5,484 matches
-
pare a-l birui. Tăcere completă. Cu glasul tremurat.) Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților!... (plânsul îl îneacă.) Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune și eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al țării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpânește) mă gândesc... la țărișoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup)... la
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune și eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al țării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpânește) mă gândesc... la țărișoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup)... la fericirea ei!... (același joc de amândouă părțile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.) Ionescu, Popescu, Toți: (foarte mișcați) Bravo! Cațavencu: (ștergându
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să joci cu Cațavencu și te-ai amăgit, și mi-ai jucat onoarea mea, rușinea mea, viața mea, și ai pierdut, pentru că sau el joacă mai bine ca tine, sau noi avem mai puțin noroc decât el... (se îneacă de plâns.) Ce să fac? Ce să fac? Tipătescu: Taci! Vine cineva... șterge-te la ochi! SCENA II Aceiași Trahanache și Agamiță Dandanache, venind din fund Trahanache: (foarte politicos) Poftim, poftim, stimabile! Tipătescu: Cine să fie? Zoe: Un străin?... Trahanache: (coborând) Dă-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mi-au tremurat genunchii ca unui cal care aleargă mult și, după ce-am salutat-o pe fosta soacră, m-am aplecat să o sărut pe fetiță... și ea s-a ascuns după soacra mea... Atuncea am izbucnit Într-un plâns... că nu m-am mai putut reține. Pentru că fetița n-a fost crescută că are o mamă și că ea se va Întoarce Într-o zi, bătrâna s-a dat drept mama ei și despre mine nu s-a vorbit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a aflat tata că am 22 de ani pedeapsă..., el, un țăran care n-a plâns niciodată și nu era impresionabil, un om foarte sever, a plâns... Mi-o spus mama că În ziua aia când o venit acasă o plâns și o zis: „Gata, n-o să-l mai vedem”. Familia a fost șicanată, a avut de suferit cât timp ați fost Închis? A fost. Frații mei au fost șicanați... Au fost șicanați și urmăriți până-n ultima clipă... Și tata a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa mi s-o părut că Încă se ținea bine, da’ mama tare Îmbătrânise. Când m-a arestat era o femeie voinică, frumoasă, acuma era o bătrânică mică și să vedea pe față că era distrusă, că tare mult o plâns În cei zece ani. Apoi, acolo am aflat de soțul meu c-o fost condamnat la moarte... Că io n-am știut de condamnarea lui... Cum v-ați refăcut viața? Apoi, o trebuit să-mi iau viața de la-nceput. Când
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
școlii 14 ani, ce mai vreți de la mine? N-am făcut destulă pedeapsă pentru o farfurie de mâncare pe care i-am dat-o fratelui meu? Nu v-o fost destul?”. N-am mai putut rezista și am izbucnit În plâns. „Vai, iertați-mă, n-am vrut, vai, vai, nu, dar știți”... „Știu un lucru, să mă lăsați să pot să Îmi trăiesc viața... V-o spus cineva că nu muncesc aici?”. „Nu, toată lumea o spus tare bine despre dumneavoastră.” „Atunci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știind „numărul de interior”, puțin mai devreme i-am dat telefon, să aflu cum se mai simte. „Tot așa de rău, dragul tatei”, mi-a spus. Discuția cu el a fost scurtă și amară. îi simțeam nemulțumirea de starea sa, plînsul abia stăpînit care i se insinua în voce, un plîns vechi, ascuns luni de zile. „Cînd mai vii pe acasă?”, a schimbat el vorba, fără a mi cere s-o fac urgent. „Momentan am de descurcat niște treburi, dar dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
telefon, să aflu cum se mai simte. „Tot așa de rău, dragul tatei”, mi-a spus. Discuția cu el a fost scurtă și amară. îi simțeam nemulțumirea de starea sa, plînsul abia stăpînit care i se insinua în voce, un plîns vechi, ascuns luni de zile. „Cînd mai vii pe acasă?”, a schimbat el vorba, fără a mi cere s-o fac urgent. „Momentan am de descurcat niște treburi, dar dacă e nevoie le las”, i-am răspuns. Voiam mai întîi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un cutremur de o mare intensitate a lovit China, zguduind și capitala acesteia. Probabil un cronicar local va face legătura între aceste două întîmplări. Televiziunea transmite imagini din timpul pelerinajului la catafalcul defunctului. Femei și bărbați trec plîngînd cu exasperare (plînsul acela care seamănă cu un rînjet). Unii dintre ei, excedați de spaimă, nici nu au curajul de a privi sicriul de sticlă în care e așezat Marele Conducător. Durerea lor e mai adîncă, s-ar părea, decît dacă le-ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici o explicație. Motivul era că aparțineau lui Diodor Dobronăuțeanu, un profesor venit din Basarabia. După cîtva timp, aceleași partituri, prezentate ca fiind ale unui „cunoscut compozitor sovietic contemporan”, au fost repede acceptate de același C.R. E de rîs, e de plîns? Am fost la Udești, la botezul nepotului meu, Tudor-Constantin, fiul Lucichii. Înainte de a intra în luncă, ne-a întîmpinat Radu. Era cam beat și confuz. Am aflat totuși că, în afară de noi, mai sînt încă trei perechi de nași. M-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
într-o casă în care se făceau pregătiri pentru o reuniune a foștilor mei colegi de studenție. O aniversare? Un revelion? Mă mișcam dezinvolt, amuzat, printre cei ce se agitau în încăpere, dar la un moment dat m-a apucat plînsul că n-o să mai fiu la revelionul (dacă asta ocazionase întîlnirea noastră) următor. Atunci visul s-a tulburat. în ultima lui secvență călătoream pe acoperișul unui autobuz deteriorat. O mulțime apărută de nu știu unde încerca să oprească „hardughia”. Cînd a reușit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-i fie coborît sicriul din pod. I-a spus o femeie de la țară că, dacă-l așază pe pămînt, nu mai suferă. Cînd să-l dea jos, „Bunicul” i-a cerut Anișoarei să-l ajute. A. a izbucnit în plîns și a refuzat. Așteptîndu-și sfîrșitul, „Bunica” stă cu lumînarea aprinsă mereu lîngă ea. În zori, eu am visat nuntă. *Mi-a telefonat Theodor Codreanu. Credeam că pentru a afla cînd îi vor apărea articolele pe care le are în redacție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i, nici pe durate scurte, omogenă, suma aspectelor de aceeași culoare, convenabile. În ciuda voinței de a o segrega, e din ce în ce mai amestecată și mai derutantă. Nu rezistăm nici măcar o zi într-o atitudine: trecem cu ușurință de la dramă la comedie, de la plîns la rîs. Un exemplu de acest fel mi-a dat recent Carol Isac. După o înmormîntare, a fost poftit la praznicul din casa defunctului. Acolo, s-a vorbit de toate, de la politică la sport, și chiar despre niscai aventuri extraconjugale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gândește normal. La noi nimic nu mai poate fi înserat în limitele normalului. Suntem ca pe o scenă de provincie în care se joacă o piesă proastă, cu actori amatori și în regia unui nebun. Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs. [ ] Oricât ați fi de aproape spiritual de noi sunteți prea departe totuși pentru ca să mai puteți măsura proporțiile dezastrului. (Un patriot, [iunie] 1984, difuzată la 1 iulie 1984) Cui îi sunt adresate scrisorile? Scrisorile scrise pentru Europa
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vă transmite o cronică reală a acestei uriașe manifestări a puterii regimului Ceaușescu, a capacității sale de înscenare și constrângere pe plan intern, care a fost (mai mult ca până acum) demonstrația din această zi de doliu național în care plânsul nației a fost înlocuit, brutal, cu o pastișă a bucuriei regizate, cu o imundă ploconeală în fața celor doi oameni care au reușit, cu manualele marxist-leniniste, să îngenuncheze un popor, de altfel mândru și demn. Petrecerea a început cu o întârziere
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
gândește normal. La noi nimic nu mai poate fi inserat în limitele normalului. Suntem ca pe o scenă de provincie în care se joacă o piesă proastă, cu actori amatori și în regia unui nebun. Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs. înainte, românii se ascundeau de năvălirile barbare în munți, dar acum? Unde? E ușor de spus răsculați vă, când ești pus în lanțuri de galeră. Dinastia Ceaușescu prosperă în timp ce stresul ne ucide pe toți. La propriu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și pe toți, clipă de clipă. Frumusețea sucomba, oripilată de proximitățile pernicioase, adevărul devenise sălbatic, binele se retrăsese În vis. Când am intrat În casa de pe Pitar Moș de unde pornea cortegiul funerar, Adela Petrescu, În negru, a izbucnit, instantaneu, În plâns. „Nu l-ați mai iubit”, a murmurat când m-am apropiat. Nu știam ce să bâlbâi, nu știu cum am bâlbâit protestul, dar ne-am Îmbrățișat, Într-o disperare care nu avea nevoie de cuvinte. Moartea lui Radu a fost ca și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se Încărcase de autoritatea gravă a incertitudinii, dar se și colora gingaș În afectivitate și În legământul juvenil al Înfrățirii. Încercam să nu privesc centrul ramei În care mă Încadra vorbitorul: „Prezență dizolvantă În planul vieții, tonică În planul artei. Plânsul său e distinct, uneori ininteligibil sau doar bănuit, totdeauna adevărat”. În 19 iulie 1967, la Eforie, prietenul Însuflețea un legământ. Înainte ca moartea să-și facă jocul, deceniile următoare, În exilul de acasă și În cel de peste țări și mări
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doi pași fără susținere, Paul Georgescu se dusese totuși la Muzeul literaturii, unde era expus cadavrul lui Marin Preda. A stat acolo, câteva minute, În picioare! (el, În picioare!), lângă trupul prietenului de demult. Peste câteva zile, a izbucnit În plâns, În fața lui Mugur, când venise vorba despre Preda. Rănit de „dezertarea” mea din țară, se dezlănțuise, am aflat, Într-o serie de furioase Înjurături telefonice, la toți cunoscuții și necunoscuții. După vreo doi ani Însă, aflând că „celălalt tărâm” devenise
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca avertisment, un fel de motiv introductiv al uverturii care va reveni, ulterior, căpătând Înfățișare, nu Însă și nume (nici soțul nu are un nume, În scurta scenă de Început). După această Întârziată mărturisire, când soțul află motivația (nemotivată) a plânsului subit al soției În recenta lor noapte de dragoste, cuplul regăsește interioritatea solitudinii, a dualității dintotdeauna. Bărbatul se ridică, Își stinge țigara, jaluzelele sunt ridicate, din nou, spre exterior. Abia acum lumea de afară pare, din nou, să se separe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
văzându-mă singur, a căzut prăbușită pe niște lemne de lângă casă și în cuvinte sfâșietoare își evoca fiul pierdut. N-am mai avut tărie și nici voință de a mai rezista acestui val de durere, care ne copleșea sufletele. Ecoul plânsului de atunci ne-a pătruns parcă în sânge și în suflet și azi parcă mai continuă să vibreze pe coardele obosite ale nervilor. M-am apropiat încet de ea și nu puteam nici gura s-o deschid pentru a-i
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
parcă un cântec. Prin pacea serii pătrundea duhul de dincolo de mormânt și cu el venea Ion Banea, ca să ureze noapte bună părinților, care, lipsiți de somn, îngână un fir de poveste mută în casa de pe coasta dealului. încetase de mult plânsul înlăcrimat și material. În locul lui se sălășluise altul în noi, era plânsul inimii care se topește în picuri mici și mărunți, e plânsul etern prin care facem legătura cu morții noștri legionari. El nu încetează decât atunci când a biruit gândul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu el venea Ion Banea, ca să ureze noapte bună părinților, care, lipsiți de somn, îngână un fir de poveste mută în casa de pe coasta dealului. încetase de mult plânsul înlăcrimat și material. În locul lui se sălășluise altul în noi, era plânsul inimii care se topește în picuri mici și mărunți, e plânsul etern prin care facem legătura cu morții noștri legionari. El nu încetează decât atunci când a biruit gândul cel mare, care i-a trimis pe ei pe căile veșniciei, acolo
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lipsiți de somn, îngână un fir de poveste mută în casa de pe coasta dealului. încetase de mult plânsul înlăcrimat și material. În locul lui se sălășluise altul în noi, era plânsul inimii care se topește în picuri mici și mărunți, e plânsul etern prin care facem legătura cu morții noștri legionari. El nu încetează decât atunci când a biruit gândul cel mare, care i-a trimis pe ei pe căile veșniciei, acolo unde suntem așteptați cu toții. în casă ne așteptau bătrânii noștri părinți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]