5,749 matches
-
avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu obosește iertând" (Is. 55, 6.7) „Poți să treci cu vederea orice, în afară de un singur lucru: cum stau cu sufletul? Dacă boala și moartea ar veni deodată peste mine acum, ce nădejde am eu să ajung în locașurile pe care Domnul Isus S-a dus să le pregătească pentru mine? Vei alege tu propria ta cale și voința ta și vei refuza să ții calea Domnului?” TSB. pag 65 “Căutați pe Domnul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
curaj și vitejie, a fost decorat și a primit chiar gradul de sergent. și-l amintește cât de mândru a venit de pe front. E drept că rana căpătată la mâna stângă îl mai supără, nici azi nu prea mai are nădejde în această mână. Dar Mihăiță care s-a ridicat îi este de mare ajutor, deși nici nu a împlinit zece ani iar cu vremea se va ridica și Gheorghiță. O podidiră din nou lacrimile când își aminti de cei patru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care tot Elena se numea. Apoi prin aprilie 1928 s-a născut un băiețel căruia i-au pus numele Dumitru, deși nu aveau nici în familie nici printre cunoscuții apropiați vreun Dumitru. Cei mari, Emilia și Mihăiță deveniseră ajutoare de nădejde în familia lor numeroasă iar cei mici de tot intraseră în grija următorilor, adică a lui Gheorghiță și a Maricicăi care se ocupau cu plăcere de ei, lăsând astfel pe mama lor să se îngrijească de treburile mari ale gospodăriei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de primăvară se pregătea sa cadă. șoseaua mai avea unele gropi pe care Costache le știa de la plecare dar acum, caii mergând la pas, nu trebuia să aibă prea mare grijă. îl luase de cu noapte și pe Mihăiță, avea nădejde în el că-l ajutase și la cărat marfa și la așezarea acesteia în căruță și mai ales, o păzise cât timp taică-su vorbea cu negustorii care pregătiseră marfa. Mihăiță își tocmise un cotlon în spatele căruței unde stătea în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
merge pe picioare și din ce în ce mai des o scutură frigurile, de trebuie să stea mai mult în pat. Avem noroc de voi că ne aduceți tot ce este de trebuință și de-ale gurii, ne spălați așternuturile și schimburile, că în nădejdea fetelor noastre, pot să ne mănânce câinii, că rar se abat pe la noi. și atunci când vin rar, se uită pe furiș pe ușa crăpată să vadă pe mamă-sa dacă mai trăiește. Li-e frică să nu se îmbolnăvească și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și pe la dumnevoastră oameni de valoare, care cunosc bine realitățile politice și economice din țară. Nu e totul să muncești, să tragi la jug, și să nu știi valoarea muncii tale, să lași pe alții să ți-o aprecieze. în nădejdea asta ieși totdeauna în pierdere. Mai trebuie să arăt că unele grupări politice au programe extremiste, bazate pe asasinat și teroare; ați aflat cum a fost omorât omul politic Duca, împușcat pe peronul gării Sinaia de membri ai Gărzii de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cadă; se duse la căruță, aruncă o privire la cadă și spuse apoi: noi până la asfințitul soarelui umplem cada și mai punem în căruță, și om veni încet pe jos; Maricica, care după ce Emilia plecase la Galați, rămăsese ajutorul de nădejde a maică-si așa cum Gheorghiță devenise pentru Costache, după ce cel mare, Mihai a plecat la armată, mâna dreaptă a lui taică-su; deși tineri, erau pătrunși de răspunderile ce le reveneau în gospodărie Cele două femei se îndreptară către casă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
secera lângă mine, dânsa m-a certat că nu-s îndemânatic, își rupse o bucățică din mâneca cămășii și mi-a pansat degetul, punând la loc bucățica de piele cu o frântură de unghie, la buricul degetului. „Ai tras cu nădejde de parcă ai vrut să-ți tai și degetul!” spune dumneaei și îmi arătă cum să tai smocul de fire, cum să le apuc bine cu stânga și cum să mișc secerea ca să tai numai paiele, nu și degetele. Frate-miu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
într-o situație mai bună atât ca bună stare cât și sufletește. Era mai bine deoarece adunaseră recolta culturilor de toamnă, au semănat orzul și grâul de toamnă. A fost un an mai bun decât cel dinainte iar ei trăgeau nădejde că în anul care vine le va merge și mai bine. De mare ajutor le-au fost în anul acesta copiii Emilia și Mihai, care le-au trimis bani regulat, e drept că sume mici dar cei de acasă le-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Dumnezeu să-l ierte, izbucni în lacrimi Costache și plecă în camera de din sus, pentru a-și potoli plânsul. - Multe amănunte privind ofensiva rusească de la Stalingrad le-am aflat din transmisiunile de la radio Londra, că din gazetele noastre, slabă nădejde. Rușii au adus pe Don divizii proaspete, formate din siberieni, deosebit de căliți, ce au putut îndura gerurile năpraznice din Rusia, interveni domnul Averescu; nemții și ai noștri au fost slabi echipați să poată rezista la frigul rusesc; s-a adeverit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
des cade păcatul pe mine, d-le colonel”, îi spun eu. El îmi urează succes și nici un alt cuvânt. Îmi pregătesc sufletește oamenii și doar cu noianul de gânduri din noi, așteptăm scurgerea timpului... Aveam oameni buni, încercați și de nădejde, aveam cei mai buni sergenți din batalion! Sub botul de deal protector fixez obiective pentru fiecare grupă și ce-o vrea Dumnezeu și Soarta!... Partea proastă era aceea că plecam de pe o poziție dominantă în vale, că la noi totul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe la Buzău unde aveam adăpostite lucrurile gospodăriei noastre în devenire și, la începutul lui iulie 1946, sosesc la noul meu post de învățător de la Gura-Dimienii - Buzău - localitate remarcabilă, fiind reședință de plasă. Era un centru cu oameni cuprinși și de nădejde! Opresc camionul în fața școlii cu etaj cu aspect deosebit. Vorbesc cu directorul școlii, basarabean, venit de peste Prut. Imediat descarc totul și mă instalez în sala de festivități, urmând să-mi găsesc undeva un spațiu locuibil corespunzător. Am cerut sprijinul directorului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cerul gurii”, deci om care poate face mult rău! În iunie 1987, planificasem ultima noastră adunare de promoție la împlinirea a 50 de ani de la absolvire. Scriu în dreapta și în stânga, primesc răspunsurile așteptate. Dacă până acum aveam alături om de nădejde în persoana soției, de data asta trebuia să mă descurc singur. Soția unui coleg se oferă să mă ajute. Îi aduceam bucătăreasă calificată și nu trebuia decât să dirijeze pregătirile în vederea ultimei adunări a promoției. Cu puțin timp înaintea datei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
petrecerile între prieteni, drăcușorul histrionic nu-i dădea pace, delectându-și apropiații cu miniaturi umoristice și tulburătoare cântece din Ardeal, aducând SCENA, pe care a iubit-o atât de mult, în mijlocul celor dragi. Un creator cu personalitate, un partener de nădejde și un conviv încântător, Ada a lăsat în urma ei un gol greu de acoperit. Florin Mircea mintindu-ne ! PORTRETUL UNEI ABSENȚE. ADA GÂRȚOMAN-SUHAR Nu vreau să fiu precis. Nu-și are rostul. Nu vreau să amintesc date, ore sau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
împilare. La revenirea în 1990 în MAE, după șapte ani de "exil", m-am ocupat, așa cum am arătat, ca director adjunct la Direcția Culturală, și de problemele multe și complicate ale românilor din afara granițelor, le-am cunoscut păsurile, strădaniile și nădejdile către "patria mumă", care pentru mulți și în multe probleme (redobândirea cetățeniei, a bunurilor confiscate de comuniști, pașapoarte, construcția de lăcașuri bisericești, de școli...) continua să fie "ciumă". Le luasem "urma" și în Uruguay. Erau puțini, în jur de 200
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cultural Român, uniuni de creație etc. nici o expoziție, nici o carte, nici o ofertă de turneu al unei formații artistice sau muzicale, asemenea minunatului Badea Cârțan, a trebuit "să mă descurc". Și m-am descurcat! Lăsasem în Brazilia, la o românca "de nădejde", o expoziție de fotografii color, obținută pe bază de relații, de la fostul Agerpres, pe care le-am recuperat. Erau cam 40 de fotografii foarte frumoase, reprezentând costume populare, ceramică, arhitectură populară, pe care le-am prezentat sub genericul "România pitorească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
domeniul mașinilor-unelte, o demonstrație convingătoare a disponibilităților integrării ca mijloc principal al modernizării învățământului superior. În cadrul Facultății de mecanică a condus, cu rezultate remarcabile, Secția de prototipuri și microproducție. În calitate de conducător de doctorat, a contribuit la formarea unor cadre de nădejde, specialiști de înaltă calificare pentru învățământ, cercetare, producție. Activitatea științifică și-a desfășurat-o tot în cadrul Catedrei de mașini-unelte și scule, publicând peste 80 de lucrări, manuale și invenții, toate din domeniul dinamicii procesului de așchiere și al mașinilor-unelte. Parte
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Al.I.Cuza din Iași, la catedra de chimie, pe care a onorat-o până la pensionare. Cariera ei didactică, desfășurată timp de peste 30 de ani, a fost rodnică, contribuind la pregătirea multor generații de elevi care au devenit cadre de nădejde în știința și învățământul românesc. Mulți dintre foștii săi elevi au devenit medici, chimiști, biologi, farmaciști și geologi, care îi datorează recunoștință. Făcând parte din elita cadrelor didactice ale Iașului, Olimpiada Trofin a fost solicitată în acțiunea de realizare a
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
cinstim îndeajuns eroii, ca alte neamuri ce-i țin la mare cinste și aspiră să le fie asemenea. Ștefan s-a aplecat cu grijă asupra oamenilor de rând, "prostimea" cea multă și vrednică, "sarea pământului", care a fost puterea de nădejde în "Oastea cea mare a Moldovei", cu care Ștefan a izbândit în bătăliile lui răsunătoare. Legendarele iubiri ale Mușatinilor aruncă o undă de lirism, de poezie asupra tristelor iubiri ale Domnului Ștefan, care nu e stăpân nici pe inima sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poate... Boierii pufnesc în râs, o dată cu bubuitul pușcilor pe metereze. De nu era "Ghiaurul ista spurcat", nu știu, zău, dracu' ne lua, mărturisește Duma, fiul lui Vlaicu și văr bun cu Ștefan, un tânăr pârcălab, iscusit sol și cavaler de nădejde al Măriei sale. Ce vorbești, vere? zâmbește Ștefan înveselit. "Ghiaur"?... Ai?! "Afurisit"?... Ai?! Așa vorbești tu de Domnul și Stăpânul tău?... Un fleșculeț de țărișoară, a pus cu botu' pe labe "a mai mare, a mai tare împărăție de pe fața pământului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai cu seamă, cu "focul inimii mele"! Și-apoi, Europa nu va sta cu brațele încrucișate. Ne vom aduna într-o măreață cruciadă! Turcii vor fi izgoniți în pustiurile Anatoliei! Unchiule, continuă el cu trufie, fanatic, eu n-am pierdut nădejdea că într-o zi Constantinopolul a doua Romă, Bizanțul, Împărăția se va înălța în slava vremurilor de odinioară! O, Hellas, ca pasărea Phöenix, din cenușă vei renaște! Cred în ziua aceea în care vulturul cu două capete își va întinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cu mare dor și multă dragoste, te rugăm Măria ta să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade pe noi și cele Trei Scaune secuiești! Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la barba con mia spada... Don Batista hâhâie: Altezza... Înălțimea voastră, ridere... "Înălțimea" mea? Bine ar fi... Ce-ai zice, Don Batista, de m-aș pomăzui din creștet în tălpi cu alifia domniei tale "unguento miracoloso universale"? Ce zici, trag nădejde să mai cresc olecuță? O palmă, un lat de palmă, barem... E... e posibile, unguento e miracoloso, spune el cu modestie spălându-i fața într-o cățuie de tablă. Poate mai cresc olecuță, spune Ștefan în bătaie de joc luându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au "Măria lor"?! Să-i apere! Ești nătăfleț?! îi ciocănește Duma fruntea. Nu pricepi că Vodă Ștefan e "Apărătorul, Atletul a toată Creștinătatea" de la Soare-Apune, la Soare-Răsare?! Nu vă prostiți, mârâie Ștefan. Cetește! "... Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni. Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei turci, ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de venea tulbure, mânioasă, până la burta calului. Un fulger scăpără despicând cerul, trăsnind undeva pe culmea dealului, iar la lumina lui, o clipă, prin perdeaua deasă a ploii, zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu nădejde galopul... Străjerul din turn, ciuciulete, cu o velință în cap, se nevoia să scruteze zarea prin ploaie și negură, de unde se apropia în galop un pâlc de călăreți. Un corn mugi răgușit în turn, dând de veste că Domnul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]