8,628 matches
-
Hungry Hop era ca o revărsare de pasiune și durere. Tremura, dar, dacă îi era teamă, cumva, refuza să o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea. Sau chiar să recunoască în sinea ei așa ceva. Din ce în ce mai curajoasă, pășea demnă în spatele superintendentului. Între timp, băiatul Hungry Hop, tremurând de departe mai vârtos decât ea, în timp ce curajul îi pălea cu fiecare clipă care se scurgea, era dus la clinica familială, cu urechea împachetată într-un tub de înghețată de vanilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
punctul ei de vedere, soarta i-l scosese în cale. Restul depindea de ea. Tocmai din acest motiv, atunci când liftul s-a trezit din nou la viață și i-a dus, în sfârșit, la etajul al treilea, cei doi au pășit în mijlocul grupului care aștepta pe hol și și-au strâns mâinile în semn că au căzut de acord. Alison era pe cale să devină un personaj clișeistic: secretara care ajunge să se mărite cu șeful. Rudele îndepărtate sunt cele mai bunetc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a izbucnit și ea în râs. —Mulțumesc pentru sfat. O să-ncerc să-mi fac curaj. Ușa de la intrare s-a deschis și Nick, roșu la față, s-a prăbușit literalmente în hol. Milly stătea cocoțată pe picioarele lui, astfel încât să pășească în tandem. Puneți ceainicul pe foc, a strigat Nick în lungul holului. Te apucă setea atunci când ai un pasager la bord! Bună ziua, domnișoară. S-au bucurat rațele să te revadă? Susan a ridicat-o în brațe pe Milly și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de nesigură pe ea. Pentru Julia, felul în care arăta era aproape totul și gândul că frumusețea i s-ar putea ofili, chiar și numai un pic, o umplea de teamă. Ușile liftului s-au deschis și cei doi au pășit în magazin. Julia scana rapid și fără milă, ca o adevărată profesionistă, rafturile din fața ei. S-a îndreptat direct către rochiile de seară. James avea să plătească scump pentru acea ultimă remarcă. Degetele Juliei au alergat experte peste șirul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
El nu a reacționat în nici un fel, părând să fie profund adormit. Ieșind din apartament, Julia a închis ușa fără zgomot și-a prins să țopăie pe coridor, înspre lift. Ușile ascensorului s-au deschis, iar femeia era pe cale să pășească înăuntru, când și-a adus aminte de ceva. — Fir-ar al dracului! Julia a lăsat liftul să plece și s-a întors către apartament, ca să-și ia bentița de păr. Era sigură că salonul avea propriile bentițe, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era sigură cât de curate erau, așa că prefera să o folosească pe a ei. Curățenia era una din obsesiile ei. După ce a rotit cheia în broască, femeia a deschis ușa încet, ca să nu-l trezească pe James. Dar când a pășit în antreul din afara dormitorului, l-a auzit pe bărbat vorbind. Da, e o cameră grozavă. Ce mama naibii, a fost decorată în stil feng shui! Ba are chiar și o terasă micuță, ceea ce în New York nu mai găsești nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din loc. —Vino, draga mea. Hai în casă. Draga mea? s-a gândit Susan. Mi-a spus „draga mea“. Oare a fost sarcastică sau a spus-o din inimă? Femeia s-a hotărât să aleagă a doua variantă și a pășit în casă sperând într-un nou început. Bill terminase de vorbit la telefon și aștepta în holul grandios de la intrare, punctat de scara uriașă și de dalele în alb și negru de pe podea. —Bună, iubito, a spus el și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dietetică în față. Papionul îi atârna desfăcut în jurul gâtului. Încăperea era pe jumătate plină: câteva cupluri erau împrăștiate pe ici și colo și un grup mai numeros de bărbați se comasase lângă intrare. Oamenii râdeau zgomotos, dar când Julia a pășit înăuntru cu toții au tăcut reverențios, urmărind cu priviri lascive fiecare mișcare a femeii învăluite în rochia Ghost, din satin crem, care se mula pe fiecare curbură a trupului. Julia s-a îndreptat foșnind către James, care s-a întors și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
într-o călătorie de afaceri la New York. Iar Julia voia acum să-i demonstreze cât de mult îi dusese dorul. Așa că își pusese în minte să-i ofere această dovadă în maniera în care își exprima majoritatea sentimentelor... prin sex. Pășind cu grijă pe lângă șirul de lumânări, Julia a urcat în dormitor și-a aprins luminile. Patul arăta impecabil și îmbietor, fiind acoperit cu așternuturi albe, proaspăt spălate, și niște perne gogonate. Pentru un efect și mai intens, Julia presărase deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să te tragă în poză împreună cu o maimuță cu zgardă la gât. După ce mașina a parcat în fața intrării splendide, în stil Art Deco, a hotelului La Mamounia, Alison l-a plătit pe taximetrist, lăsându-i și bacșiș, după care a pășit în holul răcoros, placat cu marmură, în care angajații în livrele se amestecau printre oaspeții pe tocuri ai hotelului, care aveau fiecare câte-o hartă turistică în mână. Alison venise în Marrakech ca să-și întâlnească soțul. Luca zburase înspre Maroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea cu o privire stranie. Dar sunt sigur că e adevărat. În fond, de ce să nu vrea băiatul să mă vadă acum, când e așa de supărat? Bietul de el, cred că e speriat de moarte! Alison era conștientă că pășea pe nisipuri mișcătoare, așa că a dat rapid înapoi. Dragul meu, sigur că băiatul întreabă de tine. Dar asta se poate întâmpla oricând, iar tu nu poți să-i stai la dispoziție în fiecare secundă a zilei. Dacă maică-sa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
verificat coafura în capacul aragazului, și-a netezit fusta și și-a mai aruncat un ochi asupra mesei. În seara aia, Julia făcuse un efort deosebit ca s-o aranjeze cât mai romantic, ca simbol al noii lumi în care pășea - o lume în care umbra lui Deborah n-o mai pândea din fiece ungher. Julia întinsese o față de masă albă ca neaua, iar deasupra, chiar în mijloc, așezase trei suporturi din sticlă fumée, în care pâlpâiau tot atâtea lumânărele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
targuí avea datoria să se angajeze doar ca să îndrume caravanele, să caute urmele vânatului sau să-i însoțească pe francezi în ciudatele lor expediții în căutare de amintiri ale strămoșilor. Niciodată, sub nici o formă, un targuí nu avea dreptul să pășească fără voie pe domeniul altui imohag, și cu atât mai puțin călăuzind niște străini incapabili să respecte vechile tradiții... Când Mubarrak-ben-Sad a deschis ochii în acea dimineață, un fior i-a străbătut spatele, groaza care de câteva zile îl stăpânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
al Vântului“ împuțit care l-a omorât pe unul de-al tău, nu un inmouchar din stirpea Kel-Talgimus ce-a făcut dreptate după o lege de mii de ani; mulți ani înainte ca vreunul dintre voi să fi visat să pășească pe aceste pământuri. Locotenentul Razman se lăsă să cadă cu grijă, așezându-se pe crusta tare de sare, în timp ce îl contrazicea cu convingere: — Pentru mine nu ești un împuțit de „Fiu al Vântului“. Ești un imohag nobil și viteaz și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mult de tonul targuí-ului decât de vorbele sale. învățase să-l cunoască și îl văzuse cum se descurcă în fiecare clipă de când erau împreună, fără să pară că l-ar speria cineva sau ceva, absolut sigur pe pământul pe care pășea și pe lumea ostilă în care se mișca. Era un om calm, ermetic și distant, ce părea că se află deasupra posibilelor probleme și primejdii, dar care acum, când vorbea de „pământul pustiu“, o făcea cu un respect ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
castraveți cu pâine și-i știa liniștiți pentru o vreme și se mai liniștea și ea. O doamnă, gândește-te, și ce mai doamnă-domnișoară trăsnet, umblând pe străzi ca prin grădina raiului când se întorcea, în amurg, de la cantină singurică-singurică, pășind ca și cum ar fi plutit pe lângă ispitele atâtor ochi scurși, jinduindu, și capetele de bărbați întorcându-se și socotind, poate, în sinea lor că n-ar avea cum să-i lipsească, dar nici nu i-ar prisosi, din ce i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-l caute pe Velicu, să-i spună... Prin decembrie a fost asta, pe un ger uscat, cu zăpadă puțină și lunecuș pe jos. S-a dus la fabrică la el, păi, să-i facă hatârul proastei ăleia de Roșioara. Pășea ca pe ouă, Doamne ferește s-alunece și să cadă ca să se-ntâmple ceva cu copilul. Abia aștepta, bucuria aia care creștea în ea odată cu copilul n-o mai încercase la prima naștere, deh, și tocmai că acum n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă rog, Rafael surâdea strâmb și înghițea cu noduri, uitându-se la ea și văzând-o goală în oglinda fierbințelii lui, și s-ar fi putut gândi că-i cel mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată: ea pășind peste țeasta lui, pântecele supt și pubisul ei semeț, înalt, agresiv, la fel ca pomeții și chipul ei, și la fel de sfidător ca privirea ochilor albaștri, și-i era limpede aluzia, păi, n-are decât să se uite-n oglindă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ba tocmai pentru că era mâncată, lui îi era limpede că abia așteaptă, friptă, după un bărbat care să-i schimbe viața până într-atât că n-ar mai fi contat dacă-n bine sau în rău, și iarăși o vedea pășind peste capul lui și peste pieptul lui și lăsându-se pe vine deasupra lui, răscrăcărându-se și adulmecându-l ca și cum ar fi dat să-l înghită, și el, la rându-i, adulmecându-i gesturile, formele; de un ceas stăteau față-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi distras-o din momentul acela de răgaz, rezervat adorației senine. Bătăile, schingiuirile, arestările, crimele, abuzurile de tot felul, disimulate în măsuri pentru apărarea instituțiilor statului de drept democratic... Bravo, Milică-tată, și asta-mi place: tânăra noastră democrație originală a pășit cu dreptul în Europa... Excelent! Halal de nevastă-ta cu așa om lângă ea. N-aș fi crezut să te ducă mintea... Păi, de ce? Păi, după cum bănănăiai tu prin școală, după cum ne frecam amândoi pe lângă turma de orfani oligofreni... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
franțuzește, și ei aprobară entuziaști. Era singură iarăși și tot uitându-se pe fereastră, așteptând. Se uită după el cum trece și se pierde în lume, în scutecul în care-l înfășase de dimineață, dus în brațe de doamna Petronela, pășind bățoasă în costumul ei din piele de drac pe lângă majordom și libelula lui, și mașina porni, estompând imaginea străzii și a cerului senin de septembrie, împânzit de fumul termocentralei care se suprapunea peste obrazul ei împietrit. 30. La șapte dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
astea, autorul evitase formula oribilă de „viitoare mămici“. Paharul avea totuși și o jumătate plină. Lou apăru din birou, cu o expresie puțin vinovată, dar mulțumită, vânturând discret aerul. Pe când se așeza, ușile principale se dădură În lături și intră, pășind greoi, o femeie ce părea evident Însărcinată. — N-are rost să vă Întreb de ce ați venit, spuse Lou, zâmbindu-i și rupând un bilet. Femeia Îi răspuse la zâmbet. — Se cam vede, nu? Mai am puțin până nasc și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
câți bani se investiseră În ele, inclusiv pentru plata unui grădinar cu normă Întreagă, și luminate ca ziua de proiectoare, pentru ca nu cumva să-ți scape aceste aspecte, cei doi copăcei miniaturali păreau de o finețe sobră. Totuși, de Îndată ce am pășit În apartamentul lui Duggie Sutton, la primul etaj, mi-am dat seama că el n-avusese nici un amestec În alegerea copăceilor. Numai pe hol erau trei mese, pe ale căror tăblii se aflau din belșug bibelouri și alte objets d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am dat câțiva pași În spate și, de data asta, eu eram singura care privea cu nervozitate În jur, vrând să mă asigur că mai erau și alți oameni prin preajmă. Aparent, Brian realiză ce-mi trecea prin minte și păși Înainte, ratând cu puțin să tragă după el Întreg stativul cu blugi. — Nu, nu, spuse el, cu o mină nefericită. M-am uitat lung la el. Alături de mine, proprietarul tarabei zise țâfnos: — Hei! Nu se mănâncă lângă haine. Ești chioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
văd cu cineva, am pretextat eu firav. Dar nu mă gândesc la Brian În felul acela... — Am priceput, nu-i nevoie să mai spui nimic. Săracul băiat va plânge săptămâni În șir. Păi, În cazul ăsta..., spuse, Îndreptându-se și pășind spre mine. Ce-ai zice să ieșim undeva Împreună, În seara asta? Nu-mi place să „vânez“ pe teritoriul unui prieten, dar dacă el tot nu are nici o șansă... Stătea foarte aproape de mine. Degajat, fără grabă, Îmi ridică o șuviță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]