8,364 matches
-
în deceniile trei și patru a avut loc o mare diversificare a problematicii pedagogice încercarea de a se elabora sisteme teoretice originale de educație, precum și publicarea unor valoroase lucrări de sinteză: pedgogie generală (G. G. ANTONESCU, 1930; C. NARLY, 1938), pedagogie școlară (EM. BRANDZA, 1932), istoria învățămîntului (NICOLAE IORGA, 1928), istoria pedagogiei (G. G. ANTONESCU, 1927; C. NARLY, 1938), istoria pedagogiei românești (ȘT. BÂRSĂNESCU, 1940; STANCIU STOIAN, 1942 etc.). În prima linie a manifestărilor teoretice în domeniul pedagogiei s-au aflat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a problematicii pedagogice încercarea de a se elabora sisteme teoretice originale de educație, precum și publicarea unor valoroase lucrări de sinteză: pedgogie generală (G. G. ANTONESCU, 1930; C. NARLY, 1938), pedagogie școlară (EM. BRANDZA, 1932), istoria învățămîntului (NICOLAE IORGA, 1928), istoria pedagogiei (G. G. ANTONESCU, 1927; C. NARLY, 1938), istoria pedagogiei românești (ȘT. BÂRSĂNESCU, 1940; STANCIU STOIAN, 1942 etc.). În prima linie a manifestărilor teoretice în domeniul pedagogiei s-au aflat membrii catedrelor de la cele patru universități (București, Iași, Cluj, Cernăuți). Temele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoretice originale de educație, precum și publicarea unor valoroase lucrări de sinteză: pedgogie generală (G. G. ANTONESCU, 1930; C. NARLY, 1938), pedagogie școlară (EM. BRANDZA, 1932), istoria învățămîntului (NICOLAE IORGA, 1928), istoria pedagogiei (G. G. ANTONESCU, 1927; C. NARLY, 1938), istoria pedagogiei românești (ȘT. BÂRSĂNESCU, 1940; STANCIU STOIAN, 1942 etc.). În prima linie a manifestărilor teoretice în domeniul pedagogiei s-au aflat membrii catedrelor de la cele patru universități (București, Iași, Cluj, Cernăuți). Temele abordate au vizat nu numai școala primară, ci și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
C. NARLY, 1938), pedagogie școlară (EM. BRANDZA, 1932), istoria învățămîntului (NICOLAE IORGA, 1928), istoria pedagogiei (G. G. ANTONESCU, 1927; C. NARLY, 1938), istoria pedagogiei românești (ȘT. BÂRSĂNESCU, 1940; STANCIU STOIAN, 1942 etc.). În prima linie a manifestărilor teoretice în domeniul pedagogiei s-au aflat membrii catedrelor de la cele patru universități (București, Iași, Cluj, Cernăuți). Temele abordate au vizat nu numai școala primară, ci și învățămîntul supraprimar în mod special precum și pe cel secundar. Cum era și firesc, printr-o perioadă de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
oameni de cultură cum au fost SIMION MEHEDINȚI, CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU, DIMITRIE GUSTI ș.a. Dezbaterile teoretice asupra școlii și educației au fost susținute de cîteva prestigioase reviste de specialitate ("Revista generală a învățămîntului" creată de SPIRU HARET în 1905, "Revista de pedagogie", condusă de CONSTANTIN NARLY, "Școala și viața", revistă a Asociației învățătorilor din România, "Copilul", revistă dedicată problemelor învățămîntului preșcolar). Acestora li se adaugă revistele asociațiilor județene ale învățătorilor. Aproape n-a existat județ care să nu aibă o astfel de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
filosofică, fie de la o teorie sociologică, fie, în sfîrșit, de la un punct de vedere psihologic. A existat și tendința de a întemeia teoria pedagogică pe realitățile sociale specifice societății românești din acea perioadă și de a se constitui astfel o pedagogie românească. Nu înseamnă că aceia care au fost preocupați de fundamentarea filosofică a teoriei lor au neglijat aspectele psihologice ale educației; este vorba numai de o anumită pondere pe care o are în teoria lor viziunea filosofică, sociologică sau psihologică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care au fost preocupați de fundamentarea filosofică a teoriei lor au neglijat aspectele psihologice ale educației; este vorba numai de o anumită pondere pe care o are în teoria lor viziunea filosofică, sociologică sau psihologică. Mai mult, direcția filosofică în pedagogia românească, la rîndul ei, cunoaște mai multe orientări: a) "școala formativ-organicistă", b) pedagogia culturii, c) pedagogia personalitară. Pedagogia întemeiată pe cercetările sociologice a cunoscut două orientări, într-adevăr apropiate, dar totuși distincte: regionalismul și localismul educativ. Se impune, așadar, analiza
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
psihologice ale educației; este vorba numai de o anumită pondere pe care o are în teoria lor viziunea filosofică, sociologică sau psihologică. Mai mult, direcția filosofică în pedagogia românească, la rîndul ei, cunoaște mai multe orientări: a) "școala formativ-organicistă", b) pedagogia culturii, c) pedagogia personalitară. Pedagogia întemeiată pe cercetările sociologice a cunoscut două orientări, într-adevăr apropiate, dar totuși distincte: regionalismul și localismul educativ. Se impune, așadar, analiza fiecăreia din direcțiile și orientările menționate. 11.2.1. Pedagogia filosofică 11.2
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este vorba numai de o anumită pondere pe care o are în teoria lor viziunea filosofică, sociologică sau psihologică. Mai mult, direcția filosofică în pedagogia românească, la rîndul ei, cunoaște mai multe orientări: a) "școala formativ-organicistă", b) pedagogia culturii, c) pedagogia personalitară. Pedagogia întemeiată pe cercetările sociologice a cunoscut două orientări, într-adevăr apropiate, dar totuși distincte: regionalismul și localismul educativ. Se impune, așadar, analiza fiecăreia din direcțiile și orientările menționate. 11.2.1. Pedagogia filosofică 11.2.1.1. Școala
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
numai de o anumită pondere pe care o are în teoria lor viziunea filosofică, sociologică sau psihologică. Mai mult, direcția filosofică în pedagogia românească, la rîndul ei, cunoaște mai multe orientări: a) "școala formativ-organicistă", b) pedagogia culturii, c) pedagogia personalitară. Pedagogia întemeiată pe cercetările sociologice a cunoscut două orientări, într-adevăr apropiate, dar totuși distincte: regionalismul și localismul educativ. Se impune, așadar, analiza fiecăreia din direcțiile și orientările menționate. 11.2.1. Pedagogia filosofică 11.2.1.1. Școala formativ-organicistă Într-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
școala formativ-organicistă", b) pedagogia culturii, c) pedagogia personalitară. Pedagogia întemeiată pe cercetările sociologice a cunoscut două orientări, într-adevăr apropiate, dar totuși distincte: regionalismul și localismul educativ. Se impune, așadar, analiza fiecăreia din direcțiile și orientările menționate. 11.2.1. Pedagogia filosofică 11.2.1.1. Școala formativ-organicistă Într-o perioadă de contestare a școlii tradiționale și a vechii pedagogii, de puternică manifestare a tendinței spre inovare, G. G. ANTONESCU (1882-1955) a rămas credincios ideilor marilor reprezentanți ai pedagogiei "moderne" de la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
apropiate, dar totuși distincte: regionalismul și localismul educativ. Se impune, așadar, analiza fiecăreia din direcțiile și orientările menționate. 11.2.1. Pedagogia filosofică 11.2.1.1. Școala formativ-organicistă Într-o perioadă de contestare a școlii tradiționale și a vechii pedagogii, de puternică manifestare a tendinței spre inovare, G. G. ANTONESCU (1882-1955) a rămas credincios ideilor marilor reprezentanți ai pedagogiei "moderne" de la Comenius la Spencer -, adoptînd tezele fundamentale ale pedagogiei clasice ca principal criteriu în aprecierea ideilor noi, apărute la începutul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
2.1. Pedagogia filosofică 11.2.1.1. Școala formativ-organicistă Într-o perioadă de contestare a școlii tradiționale și a vechii pedagogii, de puternică manifestare a tendinței spre inovare, G. G. ANTONESCU (1882-1955) a rămas credincios ideilor marilor reprezentanți ai pedagogiei "moderne" de la Comenius la Spencer -, adoptînd tezele fundamentale ale pedagogiei clasice ca principal criteriu în aprecierea ideilor noi, apărute la începutul acestui secol (14). După opinia sa, numai teoriile care au apărut ca o continuare a principiilor fundamentale formulate de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Într-o perioadă de contestare a școlii tradiționale și a vechii pedagogii, de puternică manifestare a tendinței spre inovare, G. G. ANTONESCU (1882-1955) a rămas credincios ideilor marilor reprezentanți ai pedagogiei "moderne" de la Comenius la Spencer -, adoptînd tezele fundamentale ale pedagogiei clasice ca principal criteriu în aprecierea ideilor noi, apărute la începutul acestui secol (14). După opinia sa, numai teoriile care au apărut ca o continuare a principiilor fundamentale formulate de pedagogia clasică se justificau; cele care se opuneau acestor principii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
moderne" de la Comenius la Spencer -, adoptînd tezele fundamentale ale pedagogiei clasice ca principal criteriu în aprecierea ideilor noi, apărute la începutul acestui secol (14). După opinia sa, numai teoriile care au apărut ca o continuare a principiilor fundamentale formulate de pedagogia clasică se justificau; cele care se opuneau acestor principii nu prezentau garanția vreunei valori (15). Nu era negată posibilitatea de dezvoltare a teoriei pedagogice; se admitea însă o dezvoltare organică, evolutivă, prin întemeierea noului pe vechi și continuarea vechiului prin
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
organică, evolutivă, prin întemeierea noului pe vechi și continuarea vechiului prin nou. G. G. Antonescu adopta o poziție de mijloc între conservatorismul acelora care nesocoteau contribuția noilor teorii în explicarea fenomenului educației și pretinsul revoluționarism al unor contestatari ai vechii pedagogii. Poziția sa găsea o justificare într-unul din principiile de bază ale științei și filosofiei secolului al XIX-lea: evoluționismul. Pedagogul român nu s-a situat chiar la mijlocul distanței dintre cele două extreme, ci a rămas mai aproape de pedagogia clasică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vechii pedagogii. Poziția sa găsea o justificare într-unul din principiile de bază ale științei și filosofiei secolului al XIX-lea: evoluționismul. Pedagogul român nu s-a situat chiar la mijlocul distanței dintre cele două extreme, ci a rămas mai aproape de pedagogia clasică, cu numeroase pătrunderi în spiritul epocii căreia îi aparținea. Constituie o modalitate caracteristică acestui pedagog sistemul de a opune pozițiile contrare în problemele fundamentale ale pedagogiei și de a oferi calea pentru "depășirea", lor, prin păstrarea elementelor valoroase după
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
situat chiar la mijlocul distanței dintre cele două extreme, ci a rămas mai aproape de pedagogia clasică, cu numeroase pătrunderi în spiritul epocii căreia îi aparținea. Constituie o modalitate caracteristică acestui pedagog sistemul de a opune pozițiile contrare în problemele fundamentale ale pedagogiei și de a oferi calea pentru "depășirea", lor, prin păstrarea elementelor valoroase după opinia sa pe care acestea le conțineau. O astfel de modalitate se întîlnește și la J. Dewey, de a cărui concepție însă pedagogul român nu poate fi
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
elementelor valoroase după opinia sa pe care acestea le conțineau. O astfel de modalitate se întîlnește și la J. Dewey, de a cărui concepție însă pedagogul român nu poate fi apropiat. Acest mod de constituire a teoriei educaționale este propriu pedagogiei filosofice care își întemeiază tezele pe analiza unor concepte sau idei. Pe de altă parte, G. G. Antonescu vede în filosofie temelia sigură a unei construcții pedagogice. Rezervele sale față de curentele noi din pedagogie se datorau și faptului că acestea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
constituire a teoriei educaționale este propriu pedagogiei filosofice care își întemeiază tezele pe analiza unor concepte sau idei. Pe de altă parte, G. G. Antonescu vede în filosofie temelia sigură a unei construcții pedagogice. Rezervele sale față de curentele noi din pedagogie se datorau și faptului că acestea mai ales pedagogia experimentală manifestau tendința de a se emancipa de filosofie. În concepția sa, o astfel de eliberare a putut fi favorabillă altor științe, pedagogiei i-ar fi însă fatală, întrucît fără filosofie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
își întemeiază tezele pe analiza unor concepte sau idei. Pe de altă parte, G. G. Antonescu vede în filosofie temelia sigură a unei construcții pedagogice. Rezervele sale față de curentele noi din pedagogie se datorau și faptului că acestea mai ales pedagogia experimentală manifestau tendința de a se emancipa de filosofie. În concepția sa, o astfel de eliberare a putut fi favorabillă altor științe, pedagogiei i-ar fi însă fatală, întrucît fără filosofie ea n-ar putea să-și stabilească nici scopurile
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
construcții pedagogice. Rezervele sale față de curentele noi din pedagogie se datorau și faptului că acestea mai ales pedagogia experimentală manifestau tendința de a se emancipa de filosofie. În concepția sa, o astfel de eliberare a putut fi favorabillă altor științe, pedagogiei i-ar fi însă fatală, întrucît fără filosofie ea n-ar putea să-și stabilească nici scopurile și nici mijloacele educației. Antonescu a sesizat astfel puternica implicație a concepției despre lume în organizarea și desfășurarea procesului educațional; ca bază a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și educația autonomă; ființa umană se dezvoltă și se formează prin interacțiunea dintre condițiile interne și cele externe. Se pun astfel bazele unui sistem pedagogic echilibrat, care îndeamnă la echilibru. Principiul fundamental formulat de G. G. Antonescu este expresia unei pedagogii individualiste care, prețuind particularitățile fiecărei ființe umane, face abstracție de faptul că aceasta se dezvoltă în anumite condiții social-istorice care îi determină profilul spiritual. Continuînd procesul de constituire a sistemului său, pedagogul român stabilește tezele opuse asupra problemelor de educație
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prea mare de cunoștințe, cu un număr prea mare de elevi, fără efortul educatorului de a-i cunoaște cît mai bine, și fără profesori bine pregătiți. Rezerva pe care G. G. Antonescu o manifesta față de ceea ce el numea "moda" în pedagogie a îndemnat la mai multă circumspecție în preluarea unora din sistemele de instruire care circulau în epocă și care, ulterior, s-au dovedit a nu răspunde speranțelor investite în ele ("centrele de interes", "metoda complexelor", "metoda proiectelor" etc.). În elaborarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ei propuneau un alt scop și anume, personalitatea. Antonescu opera, ca și G. Kerschensteiner, cu două concepte: caracterul și personalitatea, considerînd caracterul ca element esențial al personalității. Iată cum, și de data aceasta, pedagogul român încearcă să pună de acord pedagogia nouă cu cea clasică. În formarea personalității, G. G. Antonescu distinge trei momente: autoobservarea, autocritica și autocreația. Fiecare din aceste momente corespunde uneia din cele trei particularități ale convingerii: ființa umană se cunoaște pe sine, se apreciază raportîndu-se la principiile
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]