clasei muncitorilor, mulți socialiștii se referă la un stat organizat în conformitate cu principiile lor, ca "stat muncitoresc". Alți socialiști, cum ar fi anarho-socialiști și multe alți socialiștii libertarieni, resping conceptul de un stat socialist întru totul, argumentând că un stat nu este obligat să instaureze un sistem socialist. Sensurile termenilor „republică socialistă”, „stat socialist” și „stat muncitoresc
Stat socialist () [Corola-website/Science/320181_a_321510]
-
muncitoresc". Alți socialiști, cum ar fi anarho-socialiști și multe alți socialiștii libertarieni, resping conceptul de un stat socialist întru totul, argumentând că un stat nu este obligat să instaureze un sistem socialist. Sensurile termenilor „republică socialistă”, „stat socialist” și „stat muncitoresc” tind să difere în funcție de aderenții variantelor de marxism, marxism-leninism, și teorii socialiste non-comuniste. Cele mai multe dintre aceste teorii, dar nu toate, necesită cel puțin „atitudini impunătoare” ale economiei de a fi naționalizate, de obicei, exploatate în conformitate cu un plan de producție, astfel
Stat socialist () [Corola-website/Science/320181_a_321510]
-
ale salariul de muncă pentru profitul privat sunt eliminate cel puțin în sferele majore de producție și sociale, deși există unele teorii economice socialiste care promovează diferite nivele ale relațiilor de piață, în asociere cu proprietatea publică și/sau cooperativa muncitorească. Cele mai multe teorii presupun democrație pe scară largă, iar unele își asumă participarea democratică a muncitorilor la fiecare nivel economic și al administrației de stat, diferențiindu-se după gradul prin care deciziile economice de planificare sunt trimise oficialilor publici și specialiștilor
Stat socialist () [Corola-website/Science/320181_a_321510]
-
de stat, diferențiindu-se după gradul prin care deciziile economice de planificare sunt trimise oficialilor publici și specialiștilor administrativi. Statele care nu sunt democratice, iar economia este în mare măsură în mâinile statului, sunt numite de către teoriile ortodoxe troțkiste „state muncitorești” dar nu state socialiste folosind termenii de state muncitorești „degerate” sau „deformate”. Unii comentatori folosesc termenul de „stat socialist” pentru a descrie statele care prevăd ajutor social, cum ar fi asistența medicală și de șomaj, în ciuda fundamentului economic al statului
Stat socialist () [Corola-website/Science/320181_a_321510]
-
economice de planificare sunt trimise oficialilor publici și specialiștilor administrativi. Statele care nu sunt democratice, iar economia este în mare măsură în mâinile statului, sunt numite de către teoriile ortodoxe troțkiste „state muncitorești” dar nu state socialiste folosind termenii de state muncitorești „degerate” sau „deformate”. Unii comentatori folosesc termenul de „stat socialist” pentru a descrie statele care prevăd ajutor social, cum ar fi asistența medicală și de șomaj, în ciuda fundamentului economic al statului fiind privatizat și capitalist.
Stat socialist () [Corola-website/Science/320181_a_321510]
-
examenul de licență în Litere și Filosofie, specialitatea Filologie modernă. Este angajat profesor de limba și literatura română la Școala Tehnică de Mecanică Agricolă din Slatina în 1 octombrie 1947. Un an mai târziu, refuză să se înscrie în Partidul Muncitoresc Român și este mutat la școala generală din Crâmpoia și apoi din Mihăiești (ambele din jud. Olt). În 1952 se căsătorește cu profesoara Maria Boangher iar de la 1 septembrie 1952 este angajat profesor la Școala Generală din Peretu, jud. Teleorman
Florea Răgălie () [Corola-website/Science/321040_a_322369]
-
politice ale vremii. Comuna a fost rezultatul unei revolte din Paris după înfrângerea Franței în războiul franco-prusac, revoltă declanșată în principal din cauza dezastrului suferit în război și din cauza crescândei nemulțumiri în rândul muncitorilor francezi. Aceasta se remarcă de la primele revolte muncitorești, revoltele canuților din Lyon și Paris din anii 1830 (canuții erau mătăsari lyonezi). Parizienii, mai ales muncitorii și clasa de mijloc, susținuseră de mult timp ideea unei republici democratice. O cerință a lor era cea ca Parisul să aibă autonomie
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
fie și o ocupare ceremonială a orașului lor. Sute de mii de parizieni erau membri a unei miliții înarmate, denumită „Garda Națională”, care fusese lărgită pentru a ajuta la apărarea orașului. Unitățile Gărzii își alegeau ofițerii printre care, în cartierele muncitorești, se numărau lideri radicali și socialiști. S-au luat măsuri de înființare a unui „Comitet Central” al Gărzii, cu republicani și socialiști, atât pentru a apăra Parisul de un posibil atac german, dar și pentru a apăra republica împotriva unei
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
Roquette. Auguste Vermorel a declarat ironic: „Ce treabă bună! Acum am pierdut singura noastră șansă de a opri vărsarea de sânge.” Ferré a fost și el apoi executat de soldații lui Thiers. Cea mai dură rezistență a venit din cartierele muncitorești din estul orașului, unde luptele au continuat în etapele următoare ale săptămânii de lupte de stradă denumită "La Semaine Sanglante" („Săptămâna Însângerată”). Până la 27 mai mai rămăseseră doar câteva grupuri de rezistență, în cartierele sărace din estul Parisului, Belleville și
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
de promoție (1950-1954). În continuare a urmat cursurile Facultății de Istorie-Filologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1955-1959); în anul 1968 i s-a acordat calitatea de "doctor în istorie" în urma susținerii, în București, a tezei cu titlul "„Mișcarea muncitorească și legislația muncii în România. 1918-1921”", care, în anul 1972, în rezumat, ca parte a unei culegeri, a fost publicată la Editura Științifică. A frecventat, la zi, programul pentru cursuri postuniversitare și doctorat la fosta Academie „Ștefan Gheorghiu” din București
Ion Ștefan Baicu () [Corola-website/Science/320613_a_321942]
-
III”"; în timp a contribuit cu capitolul Viața politică la Ploiești. 1848-1948 la întocmirea lucrării, recent lansate, "Marea Carte a Ploieștilor". Pentru meritele sale, Ion Șt. Baicu a primit distincții, precum următoarele, păstrate în arhiva personală a beneficiarului: 1. "Mișcarea muncitorească și legislația muncii în România. 1864-1944", București, Editura Științifică, 1972 (coautor, capitolul II vizând anii 1918-1921, rezumatul tezei de doctorat, 50 din totalul de 300 pagini cu date inedite din arhive). 2. "Prahova - tradiții de luptă și înfăptuiri", Ploiești, “Întreprinderea
Ion Ștefan Baicu () [Corola-website/Science/320613_a_321942]
-
Congresul de înființare a Organizației Sioniste, care a avut loc la Basel. Opunându-se ideii luptei de clasă susținute de socialiști la Congresul sionist, Ebner a semnat, împreună cu alți delegați, un prim manifest în favoarea atragerii în mișcarea sionistă a păturii muncitorești. Sionismul său era însă din categoria celui "realist politic", deosebit de cel herzlian, prin faptul că admitea în paralel cu necesitatea emigrării și a fondării unui stat evreiesc in Palestina și existența prelungită a unor colectivități evreiești în Diaspora, adaptate la
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
serialelor celebre, printre care Cracker, două documentare despre Ingmar Bergman. A mai regizat un mini seriale - Familia, scris de Roddy Doyle. Însă această miniserie l-a adus pe Winterbottom în atenția publicului pentru că serialul capta cate un personaj al clasei muncitorești, vorbind despre viața sa și riscurile la care se expune.
Michael Winterbottom () [Corola-website/Science/320747_a_322076]
-
Brassens, le livre du souvenir [Brassens, cartea amintirii], ed. Tchou, 2006, p. 35. 3. ↑ Ibidem, p. 36. 4. ↑ Ibidem, p. 56. 5. ↑ Jacques Vassal, Brassens, le regard de ”Gibraltar”, ed. Fayard / Chorus, 2006, pagina 91. 6. ↑ Dicționar biografic al mișcării muncitorești din Franța: cantautor, poet și militant anarhist. 7. ↑ a, b și c Georges Brassens: Opere complete, Le Cherche Midi, col. "Voix publiques", 2007 p. 1035. 8. ↑ Sylvain Boulouque, Leș Anarchistes Ni Dieu ni maître ! (antologie), Le Monde, 2012, p. 187
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
descrie ca "weird fiction" ("ficțiune ciudată") și aparține unui grup de scriitori uneori numiți "New Weird", care conștient încercă să îndepărteze literatura fantasy de clișeele comerciale. El este, de asemenea, activ în politica de stânga în calitate de membru al Partidului Socialist Muncitoresc Britanic. Miéville s-a născut în Norwich și a crescut în Willesden, în partea de nord-vest a Londrei, împreună cu sora lui și mama, profesoară; părinții s-au despărțit curând după nașterea lui, și China declară că nu și-a cunoscut
China Miéville () [Corola-website/Science/321530_a_322859]
-
Sculptorul Constantin Baraschi, reprezentant de frunte al proletcultismului, foarte apreciat în epocă, a realizat o asemenea lucrare și, fiind sigur că va fi acceptată, a și turnat-o în bronz. Spre uimirea lui, lucrarea fost refuzată însă de conducerea Partidului Muncitoresc Român, care a considerat-o ireverențioasă la adresa marelui Lenin, care stătea cu un deget băgat între vestă și cămașă și cu o mână în buzunar. Concursul a fost câștigat, în 1962, de sculptorul Boris Caragea. Statuia realizată de Constantin Baraschi
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
1871. În anul 1872 a fost înființată Asociația Generală a tuturor lucrătorilor din România. După anul 1900 au apărut uniuni de sindicate, create pe ramuri din aceleași profesii sau meserii înrudite. La 22 februarie 1905 s-a înființat primul sindicat muncitoresc din România - sindicatul lucrătorilor tâmplari, iar în 1906 s-a constituit "Comisia Generală a Sindicatelor din România", atunci fiind adoptat și statutul general al mișcării sindicale. În același an s-au pus bazele caselor de ajutor reciproc ale sindicatelor. Între
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
general al Ministerului Afacerilor Externe, iar în 1946, dr. Petru Groza îl trimite la Conferința de Pace de la Paris pentru a susține cauza României ca țară cobeligerantă. O dată cu instaurarea comunismului în România, Vasile Stoica refuză să se înscrie în Partidul Muncitoresc Român, fapt ce a cauzat începerea unei perioade de șapte ani de detenție, 1948 - 1954. În 1957 este arestat din nou și condamnat la 10 ani de închisoare. Moare doi ani mai târziu la închisoarea Jilava.
Vasile Stoica () [Corola-website/Science/320967_a_322296]
-
altele i se permite să joace prea teatral." Când filmul a fost lansat în format DVD, criticul Glenn Erickson a afirmat: "O plăcere majoră a lui "Rocco și frații lui" este de a reda pur și simplu portretul vieții clasei muncitorești din Milano în 1960. Frumos îndreptat către proiectele de construire de locuințe și străzi a orașului, acest lucru este un prim exemplu al unui film care va acumula un interes istoric pur și simplu pentru că arată atât de mult modul
Rocco și frații săi () [Corola-website/Science/317328_a_318657]
-
einige Probleme der arbeitenden deutschen Bevölkerung in der Rumänischen Volksrepublik" (Despre unele probleme ale oamenilor muncii germani din Republica Populară Română). Emmerich Stoffel este cel care, în ședința Biroului Politic, primise sarcina să înființeze . Ca membru din 1928 al mișcării muncitorești, Emmerich Stoffel a fost condamnat de mai multe ori în închisoare, o dată și împreună cu Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ulterior, Comitetul și-a schimbat denumirea în "Antifaschistisches Komitee der deutschen Werktätigen in Rumänien" (Comitetul antifascist al oamenilor muncii germani din România). În săptămânile
Comitetul Antifascist German () [Corola-website/Science/317377_a_318706]
-
Pace pe 1951. Apărător neîncetat al principiilor cartei de la Amiens (1906), în principal al independenței sindicale în raport cu partidele politice, cu statul și cu bisericile, el s-a opus mai multor tentative de control asupra sindicatelor de către secțiunea franceză a Internaționalei muncitorești (în 1911) sau de către bolșevici (în 1922). În decembrie 1947, în fața presiunilor puse de PCF asupra sindicatului, Jouhaux și prietenii săi (Robert Bothereau, Albert Bouzanquet, Pierre Neumeyer, Georges Delamarre) au demisionat din biroul confederal și au înființat CGT-FO pentru a
Léon Jouhaux () [Corola-website/Science/321505_a_322834]
-
France juive" de Édouard Drumont, dar care a fost amplificată enorm de diversele episoade judiciare și de diversele campanii de presă vechi de aproape cincisprezece ani. Antisemitismul a devenit de atunci un fenomen oficial și expus în numeroase medii, inclusiv muncitorești. Candidați la alegerile legislative s-au folosit de antisemitism ca slogan electoral. Acest antisemitism a fost întărit de criza începând cu 1905, care l-a adus probabil la paroxismul său în Franța. Trecerea la fapte a fost permisă de ajungerea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
un fenomen dependent de contextul social și istoric. El se opune astfel credinței conform căreia nelegiuiții apar în societate în mod spontan și imprevizibil. În sfârșit, Hobsbawm a publicat numeroase eseuri pe subiecte mergând de la barbaria modernă la problemele mișcărilor muncitorești, trecând prin eternul conflict dintre anarhism și comunism. În afara scrierilor de istorie, Hobsbawm a scris despre jazz, mai întâi în "New Statesman" sub pseudonimul Francis Newton - ales ca omagiu unui trompetist care o acompania pe Billie Holiday - apoi în câteva
Eric Hobsbawm () [Corola-website/Science/322435_a_323764]