5,822 matches
-
era declanșarea conflictului cu el însuși, cu celălalt Alex, ivit printr-o conjunctură nefavorabilă și cu care avea de luptat mai mult decât cu primul. Într-o noapte, se trezi năucit tocmai în timpul când visul i se derula ca o peliculă de film, secvențele fiind rulate cu încetinitorul. Cu scopul de a scăpa de himere, coborî din pat, făcu vreo câțiva pași prin cameră, bău un pahar cu apă, deși nu-i era sete, și încercă să-și pună capul greu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o duminică, Alex o invită pe Ina la o plimbare prin oraș, apoi la un film în mare vogă la acea dată. Văzură împreună filmul absenți, altele fiind gândurile lor. Dacă cineva i-ar fi întrebat la părăsirea sălii titlul peliculei vizionate, nici unul dintre ei n-ar fi fost în stare să și-l amintească. Alex o conduse până la poarta casei, voi să-și ia rămas bun, dar Ina îl apucă de mână și-i spuse pe un ton mai mult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mă reorientez prin ființa ei reconfortantă, prin perspectivele ei familiare de viteză, țel și direcție. Casele prietenilor noștri, magazinul de vinuri de unde cumpăram băutura din casă, micul cinema de artă unde eu și Catherine văzuserăm filme americane de avangardă și pelicule germane de educație sexuală, toate se realiniau laolaltă în jurul palisadelor autostrăzii. Mi-am dat seama că locuitorii umani ai acestui peisaj tehnologic nu mai reprezentau punctele lui forte, cheile de la granițele identității. Pasul prietenos al lui Frances Waring, soția plictisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
marină. Helen își ridică geamul, închizând afară huruitul unui avion în decolare. - N-o să mai venim aici - trebuie să găsești alt loc. Aceeași cădere de entuziasm o simțisem și eu. Fără Vaughan care să ne privească, să ne fixeze pe peliculă pozițiile și zonele de piele, orgasmul meu mi se păruse gol și steril, o expulzare de țesut inutil. Am vizualizat în gând habitaclul mașinii lui Helen, duritatea lui de crom și vinilin, adus la viață de sperma mea, transformat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
supraîncălzite de lumina soarelui, și eram sigur că trupurile lor metalice, aflate la doar un pas de punctul de topire, erau ținute laolaltă de forța viziunii mele, și că orice clipă de neatenție la volan ar fi făcut să explodeze peliculele metalice care le țineau astfel și ne-ar fi aruncat în cale bucăți din blocurile acelea de metal incandescent. Pe de ală parte, mașinile pe care le întâlneam din sens opus transportau uriașe încărcături de lumină rece, ca niște autocamioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trăită, ideea de acțiune se asociază cu aceea de actor: „A lua parte static la o acțiune străină nouă, deci contrarie visului în care, personal, sîntem activi, este tot atît de interesant ca și starea de actor din vis. Dinamismul peliculei creiază efectiv iluzia că trăim în vis și deci luăm parte la acțiune”, Ca atare, „Suprarealismul își găsește realizarea mai potrivită aici decît în literatură” (o idee similară va fi formulată și de Filip Corsa în Contimporanul). Opinînd că „singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Într-o zi, am întâlnit-o pe stradă. Nu ne mai văzuserăm de multă vreme. Ne-am îmbrățișat copilărește. Escapada sexuală s-a șters complet din mințile noastre, mai exact nu s-a șters, dar s-a voalat, ca o peliculă veche de film la care nu mai privește nimeni. M-a invitat la o cafea. A început în stilul ei direct și ușor afectat. Din câteva cuvinte, mi-am făcut o idee: era vorba de înființarea unei fundații pentru creaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-a pomenit deodată foarte încântat de memoria lui olfactivă. Iată cum ea nu i-a jucat feste, cum l-a slujit peste ani, cu precizia și intensitatea unei imagini. Și profilul olfactiv creștea lent în toate direcțiile, ca o peliculă revelatoare ce impresiona o hârtie fotografică, și dezvăluia pe rând figura senină și neridată a străbunicului, străbunica cu fața rotundă și plină de negi, bunica tânără, suita de vecine gălăgioase și amantele malițioase ale străbunicului. Cel mai proeminent, însă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ape, se profilau trei oameni, trei siluete subțiri ce înaintau către desfășurătorul visului cu încetinitorul. Ea știa că asistă la visul altcuiva, că visa pe cineva ce la rându-i avea un vis și imaginea devenea din ce în ce mai clară, ca o peliculă ce apropia un obiectiv. Iată acum în prim-plan fețele informe ale celor trei; cei din părți nu aveau urechi și erau muți, orbi și surzi, iar cel din mijloc avea fața acoperită de un văl și îi atingea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai departe numele. De-atunci, gângăvesc ca toate animalele pământului, de fiecare dată altfel, pentru ca nimeni să nu poată deprinde limbajul lor. Ea vedea toate astea în visul desfășurătorului de vise, ca și cum le-ar fi citit într-o carte. Deodată, pelicula dispare și desfășurătorul de vise se întoarce brusc cu fața spre ea. O privește intens cu ochii mici și magici. Expresia lui nedefinită îi amintește un chip cunoscut sau pe care l-a mai văzut undeva. S-a trezit anevoios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zeițele mitologiei nordice sunt puternici și războinici. Aceeași amintire. Peisaj marin În acea zi plaja era alta decât cea la care obișnuiam să merg în fiecare vară, și totuși atât de familiară. Peisajul era jumătate alb-negru, jumătate policrom, ca două pelicule de film lipite una de alta: un film vechi și altul nou puse cap la cap să fuzioneze, două instanțe de timp trecut și viitor ce se întâlnesc în prezent să-și desfășoare cursul. Plaja cea înaltă, în tonuri cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu aceeași voluptate a începutului! Țestoasele. Lonely George Țestoasele fabuloase din Galapagos trăiesc mai bine de două sute de ani, numai pentru că timpul lor are o altă măsură. Toate activitățile și mișcările lor sunt atât de lente, încât dau senzația unei pelicule derulate cu încetinitorul. Mănâncă numai de trei ori într-o săptămână și sunt capabile să facă continuu dragoste pe durata a câtorva zile, ca și cum timpul lor în raport cu cel al nostru s-ar dilata. Ochiul lor înghețat te poate privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
noroc e sînul zilei de mîine JULIAN RADU Sprâncenata Olt, 17 mai 1951) a abordat mai multe direcții: desen animat, caricatură, pictură. în anul 1977 a realizat primul film de desen animat, din țară, cu pată de culoare direct pe peliculă(16mm) Excelsior. Debutează cu caricatură în revista ''Urzica''(1979). în anul 1984 recidivează cu un al doilea film de desen animat, cu desen direct pe peliculă ''Cocorii''. în 1981, la Salon International Simavi Cartoon -Ankara, a primit Mențiune de Onoare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
realizat primul film de desen animat, din țară, cu pată de culoare direct pe peliculă(16mm) Excelsior. Debutează cu caricatură în revista ''Urzica''(1979). în anul 1984 recidivează cu un al doilea film de desen animat, cu desen direct pe peliculă ''Cocorii''. în 1981, la Salon International Simavi Cartoon -Ankara, a primit Mențiune de Onoare. A ilustrat romanul "Cloaca" de Dan Bogdan primul roman despre Revoluție(Timișoara,1992); în 1999 scoate cartea de caricaturi "Nu credeam să-nvăț a cerși vrodată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a aștepta ordine de la mine, sau pe Super-Parvo-Color. Toate astea între timp au ajuns piese de muzeu. Foarte rău, i se pare lui Santinelă care e gata să verse o lacrimă în colțul ochiului, în timp ce Regizorașul începe să descrie traseul peliculei prin bobina debitoare, tamburul de acțiune, canalul filmului, tamburul de reținere, bobina receptoare. Totul e bine pus la punct, încearcă să fie și mai convingător, deși i se pare că Santinelă nu înțelege mare lucru, ca să nu mai vorbim de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înghit bucățile de mâncare pe jumătate mestecate pierd nu numai savoarea ei, ci și cea mai pură formă de energie. Multe persoane pierd savoarea și energia mâncării chiar dacă mestecă bine pentru că obiceiurile lor dietetice generale și poluarea internă lasă o peliculă lipicioasă în continuu pe limba lor. Pentru a îndepărta această peliculă de pe limbă, luați o linguriță obișnuită și curățați suprafața limbii din spate în față, ținând marginea linguriței lipită de limbă. Veți observa pe linguriță un reziduu ca o spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ei, ci și cea mai pură formă de energie. Multe persoane pierd savoarea și energia mâncării chiar dacă mestecă bine pentru că obiceiurile lor dietetice generale și poluarea internă lasă o peliculă lipicioasă în continuu pe limba lor. Pentru a îndepărta această peliculă de pe limbă, luați o linguriță obișnuită și curățați suprafața limbii din spate în față, ținând marginea linguriței lipită de limbă. Veți observa pe linguriță un reziduu ca o spumă, de culoare albă sau galbenă, reziduu invizibil atunci când este împrăștiat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
gimnastică matinală după un somn neîmplinit, dar degeaba. Durerea din ceafă era tot ascuțită, iar chipul era tot acolo, pe umerii săi. Se privi din nou: purta Într-adevăr capul cârlionțat al domnișoarei Filcz. Mai exact, capul de dimineață, fără pelicula subțire de fard care Îi sublinia aerul inexpugnabil de castel teuton. Iolanda pur și simplu, Înainte de a se hotărî să fie cumva pentru Încă o zi. Lenevind sub cearceaf, cu tâmpla lipită de umărul lui, părea un vâsc vermion În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât să constate același lucru: nu aveau nici de mâncat, nici de băut. În afară de propria lor sudoare sărată. 3. Adormiră cândva târziu, spre seară, și se visară unul pe celălalt. Când se treziră, văzură cu uimire cum pe trupuri purtau pelicula când delicată, când violent colorată al visului lor. IX. Stepa de lavandă Grațian ceru centralistei pentru prima dată În viață numărul acela de telefon nesfârșit de lung. A răspuns chiar ea. Nu se aștepta. Și-au urat „La mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de alta. Fiecare cvartal avea cel puțin două cârciumi. Când am văzut Swasey Boulevard -, strada pe care era cinematograful - am coborât geamul, să văd dacă duhoarea de turnătorie se mai risipise. Nici gând. Iar parbrizul era deja acoperit cu o peliculă de funingine unsuroasă. Am găsit Majesticul câteva străzi mai încolo. Era o clădire din cărămidă roșie à la Medford. Afișul de pe cinematograf făcea reclamă la Criss Cross, cu Burt Lancaster, și la Duel sub soare - „distribuție de cinci stele“. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
proiecție. În atmosferă sfârâia zăpușeala. O legătură de chei, scăpată din caraba de săpător a unui serafim, clănțăni pe parchet. În mai puțin de un minut, filmul se sfâșie de două ori. Degete conspirative sudară la loc capetele ferfenițite ale peliculei, iar la timpul cuvenit, schimbară bobinele. În semicercurile de raze trasate insesizabil în jurul intrărilor, noii sosiți, cu mutre de ucigași sau de pariori, clipeau des, pentru a se descotorosi de șocul optic în care îi azvârlise orbecăiala. Pe ecran apărură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de puzzle al trăsăturilor i se preschimbă într-unul crispat. Îngrijorat. Rușinat de împovărarea ce hotărâse să și-o dezvăluie. Ca un ameliorat, cu tivul încă prins sub bolovanul unei stări confuzionale severe. Glasul său toropit pluti deci, ca o peliculă de ulei, prin Cabinetul de Desăvârșire Psihică. Primul front al mareei abia umezi piepții hainelor celor din jur. Următoarele cinci, șase valuri plezniră, cu crestele intonației lui uleioase, sprâncenele și gurile întredeschise ale Consultantei și pe cea a neastâmpăratului taximetrist
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tîrî pubelele de gunoi către poartă. Pavajul, altădată stabil, al aleii, se legănă o dată spre dreapta, se hâțână de două ori către stânga. Și, alunecând pe un soi de mâzgă marină, ucenica se prăbuși, bătând aerul cu brațele, într-o peliculă de apă sărată, ce-o acoperi, instantaneu, până la piept. Atingerea de sloi a puhoiului îi paraliză respirația. Săltîndu-se întîi cu șalele, tălpile îi fugiră din nou. Și, de data aceasta, nemaibucurîndu-se de privilegiul de-a se opri în șezut, oglinda
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sine următoarele două evenimente: pe de o parte, ritmul manifestărilor sadice crește, ajungând spre o medie de una pe zi, iar, pe de alta, filmele se grăbesc. Șederea într-un cinematograf sau loc public devenind o etalare periculoasă, operatorii derulează peliculele cu repezitorul. După zece minute de proiecție, lumea iese edificată din sală, iar doamnele, seduse și narcotizate de licărul lumii de celuloid, se reîngrozesc. De ajuns să li se inducă cea mai fugară impresie cum că ar fi urmărite, că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
crezut că eu aș fi din același aluat cu al tău și-al Cristinei, treaba ta!... - "...Eu n-aș zice cumva că ăsta nu-i vreun lucru bun. E un lucru bun!... Dar de când te-ai zdrobit și-ai devenit peliculă de grăsime prin stomacul mistreților... N-a fost zi în care ea, nevastă-ta, să nu-și fi desfăcut conjurațiile și picioarele înaintea cine știe cărui pofticios de neinițiat sau intrus?!... Ceea ce, la rândul lui, e un lucru bun... E o femeie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]