5,816 matches
-
au ridicat pe cei ce se clătinau și ai întărit genunchii care se îndoiau. 5. Și acum, cînd este vorba de tine, ești slab! Acum, cînd ești atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău? 6. Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta? 7. Adu-ți aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniți au fost nimiciți? 8. După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele! 9. Aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
lor, și planurile oamenilor înșelători sunt răsturnate; 14. dau peste întuneric în mijlocul zilei, bîjbîie ziua în amiaza mare ca noaptea. 15. Astfel, Dumnezeu ocrotește pe cel slab împotriva amenințărilor lor, și-l scapă din mîna celor puternici. 16. Așa încît nădejdea sprijinește pe cel nenorocit, iar fărădelegea își închide gura. 17. Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. 18. El face rana, și tot El o leagă; El rănește, și mîna Lui tămăduiește. 19. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Are vreun gust albușul unui ou? 7. Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating, aceea-i hrana mea, fie cît de grețoasă ea! 8. O, de mi s-ar asculta dorința și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea! 9. De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-și mîna și să mă prăpădească! 10. Îmi va rămîne măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu care mă copleșește: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfînt. 11. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde cînd le văd. 20. Dar rămîn înșelați în nădejdea lor, rămîn uimiți cînd ajung la ele. 21. Așa sunteți și voi acum pentru mine. Voi îmi vedeți necazul, și vă îngroziți! 22. V-am zis eu oare: "Dați-mi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde cînd le văd. 20. Dar rămîn înșelați în nădejdea lor, rămîn uimiți cînd ajung la ele. 21. Așa sunteți și voi acum pentru mine. Voi îmi vedeți necazul, și vă îngroziți! 22. V-am zis eu oare: "Dați-mi ceva, cheltuiți din averile voastre pentru mine, 23. scăpați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de frămîntări pînă în revărsatul zorilor. 5. Trupul mi se acopere cu viermi și cu o coajă pămîntoasă; pielea-mi crapă și se desface. 6. Zilele mele zboară mai iuți decît suveica |esătorului, se duc și nu mai am nici o nădejde! 7. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea. 8. Ochiul, care mă privește, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, și nu voi mai fi. 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
inima lor aceste cuvinte: "Crește papura fără baltă? Crește trestia fără umezeală? 12. Fiind încă verde și fără să se taie, ea se usucă mai repede decît toate ierburile. 13. Așa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, și nădejdea celui nelegiuit va pieri. 14. Încrederea lui este zdrobită și sprijinul lui este o pînză de păianjen. 15. Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ține. 16. Cum dă soarele, înverzește, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și-ți vei aduce aminte de ele ca de niște ape care s-au scurs. 17. Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineții. 18. Vei fi plin de încredere, și nădejdea nu-ți va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, și vei vedea că te poți odihni liniștit. 19. Te vei culca și nimeni nu te va tulbura și mulți vor umbla după bunăvoința ta. 20. Dar ochii celor răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
vei vedea că te poți odihni liniștit. 19. Te vei culca și nimeni nu te va tulbura și mulți vor umbla după bunăvoința ta. 20. Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!" $12 1. Iov a luat cuvîntul și a zis: 2. "S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteți voi și că odată cu voi va muri și înțelepciunea! 3. Am și eu minte ca voi, nu sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece, 6. întoarce-Ți măcar privirile de la el, și dă-i răgaz să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfîrșitul zilei. 7. Un copac, și tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăslește din nou, și iar dă lăstari. 8. Cînd i-a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în țărînă, 9. înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ascunde în locuința morților, de m-ai acoperi pînă-Ți va trece mînia și de mi-ai rîndui o vreme cînd Îți vei aduce iarăși aminte de mine! 14. Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc. 15. Atunci m-ai chema, și Ți-aș răspunde și Ți-ar fi dor de făptura mîinilor Tale. 16. Dar astăzi îmi numeri pașii, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pecetluite într-un mănunchi, și născocești fărădelegi în sarcina mea. 18. Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stînca din locul ei, 19. cum este mîncată piatra de ape, și cum este luat pămîntul de rîu: așa nimicești Tu nădejdea omului. 20. Îl urmărești întruna, și se duce; îi schimonosești fața, și apoi îi dai drumul. 21. De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are. 22. Numai pentru el simte durere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
20. "Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții, toți anii de care are parte cel nelegiuit. 21. Țipete de spaimă răsună la urechile lui: în mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui. 22. El nu trage nădejde să scape de întuneric; vede sabia care-l amenință; 23. aleargă încoace și încolo să caute pîine, știe că-l așteaptă ziua întunericului. 24. Necazul și neliniștea îl înspăimîntă, și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
întunericul a și venit! 13. Cînd Locuința morților o aștept ca locuință, cînd în întuneric îmi voi înălța culcușul; 14. cînd strig gropii: "Tu ești tatăl meu!" Și viermilor: Voi sunteți mama și sora mea!" 15. Unde mai este atunci nădejdea mea? Și cine mai poate vedea nădejdea mea? 16. Ea se va coborî cu mine la porțile locuinței morților, cînd vom merge împreună să ne odihnim în țărînă." $18 1. Bildad din Șuah a luat cuvîntul și a zis: 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
morților o aștept ca locuință, cînd în întuneric îmi voi înălța culcușul; 14. cînd strig gropii: "Tu ești tatăl meu!" Și viermilor: Voi sunteți mama și sora mea!" 15. Unde mai este atunci nădejdea mea? Și cine mai poate vedea nădejdea mea? 16. Ea se va coborî cu mine la porțile locuinței morților, cînd vom merge împreună să ne odihnim în țărînă." $18 1. Bildad din Șuah a luat cuvîntul și a zis: 2. "Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
8. Mi-a tăiat orice ieșire, și nu pot trece; a răspîndit întuneric pe cărările mele. 9. M-a despoiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap, 10. m-a zdrobit din toate părțile, și mi-a smuls nădejdea ca pe un copac. 11. S-a aprins de mînie împotriva mea; S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș. 12. Oștile Lui au pornit deodată înainte și-au croit drum pînă la mine și au tăbărît în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ca un copac, 21. el, care pradă pe femeia stearpă și fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!... 22. Și totuși, Dumnezeu prin puterea Lui lungește zilele celor silnici, și iată-i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viață; 23. El le dă liniște și încredere, are privirile îndreptate spre căile lor. 24. S-au ridicat; și într-o clipă nu mai sunt, căci, mor ca toți oamenii, sunt tăiați ca spicele coapte. 25. Nu este așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
suflare îmi voi apăra nevinovăția. 6. Țin să-mi scot dreptatea, și nu voi slăbi, inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele. 7. Vrăjmașul meu să fie ca cel rău, și potrivnicul meu ca cel nelegiuit! 8. Ce nădejde-i mai rămîne celui nelegiuit cînd îi taie Dumnezeu firul vieții, cînd îi ia sufletul? 9. Îi ascultă Dumnezeu strigătele, cînd vine strîmtorarea peste el? 10. Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalță el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu? 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
prăbușește nu-și întinde mîinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor? 25. Nu plîngeam eu pe cel amărît? N-avea inima mea milă de cel lipsit? 26. Mă așteptam la fericire și cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, și cînd colo, a venit întunericul. 27. Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere. 28. Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, și strig ajutor. 29. Am ajuns frate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărîme! 23. Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui. 24. Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: "Tu ești nădejdea mea", 25. dacă m-am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobîndisem, 26. dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreață, 27. și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
devenit izbăvirea mea... Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala mea, am călcat în gol, pornind într-o cădere fără nici o nădejde de oprire... Înspăimântat, am început să strig, cerând ajutor... ― Conașule, trezăști-ti, cî s-o făcut zâua mari șî ț’-am adus di mâncari... - a fost răspunsul la strigătul meu din vis... ― Da’ ce s-a întâmplat, Sevastițo? Am dormit atât
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să te ajut, amice, n-o fac pe <musca la arat>”. “Dacă-i adevărat ce spui, atunci caută momente mai potrivite”. “Am să țin cont de sfatul tău”. “Sper să nu te conduci după zicala: <deșteptul promite și prostul trage nădejde>” “Ți-aș sugera să te gândești doar la întebarea bătrânului: <Ei? Ți-ai prins dorul, dragule?> și ai răspunsul la toate întrebările și dorințele tale. Bucura-m-aș să fie altfel, prietene”. “Cu alte cuvinte, nu mai pup eu o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
totuși, te întreb, părinte: de ce făceau ei asemenea fapte? ― Nu știu dacă răspunsul meu va fi cel așteptat de tine. Încercarea mea de a-i înțelege pe egumenii acelor mănăstiri care au săvârșit fapte cu “meșterșug” nu are suport de nădejde. Doar dacă voiau să aibă un venit mai mare, pentru a-l trimite la mănăstirea căreia îi era închinată. În cazul de față, Sfântul Ioan Zlataust era închinat de Gheorghe Duca vodă (în 1683) la Arghirocastro de lângă Adrianopol. ― Și eu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
știre cu această scrisoar(e) a noastră... pentru trei dughene cu loc cu tot care sânt pe Ulița Podului Vechi, denainte porții... Svetii Savii”... Și spun sfințiile lor mai departe că fiind acele dughene “stricate și descoperite de tot nu era nădejde ca s(ă) mai șadză cineva cu chirie într-însele”... Drept urmare, în baza poruncii “cu scrisoare ce avem de la svințiia sa fericitul patriiarhu chirio chirio chir Melentei... noi împreună, frățește am socotit pentru aceste trei dugheni... măn(ă)stire neavându
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de o ureche. Ai răbdare! adaugă zâmbitor. Toate la timpul lor. Avusese răbdare și, de mai bine de șase luni, îi dusese bătrânului kahuna cei mai buni pești din laguna și cele mai alese fructe din livadă mamei lui, cu nădejdea că, atunci cand va sosi, în sfârșit, luna octombrie, acesta să-i acopere pieptul cu tatuaje deosebite, care să-i stârnească Maianei cele mai ascunse dorințe, însă până acum nu obținuse decât câteva mâzgăleli, ce semănau cu mizeriile lăsate tocmai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]