5,339 matches
-
generație destabilizatoare de extremiști politici. Liderii politici din Germania de Vest nu aveau de ce să se teamă de ascensiunea unui succesor direct al naziștilor, deoarece orice asemenea partid era interzis explicit prin Constituție. Existau totuși milioane de alegători care fuseseră naziști, Împărțiți Între principalele partide de pe scena politică. Mai exista și un nou grup electoral format de Vertriebene - etnici germani expulzați din Prusia Orientală, Polonia, Cehoslovacia etc. Aproape nouă milioane din cei treisprezece milioane de germani expulzați se stabiliseră de la Început
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ori mai multe decât comuniștii și aproape la fel de multe ca liber-democrații. Îndată ce refugiaților li s-a dat dreptul la organizare politică a apărut Blocul Expulzaților și Dezmoșteniților, care În 1950, la alegerile locale din Schleswig-Holstein (fost bastion rural al Partidului Nazist), a câștigat 23% din voturi. În anul următor, În Saxonia Inferioară Învecinată, un Sozialistische Reichspartei care căuta să atragă un electorat asemănător a obținut 11%. Având În vedere existența acestui grup electoral semnificativ, Konrad Adenauer a evitat să critice deschis trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
soldaților americani (și britanici) erau În general simpatizați. Însă după ușurarea inițială - fiindcă fuseseră „eliberați” (sic) de Vest, și nu de Armata Roșie - germanii au nutrit și alte sentimente. Anii ocupației aliate postbelice erau mai grei decât viața sub regimul nazist. În timpul Războiului Rece America era acuzată că a pus Germania În centrul conflictului „său” cu Uniunea Sovietică, expunând-o astfel riscului confruntării. Mulți conservatori, În special din sudul catolic, atribuiau ascensiunea lui Hitler influențelor laicizante ale Vestului și susțineau că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vestului și susțineau că Germania ar trebui să adopte o cale de mijloc Între cele trei rele ale modernității - nazismul, comunismul și „americanismul”. Iar importanța crescândă a Republicii Federale la extremitatea estică a alianței amintea nelămurit rolul autoatribuit al Germaniei naziste ca pavăză a Europei În fața hoardelor asiatice din URSS. Mai mult, americanizarea Germaniei de Vest și omniprezența ocupanților străini contrastau cu Germania aseptică din imaginarul popular, alimentat la Începutul anilor ’50 de filmele nostalgice din producția internă. Aceste așa-numite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de obicei plasate În decorul muntos din sudul Germaniei și spuneau povești despre dragoste, loialitate și comunitate, filmate În costume populare sau de epocă. Teribil de populare și de un kitsch nerușinat, ele erau adesea calchiate după filme din epoca nazistă (uneori cu titluri identice - de exemplu, Schwarzwaldmädel ș1950ț era un remake după filmul omonim din 1933): operele unor regizori ca Hans Deppe, celebru sub naziști, sau ale discipolilor lor, precum Rudolf Schündler. Titlurile - Grün ist die Heide (1951), Das Land
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre tinerii directori și planificatori care au ocupat poziții Înalte În afacerile și În guvernul Germaniei de Vest postbelice au debutat sub Hitler; ei au adus comitetelor, autorităților de planificare și firmelor din RFG politici și practici favorizate de birocrații naziști. Infrastructura lumii afacerilor din Germania nu a fost afectată de război. Firmele de producție, băncile, companiile de asigurări, distribuitorii Își reluaseră activitatea la Începutul anilor ’50, aprovizionând cu produse și servicii o piață străină insațiabilă. Nici măcar marca germană constant supraevaluată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1938, reprezentanții patronatului și sindicatelor suedeze au semnat un pact care avea să constituie fundamentul relațiilor sociale ale țării - anticipând parteneriatele sociale neocorporatiste formate În Germania și Austria după 1945, dar practic necunoscute Înainte de război, cu excepția celor Încheiate sub auspicii naziste 3. Social-democrații scandinavi erau deschiși la astfel de compromisuri pentru că nu Își făceau iluzii asupra presupusei baze „proletare” pe care se bizuiau alte partide socialiste. Dacă s-ar fi limitat la votul muncitorilor din mediul urban sau la o alianță
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însă aspectele lui cu adevărat monstruoase erau sistematic ocultate. Procesul lui Adolf Eichmann, desfășurat la Ierusalim În 1961, urmat În perioada 1963-1965 de așa-zisele „procese Auschwitz” din Frankfurt, au atras Într-un târziu atenția publicului german asupra crimelor regimului nazist. La Frankfurt, 273 de martori au dovedit amploarea și gravitatea crimelor Împotriva umanității comise În Germania, fără a se limita la cei 23 de acuzați (22 de membri SS și un șef de lagăr). În 1967, Alexander și Margarete Mitscherlich
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la cei 23 de acuzați (22 de membri SS și un șef de lagăr). În 1967, Alexander și Margarete Mitscherlich au publicat studiul extrem de influent Die Unfähigkeit zu trauen (Neputința de a jeli), afirmând că recunoașterea oficială vest-germană a răului nazist nu a fost Însoțită de o autentică asumare individuală a responsabilității. Intelectualii vest-germani au Îmbrățișat ideea cu Însuflețire. Scriitori, dramaturgi și cineaști consacrați - Günther Grass, Martin Walser, Hans-Magnus Enzensberger, Jürgen Habermas, Rolf Hochhuth, Edgar Reitz, toți născuți Între 1927 și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Universitate Humboldt era prizoniera zonei comuniste), unde mulți studenți se Înscriseseră pentru a evita stagiul militar 20. Antimilitarismul avea un loc special În protestul studenților germani: era un mod eficace de a condamna atât Republica de la Bonn, cât și regimul nazist care o precedase. Pe măsură ce se amplifica opozița față de războiul din Vietnam, amalgamul de trecut și prezent a atins mentorul militar al Republicii Federale. America, dintotdeauna „fascistă” În repertoriul unui grup restâns de radicali, a devenit acum inamicul unui segment mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
devenit acum inamicul unui segment mult mai vast. Să acuzi „Amerika” (sic) pentru războiul criminal din Vietnam ținea loc de recunoaștere a crimelor de război din Germania. Piesa lui Peter Weiss Vietnam-Discourse (1968) reprezintă o paralelă explicită Între SUA și naziști. Dacă America nu era mai bună decât regimul hitlerist - cum zicea un slogan, US=SS -, atunci Germania devenea un fel de Vietnam: ambele țări divizate de ocupanți străini, prinse la mijloc În conflictul altora. Această retorică le permitea radicalilor vest-germani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lacheii imperiali de la Bonn; victimele erau cei care se opuneau războiului american În Vietnam. În această logică bizară, tabloidul populist Bild Zeitung, care critica acerb politica studenților, era un nou Der Stürmer, studenții erau noii „evrei”, iar lagărele de concentrare naziste - doar o metaforă utilă pentru crimele imperialismului. Un slogan radical inscripționat În 1966 pe zidurile de la Dachau spunea: „Vietnam este Auschwitz-ul Americii”. Stânga extraparlamentară din Germania și-a pierdut astfel rădăcinile antinaziste. Înfuriate de faptul că Partidul Social-Democrat al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ea și Baader au emis apoi „Manifestul Gherilei Urbane”, anunțând formarea unei Rote Armee Fraktion (RAF: Facțiunea Armata Roșie), al cărei scop era să distrugă regimul federal prin forță. Acronimul RAF a fost ales intenționat: așa cum aviația britanică* atacase Germania nazistă de sus, grupul Baader-Meinhof, cum i se spunea colocvial, avea să răpună regimul succesor ciuruindu-l de jos. Între 1970 și 1978, RAF și vlăstarele ei au adoptat o strategie a terorii deliberat arbitrare, asasinând militari, polițiști și oameni de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cronică germană, care retrasa istoria germană contemporană prin povestea unei familii din zona rurală Hünsruck a Palatinatului Renan, de la sfârșitul primului război mondial până În prezent. În filmul lui Reitz, anii interbelici sunt scăldați În lumina caldă a amintirilor dragi; era nazistă umbrește prea puțin amintirea acelor vremuri mai bune. În schimb, lumea americanizată a republicii federale postbelice e prezentată cu un dispreț Înghețat: materialismul care ignoră valorile naționale și erodarea memoriei și a continuității afectează grav comunitatea și valorile umane. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mahler, un terorist cuprins oarecum de remușcări, aflat pe atunci În Închisoare, explică În fața camerei de luat vederi că apariția unei opoziții extraparlamentare În 1967 a fost „revoluția antifascistă” care nu s-a Întâmplat În 1945. Adevărata luptă cu demonii naziști ai Germaniei era continuată așadar de tinerii radicali În ilegalitate - deși cu metode frapant de naziste, paradox pe care Mahler Îl trece sub tăcere. Relativizarea nazismului, implicită În Deutschland im Herbst, devenea absolut explicită În apologiile intelectuale aduse terorii anticapitaliste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
luat vederi că apariția unei opoziții extraparlamentare În 1967 a fost „revoluția antifascistă” care nu s-a Întâmplat În 1945. Adevărata luptă cu demonii naziști ai Germaniei era continuată așadar de tinerii radicali În ilegalitate - deși cu metode frapant de naziste, paradox pe care Mahler Îl trece sub tăcere. Relativizarea nazismului, implicită În Deutschland im Herbst, devenea absolut explicită În apologiile intelectuale aduse terorii anticapitaliste. După cum explica În 1985 filosoful Detlef Hartmann, „putem Învăța din legătura evidentă dintre bani, tehnologie și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sub tăcere. Relativizarea nazismului, implicită În Deutschland im Herbst, devenea absolut explicită În apologiile intelectuale aduse terorii anticapitaliste. După cum explica În 1985 filosoful Detlef Hartmann, „putem Învăța din legătura evidentă dintre bani, tehnologie și exterminare În Noua Ordine a imperialismului nazist... (cum) să ridicăm vălul ce maschează tehnologia exterminării civilizate În Noua Ordine de la Bretton Woods”. Acest derapaj facil - ideea că asemănările dintre nazism și democrația capitalistă sunt mai importante decât deosebirile și că germanii erau În ambele cazuri niște victime
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la mărturiile existente sute de pagini de informații și detalii, dar nu depășea ca fervoare morală și impact emoțional alte scrieri cu greutatea experienței: Călătoria În vâltoare a Evgheniei Ginzburg, publicată În 1967; memoriile Margaretei Buber-Neumann din lagărele sovietice și naziste, apărute pentru prima oară În germană În 1957; confesiunea amară a unei credințe rătăcite, scrisă de Wolfgang Leonhard În 1955, sau demistificarea chiar mai timpurie a Uniunii Sovietice de către Victor Serge și Boris Souvarine 1. Dar venea la momentul oportun
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca și cum RDG nici nu existase. Când Erich Mielke a fost judecat și condamnat pentru omucidere, nu i s-au imputat crimele pe care le autorizase ca șef al Stasi, ci un asasinat politic comis În anii ’30, dovezi fiind interogatoriile naziste. În loc să Înfrunte istoria tulbure a Republicii Democrate Germane, est-germanii erau Încurajați să o uite - o reeditare ironică a epocii de amnezie prin care trecuse RFG În anii ’50. Ca și În primii ani ai Republicii Federale, după 1989 soluția urma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
populară a fost „independența” Slovaciei din timpul războiului. În anii de după război, ea a fost discreditată atât de propriile acțiuni (Slovacia și-a trimis toți cei 140.000 de evrei În lagărele morții), cât și de dependența totală față de stăpânul nazist. După eliberare, Cehoslovacia a fost restaurată ca un stat unic și manifestările naționalismului slovac au fost descurajate. Ba chiar, În primii ani de stalinism, „naționalismul burghez slovac” se număra printre capetele de acuzare fabricate pentru inculpații din procesele-spectacol: Gustáv Husák
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și-a Însușit toate pârghiile autorității politice și culturale. Naționaliștii flamanzi și-au asumat consecvent un rol comparabil cu cel al slovacilor din fosta Cehoslovacie - mergând până la colaborarea cu ocupantul În al doilea război mondial, În speranța că de la masa nazistă vor pica oarece firimituri de autonomie separatistă. Dar În anii ’60 rolurile s-au inversat: Flandra era prezentată acum de politicienii naționaliști nu după imaginea Slovaciei Înapoiate și defavorizate, ci mai degrabă ca Slovenia (sau, cum poate le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nivelul violenței publice era ținut sub control, noua dreaptă se bucura de o popularitate Îngrijorătoare. Cu un lider dinamic și telegenic ca Jörg Haider, Partidul Libertății (PL) din Austria - urmaș al Ligii Independenților de după război, dar aparent purificat de conotațiile naziste ale acesteia - a urcat permanent În sondaje, prezentându-se drept apărătorul „oamenilor de rând”, lăsați pe dinafară de colaborarea reciproc avantajoasă dintre cele două partide mari și amenințați de hoardele de „criminali”, „drogați” și alte „drojdii ale străinătății” care le
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau fi categorisiți ca atare. Amândoi menționau scrupulos că luptă pentru conservarea tradiționalei toleranțe din țările lor - amenințată, susțineau ei, de fanatismul religios și obiceiurile retrograde ale noilor comunități musulmane. Partidul Libertății din Austria nu era nici el o mișcare nazistă, iar Haider nu era Hitler. Dimpotrivă, el și-a subliniat insistent trecutul postbelic. Născut În 1950, Haider avea „Die Gnade der späten Geburt”, norocul de a se fi născut târziu (și amintea frecvent acest lucru publicului). O parte din succesul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În primii ani ai noului mileniu chiar și pentru vizitatorul cel mai indiferent. Dacă existase cândva un element cosmopolit sau „european” În orașe precum Cernăuți În Ucraina sau Chișinău În Moldova, el fusese de mult evacuat cu ciomagul de regimul nazist și apoi de cel sovietic; Împrejurimile rurale erau Încă „o lume premodernă, cu drumuri de țară și căruțe cu cai, cu fântâni și opinci, cu tăceri vaste și nopți de catifea neagră”5. Identificarea cu Europa nu ținea de un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi Încarcerați și ale căror proprietăți au fost confiscate (și retrocedate abia În ianuarie 1947). Aceste hotărâri prezentau avantajul suplimentar că Îi selectau pe evrei pentru o eventuală Întoarcere În Germania, acum, că nu se mai aflau sub amenințarea persecuției naziste. În Olanda, unde (conform relatărilor din ziarul Rezistenței Vrij Nederland) până și naziștii au fost surprinși de promptitudinea cu care populația locală și liderii civili au cooperat la propria Înjosire, puținii evrei care s-au mai Întors nu erau deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]