KorAP: Find »[drukola/base=negru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...210 211 212 ...2423 >

60,569 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

face bucată cu bucată, ci pe întregul material. Pictura se aplică numai după uscarea piesei brute. Nu se desenează cu penelul, ci cu un cocean subțirel de sorg. Picturile de culoare roșie, verde, albă și galbenă, aplicate pe un fond negru scot în evidență vitalitatea și intensitatea culorii. Jucăriile de lut din ținutul Xun Dezvoltarea și răspândirea acestei forme de artă populară în ținutul Xun, provincia Henan din centrul Chinei, este strâns legată de tradițiile și obiceiurile locale. La iarmaroacele prilejuite

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
coloritul, cât și formele străvechi moștenite. Majoritatea jucăriilor de lut din ținutul Xun sunt fluiere cu imagini de păsări, animale și figuri umane. Cea mai reprezentativă realizare este o figurină ce reprezintă niște cai foarte frumoși în culorile roșu și negru, având două capete, precum și un mânz realizat în mod voit exagerat, degajând însă forță și energie. Figurinele antropomorfe au o răspândire relativ mică și reprezintă, în majoritate, personaje din piese de teatru și mitologice. Setul de jucării cu reprezentările celor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în prealabil. Pentru prima metodă, gravurile se fac pe tigvele de bună calitate și cu forme frumoase. Desenele realizate prin crestături redau scene din opere locale, figuri de animale și umane. După ce se termină gravarea, se dă cu o culoare neagră sau cu negreală de pe fundul tigăii și se șterge cu cânepă înainte ca stratul să apuce să se usuce. Negreala intră în liniile subțiri gravate, iar restul rămâne în culoarea naturală a tigvei. Prin a doua metodă, crestăturile se fac

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
chineză, există patru zei protectori militari care supreveghează intrarea în lăcașurile de cult, Ma Tianjun, cunoscut și ca împăratul Huaguang, Zhao Gongming, Guan numit și împăratul Guangong și Wenqiong sau Leiqiong. Zeul Ma Tianjun este alb ca zăpada, Zhao este negru ca fierul, Guan este roșu ca sângele, iar Wen este de culoarea indigoului. Cele patru divinități sunt zei luptători, mult adorați în vechime de populație. La slujbele religioase taoiste este invocată, frecvent, prezența celor patru în scopul alungării duhurilor rele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
alte locuri specifice de venerare a zeului Pământului erau improvizate în multe locuri: din câteva pietre sprijinite una de alta, spațiul dintre ele servind drept intrare. O reprezentare a zeului pământului ni-l înfățișează cu fața albă și o barbă neagră, o basma neagră, un guler semicircular și un zâmbet plăcut. Zeul Guanyin este una dintre cele patru mari divinități ale budismului chinezesc. După ce a fost introdus și adoptat în China, acesta a devenit cel mai popular zeu, a ajuns să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de venerare a zeului Pământului erau improvizate în multe locuri: din câteva pietre sprijinite una de alta, spațiul dintre ele servind drept intrare. O reprezentare a zeului pământului ni-l înfățișează cu fața albă și o barbă neagră, o basma neagră, un guler semicircular și un zâmbet plăcut. Zeul Guanyin este una dintre cele patru mari divinități ale budismului chinezesc. După ce a fost introdus și adoptat în China, acesta a devenit cel mai popular zeu, a ajuns să fie venerat atât

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

noi în ultimii 50 de ani. Celavecul acela din filmul rusesc nu era hoț, înainte de a fi trimis în lagăr fusese pianist, nici acum el nu fura, ci își punea deoparte rezerve ca un biet om chinuit de amintirea zilelor negre... Ce se face că nu înțelege dl Chirac, și nu știu dacă e vreun lider european care să se gândească la asta, e că România nu e nici proamericană, nici antifranceză sau antigermană și cu atât mai puțin setoasă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
ar fi așa, astfel de imagini ar dispărea în scurt timp din programele de actualități. Un canal de televiziune renumit pentru violența insistentă a imaginilor a făcut și proba practică a acestor afirmații: a lansat telejurnalul fără știri și imagini „negre”, telejurnalul care vorbește de „lucrurile bune ce se mai întâmplă totuși în țara asta”. Într-o săptămână, prăbușirea de rating și share a fost dramatică. A trebuit ca știriștii să revină de urgență la niscai cadavre ca să nu dea faliment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
vă părăsească până la moarte, dar o să vă pierdeți sufletul, domnule Popescu”. Oricât de greu îmi venea să accept asta, în glasul lui era o milă autentică. Amărâtului ăsta naiv și sfertodoct îi era milă de mine! În Coca-Cola multă și neagră ca sângele străluceau luminile New York-ului. - Nu lua pâinea de la gura lui Dumnezeu, a mai zis preotul și vocea lui mi s-a părut dintr-o dată rece și mieunată. Marea Ciordealtc "Marea Ciordeal\" Un ins care rămâne la putere un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
de „ziariști” au început să răsară în Certeze vilele sau, mai degrabă, un soi de castelușe pătrățoase cu trei și patru caturi. Dacă odinioară vila era o construcție voit rustică, acestea sunt voit suburbane: termopane și colonade, plastic ca marmura neagră sau roșu ca țigla, garaje și terase nesfârșite, lifturi sau scări interioare care duc spre nicăieri. Toate la șosea, să le vadă mașinile care vin dinspre Sighet sau Satu Mare. Deși noi, unele cu tencuiala neuscată încă, o liniște ciudată, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
dinspre Sighet sau Satu Mare. Deși noi, unele cu tencuiala neuscată încă, o liniște ciudată, o nemișcare sugerând vechimea, plutește peste aceste plăcinte pestrițe de beton placate pe fundalul munților Gutâiului - în ele nu locuiește nimeni! Dincolo de porțile grele, de fier negru, e neantul. Proprietarii stau în căsuțele lor vechi, aflate în spatele vilei sau, cel mult, se bagă în bucătărie. Nici măcar nu le închiriază unor turiști străini cu dare de mână, în ipoteza fericită că aceștia ar căuta în Ardeal nu specificul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
și viitor ist. Minute în șir privisem și ascultasem buimăcit, anesteziat, lovit cu leuca această mașinărie lătrătoare scuipând cuvintele cu o cadență de pistol-mitralieră Uzi. N-am tresărit la „PRM - un partid al oamenilor curați”, n-am tresărit la „Lista neagră a trădătorilor de țară - o minciună, o invenție!” și nici la „Cu ce-ați vrea să umble un șef de partid, dacă nu cu Mercedes? Dvs. de ce nu umblați cu căruță?”. Fiorul de scârbă m-a zguduit când Pruteanu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
le spunea bunica la necaz: „Mai bine m-ar fi făcut mama un mușuroi lângă gard”... Tot plimbându-mă într-o doară prin pădurea de bulumaci pictați, am dat deodată cu ochii, lângă gardul cimitirului, de o cruce simplă și neagră, de fier. Am încremenit: pentru prima dată simțeam adevărul și tăria acestui semn, frumusețea lui răscolitoare, de colțar al Universului... Intersecția axelor, spațială și temporală, țintind infinitul. Părea vie și primitoare, gata să mă îngăduie în brațele ei deschise... Abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
acest pistolar politic. Pentru africano-americana Condoleezza Rice, cea care crede că e bine ca numai SUA să dețină arma atomică și să facă ordine pe Pământ, mulți dintre cetățenii planetei, indiferent de culoarea pielii, nu pot fi altceva decât niște „negri murdari”. Iar dl Bush... După ce s-a făcut în mod tragic de rahat la nivel mondial, cu grotescul pretext al armelor de distrugere în masă ale lui Saddam, pentru a invada musai Irakul, „bunul George” nu mai are acum ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
o să câștige alegerile la toamnă. Nu știu și nu țin să câștige un anume partid sau alianță. Sper însă ca Ion Iliescu să le piardă. Sentimentul românesc al ființei în giptc " Sentimentul românesc al fiin]ei în gip" De la Dacia neagră, cu număr mic, la gip. Iată una dintre sintezele posibile ale chenzinei de ani trecuți de la Ceaușescu încoace. „Lumea bună” de pe vremuri ținea și ea să-și afișeze distanța față de „guvizi” (apud Sechelariuă, dar o făcea doar prin culoare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Încep să înțeleg de ce dl Manolescu spunea despre Revoluție (la decernarea Premiului ALIA lui Adam Michnikă că a fost agitația unor derbedei parcă veniți de la meci. Gând la gând cu Mizilul... Întunecată seară la Clubul Prometheus, în ton cu ciorapii negri, bine întinși sub minijupele generoase ale chelnerițelor de lux... În ceea ce privește Crapul Gonflabil, nu voi citi nimic nici din ce-a scris, nici din ce-o mai scrie acest personaj. Orice propoziție simplă sub semnătura lui, „După noapte, a venit dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
nu mai mimeze, să nu mai teatralizeze, parcă se satură și el de toată mascarada, și găsește sunetul curat al Cuvintelor. Trebuie să existe o legătură între această mascaradă lirică și apariția lui Nichita Stănescu pe ecranul televizorului, pe la începutul negrilor ani ’80, ca să ne „zică”, să ne „dea sfat”, de neuitat pentru mine pân-oi muri: „Vreau să vă spun că tot ce putem face noi, scriitori, pictori, sculptori, muzicieni, faptul că ne putem împlini opera se datorează tovarășului Nicolae

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
din ultimii două sute de ani este istoria uciderii țapilor ispășitori fără ca păcatele omenirii să se împuțineze cu o câtime, dimpotrivă. Astăzi, această idee malignă și-a atins climaxul: în atentatele care împânzesc planeta, oamenii nu mai sunt uciși pentru că sunt negri, evrei, musulmani, femei sau copii, sunt uciși pentru simplul fapt că sunt oameni și trebuie să iasă un anume bilanț al cadavrelor. Țapul ispășitor pentru om a devenit pur și simplu alt om, ales absolut la întâmplare. Fiecare mort în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

muri alergând după o minge, pentru că, dacă aș fi știut, crede-mă că am fi vorbit numai noi, ți-aș fi înșirat toate poveștile din lume și, mai ales, ți-aș fi dat, naibii, porcăria aia de mașinuță de fier neagră și din Germania pe care mi-ai cerut-o doar un pic, mai ții minte?, și eu n-am vrut să ți-o împrumut fiindcă se strică și tu m-ai făcut calic și-ai murit mai târziu, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
zână, un pic zaharisită, fără baghetă, cu ochelari, înaltă, uscățivă, ar fi făcut sigur carieră în baschet dacă nu s-ar fi dedicat celor mici, în timp ce tovarășa Ulărescu, cu care n-am nici o fotografie, Slavă Domnului!, fusese o harpie, bănuiesc neagră în cerul gurii, dar nu pot să certific câtă vreme mi-a lipsit ocazia s-o pun să scoată limba, să zică aaaaaaa și să-i cercetez gâtul îndeaproape). Tovarășa Câsu nu îngăduia oricui părul mare, era un privilegiu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
privește lucrurile care s-au dus, s-au consumat, au expirat, s-a ales praful de ele, li s-a pus cruce ș.a.m.d., căci despre ele e vorba în fond, sunt de părere că nu merită desconsiderate. Ciocații negri, care erau altceva decât ciocatele (întrucât erau pantofi, și nu cizme, pentru că au fost ai mei, și nu ai altuia, fiindcă mi-e tare dor de ei, și nu-mi sunt indiferenți) putrezesc cine știe pe unde, în straturile adânci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
lua o viteză aiuritoare, ca și buzele Nicoletei când o conduceai acasă după ore și, fără să aprinzi lumina la subsolul scării, intrai cu ea de mână pe culoarul boxelor, unde mirosea a gogonele și a cartofi umezi. Ciocații mei negri o făceau să râdă strepezit pe Alexandra Ștefănescu, o ființă cu ochi puțin strabici, care-a izbutit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei, ca să nu crească strâmbi, au fost protejați lung timp de-o întăritură metalică, tipa cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
șosetele mele flaușate portocalii (nou-nouțe, trăsnet, în dimineața aia le furasem din dulapul lui tata și, știți, șosetele flaușate nu sunt pe numere, urma călcâiului se formează abia după purtare), începe să arate cu degetul către vestimentația mea rupătoare, ciocați negri dați cu cremă și lustruiți, ciorapi portocalii, în sus uniforma de elev, mă rog, banală, râde prefăcut, hi-hi-hi, cu capul într-o parte, strigă-ntruna ce țăran! ce țăran! eu văd roșu în fața ochilor, asta e, sunt născut în zodia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
ați dat seama, nu?) nici nu se născuse. Ce trist! Să mă fi văzut și el măcar o dată-n viață cu părul mare... Pe urmă, după ce se consumase crepusculul școlii primare și bântuiam prin zorii gimnaziului (orbit de strălucirea ciocaților negri), frati-miu exista, sugea la sân și din biberon, morfolea suzetele între gingii până le făcea bucățele, scâncea, plângea de-a binelea, făcea caca și pipi pe el, adică-n scutece, nu în pempărși, trecuse deja de operația de stenoză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
într-un ciur ca urmare a injecțiilor. Apoi, fapt neegalat de vreun predecesor ori de un membru mai tânăr al familiei, a spart trei oglinzi, toate venețiene, în decurs de nici jumătate de an. A nimerit cu o bilă mică, neagră și grea de la un joc de popice oglinda unui dulap care aparținuse cândva străbunicii mamei, pe urmă a țintit cu un biet hopa-Mitică oglinda unei mese de toaletă cu blat de marmură, în final i-au căzut pradă (lui sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]