7,995 matches
-
de vârstă, satul și-a pierdut orice șansă de a reveni la modelul unei autarhii rurale de tip tradițional și, tot de atunci, bătrânețea rurală a devenit unul dintre cele mai nenorocite fenomene sociale, căci, în sat, acest fenomen combină neputințele vârstei înaintate cu o stare economică sahariană a gospodăriei rurale. Pentru vârstele cuprinse între 60-64, 70-74 și 75-79 de ani satul actual este un fel de „Africă românească”. Bătrânii nu mai au nici șansa oferită altădată de o economie bazată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
a comunității umane rurale nu mai funcționează. Smelser dovedise că trecerea de la familia cu funcții multiple la sisteme sociale cu funcții diferențiate reclamă apariția unei instituții coordonatoare care va trebui să ia în grija ei copiii, bătrânii și persoanele cu neputințe. Când această instituție coordonatoare lipsește ori nu-și face datoria, vom asista la o explozie a mortalității tocmai la nivelul acestor categorii vulnerabile: mamele, copiii, bătrânii și persoanele cu neputințe. Să vedem, în fine, dacă mortalitatea maternă înregistrează o situație
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
să ia în grija ei copiii, bătrânii și persoanele cu neputințe. Când această instituție coordonatoare lipsește ori nu-și face datoria, vom asista la o explozie a mortalității tocmai la nivelul acestor categorii vulnerabile: mamele, copiii, bătrânii și persoanele cu neputințe. Să vedem, în fine, dacă mortalitatea maternă înregistrează o situație mai puțin alarmantă. Pentru a face comprehensibil fenomenul vom reține și în acest caz o grupare a țărilor în raport cu cele patru cascade ale mortalității materne. Situația este aceasta: 2-9 ‰: Polonia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
există nimic, imaginile delirului fiind lipsite de substanță), Electra își dă destul de repede seama că, deși nălucirile lui Oreste sunt doar plăsmuirile unei minți rătăcite, ale unei simple doxa, ele au o putere reală asupra victimei lor, reducând-o la neputință. Așadar, unul dintre atributele zeilor este și acela de a crea fantome sau imagini amăgitoare, adevărate capcane în care cad și sunt distruse vieți omenești. Cei pe care zeii vor să-i răpună se văd, astfel, exilați în spațiile alterității
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a lui Gorgo. În universul reprezentărilor religioase, continuă autoarea, masca lui Dionysos corespunde „unuia dintre polii extremei alterități, acela al contemplării chipului zeilor, la celălalt pol aflându-se figura monstruoasă a Gorgonei, simbol al supremei interdicții, al inexprimabilului și al neputinței de a contempla moartea”. Grecii, ne reamintește Vernant, au doar trei divinități purtătoare de mască: Dionysos, Artemis și Gorgo, legate de spațiul rămas în sălbăticie și de alteritate, Gorgo figurând, în opinia lui, alteritatea cea mai radicală, aceea a morții
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Dar în vreme ce tragedia greacă vorbește mai cu seamă despre durerea niciodată stinsă a celor vii, durere care deschide ciclul tragic înscriindu-l în tensiunea dintre un trecut și un viitor bântuite de fantome, no vorbește mai degrabă despre teribila, răscolitoarea neputință a morților de a se desprinde de viață. Și asta nu pentru că ar ține cu tot dinadinsul să se răzbune sau să li se facă în sfârșit dreptate după toate câte le-au îndurat. Desigur, există și în no fantome
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vărsat, a unei morți brutale poate provoca apariția fantomei în teatrul no. Mai mult decât de acest sânge vărsat, mai mult decât de crima căreia i-a căzut victimă sau pe care a săvârșit-o, fantoma e aici chinuită de neputința de a accepta despărțirea. Iat-o, bunăoară, pe Tomoe 1, vajnica luptătoare a cărei fantomă bântuie stăpânită de mânia pe care i-o stârnise refuzul bărbatului iubit, războinicul Yoshinaka, de a-l urma în moarte, răvășită de durerea unei despărțiri
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o reînvie prin dansul ei frenetic, imaginea bărbatului iubit și pierdut pe care încearcă în zadar să și-o amintească, tot așa cum în zadar încearcă să prindă în mâini imaginea lunii oglindită în apă. Câtă frumusețe sfâșietoare e în această neputință, în această singurătate în care fantomele rămân mute, insesizabile, în vreme ce forța lor atrage, împinge mintea spre delir! Și câtă frumusețe sfâșietoare descoperim și în dansul delirant al femeii, în sufletul căreia e vie prezența unei fantome absente! Mai mult decât
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ei este Macbeth. Macbeth sau omniprezența nopții. Noaptea întâlnirii cu vrăjitoarele, noaptea gândurilor asasine și a crimei făptuite cu sânge rece, noaptea fantomelor, a somnambulismului, a nălucirilor, a halucinațiilor obsesive, „noapte impură” prin excelență, care alungă somnul și face cu neputință odihna. O noapte pe care, la sfârșitul primului act, Lady Macbeth ar dori-o atât de „de nepătruns”, încât să ascundă privirilor rana deschisă de tăișul pumnalului. O noapte în toiul căreia să o poată înfrunta pe Gorgo la adăpostul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ea nu făcuse decât să înainteze tăcut, pas cu pas, ca o fantomă. Între cele două întâlniri ale lui Macbeth cu vrăjitoarele, nu există, într-adevăr, două fantome, în sensul unor năluciri, al unor închipuiri a căror natură e cu neputință de precizat? Care, în același timp, sunt și nu sunt, fiind deopotrivă ireale și palpabile? S-o ascultăm pe Lady Macbeth: ea crede cu tărie în înrudirea de esență dintre apariția lui Banquo și pumnalul însângerat, „văzut” doar de mintea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Ca pân-acum, pe mine, ’ntr-acest chip Scris, în privirea ei, cu-atâta har1. În acest joc de reflexe și de umbre, născut din intensitatea unor priviri îndrăgostite, cine deține reala, adevărata forță: reflexul sau umbra? Ființa reală? E cu neputință de știut, într-atât privirea iubirii are puterea de a face să răsară umbre, ele însele deținătoare de putere. Dar umbrele acestea ascund și capcane, amăgiri care fac ca unele priviri ce par a fi ale unui îndrăgostit să-și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce par stranii în tăcerea deplină din jur, acea tăcere de moarte care, în Intrusa, lasă să se creadă că „s-ar putea auzi pășind un înger”. Totul se petrece ca și cum tăcerea ar deschide calea unui invizibil prezent, dar cu neputință de văzut de către cineva. Un invizibil ce poate fi doar „simțit”. Trăind într-o lume a întunericului, bunicul orb din Intrusa nu aude oare și el zgomote pe care alții nu le aud, nu „simte” o prezență pe care ceilalți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
moarte către ultimele hotare, către pragurile locuinței umane. Nu încape îndoială că o piesă ca Interior reprezintă în opera lui Maeterlinck cea mai clară concretizare, cea mai intensă și mai plină de forță ilustrare a temei fundamentale a acestei dramaturgii: neputința omului în fața destinului. Piesa este construită în întregime în jurul unei case în care trăiesc oameni obișnuiți, supravegheați fără încetare de undeva din afară, dintr-un loc căruia moartea îi este bine cunoscută. În interiorul casei - o scenă de familie, o atmosferă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și spre marea tăcere”, unde s-ar putea afla și „spiritele”, duhurile celor morți: „Poate că toți cei pe care i-am pierdut vor fi acolo sus, cu noi...”. În final, Allmers îi va spune Ritei, căreia îi fusese cu neputință să-l urmeze în moarte pe Eyolf: „Locul celor ce trăiesc e aici, pe pământ”, iar cuplul va renunța definitiv la dubla fascinație a adâncurilor mării și a semețelor piscuri, pentru a nu mai părăsi spațiul terestru (să ne amintim
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Să nu uităm că, în Sonata spectrelor, adulterul din pricina căruia soția Colonelului s-a transformat într-o moartă vie se produsese cu adevărat. Mumia e, așadar, părtașă la săvârșirea păcatului: „Ne unesc fărădelegile și greșelile noastre ascunse...”. De aici și neputința personajelor de a-și despărți destinele, ceea ce le face să devină niște veritabile arătări, niște morți vii pândiți de nebunie. Tot astfel se explică și de ce în scena cinei spectrelor din salonul rotund, cina „celor pe jumătate morți”, așa cum spun
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de credința lor nestrămutată în lucrurile care li se dezvăluiau. Credința stătea pe tronul puternicilor zilei, credința domnea peste treptele sălii, credința cânta și dansa pe scenă”. Fără ea, revelația invizibilului, accesul la un tărâm aflat „dincolo de realitate” sunt cu neputință de realizat. Elogiul nereprezentabilului Așadar, Craig așază arta teatrului pe fundamentul credinței în invizibil, al credinței într-o altă lume decât cea reală. Și totuși, în ciuda acestor convingeri, el nu încetează să susțină că teatrul eșuează întotdeauna, mai mult sau
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
niște micuțe cadavre” ce se agață cu disperare de cei dintâi, se cațără pe ei, se ghemuiesc ori se târăsc la picioarele lor, „excrescențe” simbolice, figurări ale unei copilării și ale unei adolescențe rămase de mult în urmă, dar cu neputință de uitat. Corpuri-obiecte, fantome devenite efigii, simboluri ale trecutului mort, ale trecutului absent/prezent, manechinele sunt, alături de actorii cu mișcări mecanice, de robot, cheia creării iluziei: tensiunea dintre inanimat și animat văzută ca trecere de la starea de moarte la starea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mânie provocată de temele școlare neefectuate, de refuzul de a da ajutor în casă... Oboseala, pierderea de energie, pot fi asociate acestui dezinteres sau pot fi invocate independent. Contextul familial pare destul de important în formularea acestor acuze. Devalorizarea sau sentimentul neputinței este în general asociat fie cu activitatea școlară fie relației cu semenii săi: „nu voi reuși niciodată”, „nu sunt bun de nimic”, „nu reușesc să am prieteni”. Sentimentul de culpabilitate este mai puțin frecvent; atunci când acesta există el acționează în
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de probleme somatice (cefalee, dureri toracice sau dureri reumatologice în particular). ASOCIEREA CU ANTECEDENTE DE ABUZURI SEXUALE Adolescenții care au suferit abuzuri sexuale prezintă un risc ridicat de a dezvolta depresii, datorită unei stime de sine scăzute, unui sentiment de neputință și frecventelor idei de culpabilitate. Clinic, se constată că aceștia prezintă adesea tulburări de comportament cu expunere la pericol a propriului lor corp: vagabondaj, delincvență, activitate sexuală neadaptată vârstei, automutilări, tentative de suicid. Dar aceste antecedente nu par a fi
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
poate nu numai să-și perceapă mama și relația pe care o are cu aceasta, dar și relația din care este exclus, adică relația dintre tată și mamă. Pierderea va fi trăită în această situație ca o incapacitate sau o neputință de a satisface obiectul, înscriindu-se mai întâi în registrul simbolic al castrării. Este o suferință psihică pe care copilul o resimte și nu o dezorganizare nediferențiată somato-psihică. Obiectul trebuinței garantează supraviețuirea și induce o stare de bine. Obiectul dorinței
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în acest sens. Pentru Braconnier, de la care împrumutăm înțelegerea acestui moment special, această tensiune poate fi la originea unui sentiment de teamă față de schimbarea obiectului iubirii, teamă care devine angoasă și „fixează puțin câte puțin subiectul într-o stare de neputință și de profundă disperare din care acesta nu se va mai putea desprinde”, înstalând într-o oarecare măsură adolescentul într-o stare depresivă. Această depresie este marca clinică a unei renunțări a adolescentului de a-și transforma obiectul atașamentului originar
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o soluție, ea se identifică într-o oarecare măsură cu mama deprimată din copilăria sa. Psihoterapeutul identificându-se cu Élisabeth, căuta febril sensul pe care-l puteau avea puternicile crize de plâns, trăind sentimente de lipsă de înțelegere și de neputință. În prezent, apariția unei relații amoroase readuce în discuție echilibrul investițiilor, o constrânge pe Élisabeth să facă o alegere imposibilă (a fi alături de mama sa sau alături de prietenul său) și reactivează sentimentul de culpabilitate imaginar din copilărie. Dorințele de a
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
realitate, aceea că această carte este însoțită de căutări și problematizări, liberă la reflecții și gândire, pentru a veni cu idei și soluții noi. Este o căutare a autoarei prin hățișul contabilității creative, prin cutiile acesteia pline de îndoieli și neputințe, clasificări și analize. Altfel spus, este discursul cercetătorului care nu tratează reflecția ca pe o simplă evadare din lumea ideilor adevărate, ci ca pe o modalitate de a te îndoi și construi, pentru a moși noi adevăruri într-o contabilitate
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
stresul (prezent sau din antecedenteă din propria viață; a visa la propriile speranțe și aspirații, a sărbători propria putere și propriile realizări; a-și valida colegii (care au nevoie de laudă și încurajareă; a lucra cu propria „suferință”, sentimentele de neputință, anxietățile existențiale sau grijile legate de boală, incapacitate, senilitate, vârsta avansată, moarte și așa mai departe. Coșul de gunoi permite clinicianului să arunce toate persupunerile despre pacienții pe care îi are, împreună cu teoriile și tehnicile care stau în calea „co-prezenței
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]