7,806 matches
-
avut dreptate. L-a căutat după ce dispăruse Domnița, nu i-a explicat nimic, nici el n-a mai vrut să afle, în fond atât de inexplicabile sunt actele noastre, încât suntem vreodată în stare să le acoperim cu vorba? În plimbări la fel de lungi ca altădată, rolurile se inversaseră, ea stăruia, el o lăsa să se apropie, o respingea cu brutalitate, iar o lăsa să se apropie. Ea înghițea fără o replică, mergând alături de el cu mâinile vârâte în buzunare până la coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o frumusețe de-o clipă, pe care le vedea o dată sau de câteva ori și pe care și le amintea cu eforturi. Mergeau la un pahar de vin, la un film din care nu conta dacă pricepeau ceva, la o plimbare în timpul căreia le asculta cum ciripeau idioțenii afectate, dându-se interesante, convenind și amânând mersul în pat, socotind că așa e mai distins să se poarte, deși sărea în ochi că numai asta își doreau. Acum nici măcar pentru asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gândească. S-a străduit din toate puterile și a reușit. Cel puțin așa se crede. Pe urmă doar aștepta. Toate acestea au fost mai complicate decât pot spune în cuvinte. Mai întâi n-a mai simțit nici o plăcere în îndelungile plimbări în oraș și în parcuri. O oboseau. Dar a renunțat la ele mai târziu, când cu adevărat nu mai era în stare. Își vizita prietenii pe rând, câte unul pe zi, dar nu întârzia mult. S-ar fi putut spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea de grozăvia ce prinsese țuguiul de țiglă de peste drum și întrebase ceva și în chiar acea clipă, ascultând și văzând toate acestea, și-a mai amintit că la celălalt incendiu fusese martor cu Domnița, în timpul uneia din lungile lor plimbări, și în acea clipă aproape toate imaginile s-au dat înapoi din fața chipului ei și doar vorbele bătrânei doamne le mai auzea și aproape și acestea pierdute sub glasul femeii de dinainte auzit ca acum. „Ce-o să se întâmple?“ - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Rămas în mână cu receptorul în care țiuie tonul, simte un gol. Până dimineață mai e mult. Până la trenul de la miezul nopții mai e mult. N-are cui telefona. N-ar suporta să se ducă la un cinematograf. Dintr-o plimbare nu s-ar alege cu nimic, ar veni acasă topit de căldură și cu aceleași gânduri. Nu poate sta singur, numai cu gândurile lui. Își aprinde o țigară, iese pe balconul-terasă, privește lumea. Îi vine ideea să-i telefoneze Sultanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
golită de gânduri întunecate și chiar golită și de...“ „Iar după ce ai așteptat neașteptatul care a venit când ai vrut tu și a fost surprinzător pe cât ai vrut să fie, ce-ai mai făcut? Ai luat-o de la capăt? adică plimbări, sărutări, declarații de amor, îmbrățișări și tot tacâmul, pentru că numai un bărbat putea fi acel atât de neașteptat aștept...“ „Ești un monstru! Un monstru de cinism! Vrei să mă faci să te urăsc?“ „Ai fi în stare?“ „O, Doamne, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a simți răsuflarea și căldura îmbătătoare a celuilalt, mângâieri și săruturi care amețeau și care îl amețeau și pe el numai gândindu-le și încă nefiind convins că așa se întâmplă ori că asta e totul. În permanență gândea că plimbările și săruturile acestea după care tânjea și el și la care n-avea curajul să treacă întrucât nu era sigur cum și ce anume trebuie făcut în fiecare din acele clipe ce, cu siguranță, sunt amețitoare, pentru că, prin urmare, gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o știa și înțelegea, plecase cu un bărbat, care acum nu mai era al ei, oamenii ar spune că n-a fost în stare să-l țină și-ar intra în pământ de rușine. Nu face nimic în afară de serviciu și plimbări scurte sau filme. Are un prieten acum, nu prea îl înțelege și nici nu știe cât o să dureze relația lor, lucrează în schimburi prelungite, îl vede o dată la o săptămână sau și mai rar, când își amintește de ea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în urmă, pe care nu apucase să i le ducă lui Andrei Vlădescu. A citit primele rânduri. Își îndesa rochiile în valiză și se gândea. Într-o parte a orașului mai era cineva care se gândea la ea, și la plimbarea lor de după-amiază, dar nu Andrei Vlădescu, și ea știa, dar se prefăcea că nu știe sau puțin îi păsa dacă știe sau nu pentru că nu era încă hotărâtă. Încă erau toate suspendate. Apoi a mai citit odată prima frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aiurea. După câteva ore a sunat din nou. Nu era acasă, nu știau unde a plecat. Acum se chinuia să rămână în casă, se învârtea în cerc, fuma. Încerca să nu se gândească la nimic, dar îi era imposibil. O plimbare nu i-ar fi stricat, dar s-ar fi putut ca ea să sune în absența lui. Nu știa dacă e numai trist sau e și furios și gata de harță. I se părea că se petrece un lucru anormal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi spunea asta și mai târziu văzuse că umpluse o foaie întreagă cu numele acelei fete, Ingrid, Ingrid, Ingrid de o sută de ori și undeva într-un colț Ioana, cu litere mici și cu semnul întrebării... Și grădina botanică, plimbările în grădina botanică, încă în februarie, probabil despre asta era vorba, despre începutul a ceea ce mai târziu creștea ca un aluat și o înghițea și înghițea toate sentimentele ei sau o paraliza și ea strigase ajutor, neauzită... Pentru că altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se ridicase în capul oaselor și lua totul de la capăt, o verificare cronologică. Știa dinainte că n-are nevoie, că e inutil, dar nu se putea opri și până să-și spună oprește-te, mintea lui scormonea după ordine. Deci: plimbare în grădina botanică; evită să-l vadă sau rărește întrevederile, e tot una; cearta; dorința de a-i spune exact programul; refuzul de a se mai culca cu el; întrebarea despre aventură; ziua Yvonnei; întrebările despre căsătorie; teatrul, serile acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vei descoperi că se comportă perfect. Exact cum am prevăzut. — V-am văzut dând mărunt din bărbie după-amiază pe peluza de croquet. Mi s-a părut o discuție gravă, atâta tot. S-a întâmplat ceva? — Nici gând. Am făcut o plimbare împreună. Mortimer profită de ocazie ca să schimbe subiectul. Apropo, grădina arată superb. Mai ales iasomia; are un parfum îmbătător. Aș vrea să aflu zilele astea care e secretul. Lawrence râde răutăcios. — Uneori am impresia că ești la fel de țicnit ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Au apărut după o căutare de vreo jumătate de oră și le-am pus teanc pe biroul abia eliberat. A fost fără nici o îndoială o zi extraordinară și ca să confirm asta, am mai făcut un lucru extraordinar. Am ieșit la plimbare. Apartamentul meu se afla în spatele unui edificiu impunător cu vedere spre parcul Battersea. Deși acesta fusese unul dintre motivele principale pentru care îl cumpărasem, în urmă cu șapte sau opt ani, profitam rareori de locul acesta. Împrejurările mă obligau uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu-i același lucru ca atunci când o faci din plăcerea de a medita și în acele ocazii nu observam nimic în jurul meu. Întâmplător nici în ziua aceea n-aveam de gând să observ mare lucru, deoarece când am plecat la plimbare am făcut-o în primul rând cu speranța că mă va ajuta să iau o anumită hotărâre, pe care, ca multe alte lucruri din viața mea, o amânasem mult prea mult timp. Dar se părea că în noua mea stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în peisajul rural, într-un fund de țară respectabil, ceva mai distins și mai modernizat decât și-ar fi putut permite tata și în fiecare weekend, de obicei duminică după-amiaza, porneam toți trei spre această pădure într-una din acele plimbări cam nesuferite, dar care au devenit după aceea nucleul celor mai vechi și mai dragi amintiri ale mele. Existau mai multe trasee, fiecare primind o denumire practică (dar pe atunci foarte romantică și revelatoare): „poiana“; „iazurile“; „cărarea periculoasă“. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o citise înainte de culcare.) În acest scop, obținusem încă un scaun de la doamna Nuttall și ședeam unul în fața celuilalt, scriind fiecare câte un capitol și trecându-le de la unul la celălalt peste bancul de lucru, între pauzele de relaxare și plimbările pentru reîmprospătarea inspirației prin grădina miniaturală. Inutil să mai spun că încercarea noastră n-a avut succes: n-am reușit să terminăm povestirea și când ne-am amintit de ea cu peste douăzeci de ani mai târziu, am constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
neplăcere după-amiază și s-a retras deja. Doctorul i-a recomandat să nu mai facă azi nici un efort. — Ce neplăcere? — Un accident cât se poate de regretabil, domnule. A fost pe de-a-ntregul vina mea. Când l-am scos la plimbarea de sănătate de după-amiază - dintr-o neiertătoare neglijență - am scăpat scaunul de sub control și s-a prăvălit pe un povârniș și s-a sfărâmat. S-a izbit de cotețul găinilor. — Dumnezeule! S-a produs vreo stricăciune? — O găină a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
calmez. Ca de obicei, ea își bătuse joc de aspirațiile mele de scriitor și, pe bună dreptate, sufletul mi-era zguduit de o sfâșietoare autocompătimire când am pornit valvârtej pe o alee în direcția pădurii pe care o exploram în plimbările duminicale din copilărie. Fără îndoială că eram mânat și de un impuls pornit din subconștient. Voiam să revăd locurile unde fusesem fericit (și care fuseseră desigur scena primelor mele încercări literare), pentru că simțeam că îmi vor reda încrederea în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pierdu răsuflarea și era să cadă de pe scară, apoi se uită în jos. Văzu în fața ochilor chipul bombănitor al lui Sid James, care-i adresă un zâmbet amenințător și șopti: — Hai, glumețule. Cred că e timpul să mergem la o plimbare. Imobilizând ferm brațul lui Thomas la spate, îl împinse pe un coridor, ignorând protestele înfundate ale ilustrului bancher. — Știu că pare dubios, spunea el, dar verificam doar soliditatea materialelor de construcție. Este absolut esențial să știm că investițiile noastre sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din noi nu știm cum s-a întâmplat. Am părăsit cârciuma în tăcere și nu ne-am adresat decât câteva vorbe mergând spre mașină. În drum spre casă, nedorind să pierdem ultima jumătate de oră de lumină, am sugerat o plimbare pe South Downs. Am mers braț la braț, îngropând în tăcere divergențele, într-un peisaj care ar fi fost atrăgător într-o zi însorită, dar acum, fiind frig și începând să se lase întunericul, părea sterp și amenințător. Fiona părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și Roddy nu se putu abține să explice, cu un aer superior: — Conrad a fost avansat acum câteva luni - la ordinele lui sir Peter. Înlocuirea lui nu prea e de... — Credeți că ar putea să mă ducă mâine la o plimbare, când vine pe aici? strigă Tabitha, cu ochii luminați se speranță. Îmi plac avioanele, știți asta. Ce marcă e? — Un Bucaneer, spuse Hilary. — Lake LA-4200, presupun. Cu motor Avco Lycoming de patru cilindri? — Tacă-ți gura, babă nebună! Hilary luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În ochi și fă-ți reclamă singură. Fă-ți o reclamă agresivă, În felul acesta o să-i câștigi respectul. Ca la un semn, Fata Mortală s-a strecurat În Încăpere și m-a condus la biroul Mirandei. A fost o plimbare de numai treizeci de secunde, dar am simțit că toate privirile erau ațintite asupra mea. Mă urmăreau de după ușile reci de sticlă ale redacției și din direcția birourilor individuale ale asistentelor. O frumusețe de fată care lucra la copiator s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și să cumpăr cutii de Înghețată Häagen-Dasz ca să nu mă deteste, dar mi se părea corect să o scutesc din când În când de veșnica mea prezență, așa că stăteam la Alex În timpul weekendurilor. Ceea ce Însemna că toate hainele mele pentru plimbările duminicale și trusa de machiaj erau la el acasă, În Brooklyn, laptop-ul și ținutele vestimentare desperecheate - acasă la Lily, În Harlem, iar restul - la ai mei, În Avon. Nu aveam un apartament În New York și nu Înțelegeam cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai spinoasă, a lui Harry Potter. Funcționarul cu rezervarea de la Le Cirque s-a declarat imediat de acord să aibă o masă pregătită pentru domnul Tomlinson și Irv de Îndată ce aceia vor ajunge acolo. Emily s-a Întors dintr-o scurtă plimbare și m-a Întrebat dacă a sunat Miranda. — Numai de trei ori și nu m-a amenințat că mă concediază În nici una din convorbiri, am declarat eu cu mândrie. A făcut, firește, apropouri, dar nu m-a amenințat pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]