7,062 matches
-
cișmea, umpleam căldările, le prindeam în cârligele jugului și, orbecăind pe întuneric, pășeam prin glodul care ajungea până dincolo de glezne. Câte odată alunecam cu ambele picioare și cădeam pe spate, gălețile se trânteau de sol în răspăr și dacă nu ploua, tot murat ajungeam acasă. Ajuns în fața ușii, lăsam gălețile jos și în timp ce mă spălam de noroi din butoiul cu apă de ploaie, Zorel, câinele nostru, apuca să linchească liniștit dintr-o găleată. Dacă nu vedea mama, mă făceam că nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dumnezeu avea grijă să le niveleze, iar vara, vorba lui Creangă, gemea colbul pe ea. Mașini nu treceau pe acolo, poate una la trei ani și atunci era un eveniment deosebit, așa, ca nunta unui prinț cu Ileana Cosâzeana. Când ploua, era într-adevăr o plăcere, mai ales când eram trimis cu jugul cu două găleți la cișmeaua din capătul uliții, numaidecât noaptea, pentru că numai atunci se observa că nu este apă de băut. Înotam prin noroi dus și întors, bălăbănindu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vorbe, mai mult așa, de complezență. Au trecut vreo șase luni de la întâmplarea asta și neam întâlnit iar. Avea dantură nouă și și-o etala ori de câte ori avea ocazia, belindu-și buzele și mimând o veselie exorbitantă. Eu m-am făcut că plouă, nici nu l-am întrebat cât l-a costat dentistul și nici dacă-mi plac fasolele noi din gura lui. S-a cam botoșit și a devenit deodată tăcut. I-am propus să mergem la un restaurant să bem ceva
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu banii acum trei săptămâni și de atunci nu l-a mai văzut nimeni. O fi el pe undeva. Hm, frumos somn! și țâști! un alt scuipat, exact la țintă. - Care somn? - Somnul prins de Săndel Spoitu. Cred c-o să plouă. Prea mare îi năbușala. - Ar fi cazul. Când nu-i bună ploaia? - Zici că ai o țigară? i se adresă vecinul. - Ia de aici, "Plugarul", că-s bune, așa cuie de sicriu, mai rar! - Mulțam, nu fumez de astea. Înseamnă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sunt fată cu maniere, Jimy ți-a scris, ai citit, ce mai vrei? - Vreau... ... și am ascuns-o sub mine când au început să curgă grăunțele acelea care fac rău, oriunde s-ar nimeri. Ne-am făcut grămadă sub bar, ploua cu tiruri scurte și prelungi, oamenii aceia se pricepeau la șters secături alde mine de pe fața pământului. M-am tăvălit în brațe cu picioarele acelea lungi până-n amigdalite într-un loc unde aveam și eu unghiul meu de geometrie. De
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în ambele părți. Pe drum era pietriș și nisip, un drum destul de bun, fără gropi. Am mers întins mai mult de două ore până întrun loc de unde începea o pădure. Printre copaci se întrezărea un drum forestier, cam noroios, căci plouase pe acolo. Am oprit în marginea pădurii și ne-am sfătuit. N-aveam a urma decât drumul din pădure, altul nu exista. Pentru orice eventualitate, ne-am încălțat în cizme de cauciuc, desigur, va veni vremea când va trebui să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am cumpărat vreo opt harbuji și am plecat pe drumul de pietriș și nisip spre Gorgova. Cum vă spuneam mai sus, drumul înainta între două canale cu malurile piezișe, de vreun metru și jumătate până la apă. Se făcuse noapte și ploua, ploua mereu, și era acum înăbușitor de cald. Pe deasupra, roiau și țânțarii, mari și foarte agresivi. La un moment dar, roata din față a luat-o spre stânga și apăruse pericolul de a ne prăvăli în apă. Am ieșit din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cumpărat vreo opt harbuji și am plecat pe drumul de pietriș și nisip spre Gorgova. Cum vă spuneam mai sus, drumul înainta între două canale cu malurile piezișe, de vreun metru și jumătate până la apă. Se făcuse noapte și ploua, ploua mereu, și era acum înăbușitor de cald. Pe deasupra, roiau și țânțarii, mari și foarte agresivi. La un moment dar, roata din față a luat-o spre stânga și apăruse pericolul de a ne prăvăli în apă. Am ieșit din mașină
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o aprindeam imediat. Lanterne nu aveam, nu mai țin minte de ce n-am luat cu noi, probabil că ne bazam foarte mult pe lămpile cu carbid. Și uite așa trecea vremea. În a cincea zi a început din nou să plouă și să bată vântul. Cu tot efortul nostru, focul nu a mai putut fi salvat și s-a stins. Era cel mai mare necaz, căci focul ne dădea de toate: mâncare și cafea caldă, căldură și lumină. În plus, fără
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
când este vreme urâtă, vreme să nu dai un câine afară, se întâlnesc doi, trei printr-o cârciumă de mahala, și la un pahar de vin ieftin și acru, spun: "dă-i în mă-sa, ăștia-s de vină că plouă și-i vânt și urât, ehei, când eram noi la putere, ce viață mai era, tovarășe!" Panglicarii vorbesc ori de câte ori au ocazia; ei sunt o specie aparte, un hibrid între escroci și demagogi: vorbesc mult, promit și apoi te trag pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ele la nunțile lor, le păstraseră în lăzi, și acum ea... Tata acum vorbea despre comerțul cu grâne. — Prețul grâului îl facem noi, la Istanbul, că nimeni nu mai vinde grâu în afară de noi. De ani de zile în părțile Franței plouă și ninge, nu se mai coc holdele, strugurii putrezesc pe coardă, de-au ajuns țăranii să mănânce iarbă. Străbunica adormise de-a binelea cât fusese vorba despre politica polonezilor, acum însă ciulise urechile. Grâul pentru ea însemna aur, monede rotunde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstire, metocul acesteia de aici; el era doar marele spătar, cel care ca ispravnic de construcții știa să se tocmească și să aducă din lume cei mai iscusiți meșteri, dar... Oare Iustinian cucerise locurile acestea, stânca aceasta pe care nu plouă aproape niciodată, înadins ca să-și ridice pe ea mânăstirea și biblioteca? În firidele boltite, în îmbrățișarea pietrei stăteau de mai bine de o mie de ani manuscrisele sfinte și pe pereți icoane pe care nici diavolul distrugător al iconoclaștilor nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
glasul: „Constandine, porumbul înseamnă să facem cu același rumân două ogoare, că după ce se seamănă orzul și grâul de vară, se ară pentru porumb și se seamănă când se umplu pomii de frunze. Grâul îl vinzi. Se caută. În Franța plouă toată vara, țăranii au fugit la oraș pentru că lanurile nu se mai coc. Verile nu mai sunt ca altădată. Doar pe la noi se pot secera grânele. Aici sunt toate documentele, cu satele și pământurile și pădurile și morile și tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ea. Zgomotul loviturilor în poarta de lemn de stejar îl făcu pe Brâncoveanu să sară din pat drept în picioare. Dădu laoparte draperia grea de brocard de la fereastră dar nu văzu nimic; afară era noapte adâncă și întuneric apăsător, căci ploua mărunt și rece. Ușa odăii de dormit se deschise și un argat intră cu o lumânare în mâini. — Dorobanți de la curte, spuse el, făcând un gest spre direcția din care veneau bubuiturile în poartă. — Deschide-le până mă îmbrac. — Constantine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din priviri pe Ștefan și comunică amuzat: — Ștefane, astăzi este denie mare. Domnia ta nu mă poți însoți la Mitropolie așa gătit cum ești. Pune-ți peste straiele astea un caftan obișnuit și așteaptă-mă în prima caleașcă. E frig și plouă mărunt și nu am plăcerea să merg pe jos, așa că ne întâlnim la caleașcă. Tânărul sărută din nou mâna tatălui, se uită cu ciudă la postelnic și, ridicând capul semeț, spuse: — Să ne grăbim, măria ta, că uite au tăcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se desfăcu, pumnul Maricăi și el. Un timp tăcură. Îmi place de Paște să fie pomii înfloriți, spuse el. — Au umplut copiii pădurea după brânduși și viorele, să pună la Sfântul Epitaf. Doar ploaia i-a gonit. — Mâine n-o să plouă. — Știu eu? — Marico, ai trimis la Mitropolie la Târgoviște bani pentru să-rindar să-i țină slujbele lui Scarlat peste postul mare? Acu’ dacă a răposat în neamul meu, al meu se cheamă că e. — Am pus de i-au săpat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
subțire a lacului și de vălul galben-verzui al sălciilor pletoase, i se păruse că vede ca niște năluci de focuri, vălătuci de fumuri roz alburii. Acum știa că nu era părere, erau corcodușii și caișii cu floarea înmugurită; poate să plouă cât vrea în timpul Prohodului, sigur că de Paște va fi soare, că la Târgul de Afară se vor învârti până-n nori dulapurile, că va răsuna zăvoiul Colentinei de râsete de fete și flăcăi cu trupurile strânse în pieptare noi, că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Kuciuk Selin că dorește să fie întovărășit. Au plecat toți trei alături, domnul, imbrohorul și prințul Ștefan. Au pornit în galop, încălcând recomandările țipate ale lui Pylarino. Soarele ardea neobișnuit de tare. Voievodul, domolind galopul, le-a strigat însoțitorilor: — O să plouă! Și-a înfipt pintenii în burta armăsarului care a zvâcnit în galop. Se aplecase și se lipise de cal, sfidându-și vârsta și boala prin care trecuse. Au galopat doar câteva minute. În fața lor, peste verdele crud al luncii apăru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de șipci, semănând destul de bine cu stâlpii ridicați pentru racordarea Parisului; pe acoperișul din scânduri, unde nu se ajunge decât escaladând o scară abruptă, pompierul de serviciu veghează la siguranța publică, așezat sau culcat, cu pușca în mână; fie că plouă, că bate vântul sau grindina, că ninge sau e îngheț, își face garda cu o resemnare admirabilă, fără să se miște, până la sosirea succesorului său. După Vaslui, celelalte versante ale dealurilor sunt împodobite, în ciuda sezonului arzător, cu o iarbă fină
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
înfășurat în lanțuri. Preotul Teodosie oficie slujbă de sfințire și curățire, după care osemintele vechilului Gheorghe, au fost îngropate în cimitir. Timp de trei zile, se sluji slujbă de sfințire și curățire a conacului și locurilor înconjurătoare. Afară începu să plouă cu găleata, spre bucuria roadelor pământului. Familia boierului trăia în fericire și avuție, alături de supuși fără să-și uite credința. Părintele Antim-pustnicul se ruga mereu atotputernicului. NECROMANCIE În acea seară la vila, colonelului în rezervă Cristian Valentino, avea loc o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
că în timp ce povestea, privirile i se aprinseră de o lumină intensă, care mă subjugă: - ... Să vezi ce s-a petrecut în ziua când am terminat cu montatul tuburilor și racordul la rețea. Lucram la instalarea contorului și a siguranțelor. Afară ploua și trăsnea, uite-așa alergau fulgerele în jurul casei, ca niște șerpi de foc. Eu lucram pe viu, fără mănuși și fără cizme de cauciuc. Trece curentul prin mine și eu nu simt nimic. La școala de maiștri demontam întrerupătorul de lângă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
durabilă. I-am spus lui Diaconescu acest gând al meu și el a confirmat, corectîndu-mă însă. Uneori poezia își ajunge ei însăși, fără a exprima neapărat o idee originală. Bacovia de exemplu, în admirabila Lacustră, are doar un sentiment că plouă și totul se prăbușește. Și încă aici exista ideea că un gol istoric îl cuprinde și se simte ca pe vremea locuințelor lacustre ale strămoșilor noștri, dar alteori nu descrie decât un peisaj dezolant și cerul plumburiu, pe care îl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Oamenii au părăsit centrul comunei. Unii veseli, alții triști. În urma lor s-a iscat un vânt și toate florile de cireș au căzut din pomi, amestecându-se cu praful de pe drum, formând un nor. Din acest nor a Început să plouă la Deveselu. De atunci plouă Întruna iar ploaia s- a extins În toată România. Gigilică se născu Într-o zi de vară, la mijlocul lunii iunie, când ziua se Îngână cu seara iar soarele se tranformă Într-o minge de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Unii veseli, alții triști. În urma lor s-a iscat un vânt și toate florile de cireș au căzut din pomi, amestecându-se cu praful de pe drum, formând un nor. Din acest nor a Început să plouă la Deveselu. De atunci plouă Întruna iar ploaia s- a extins În toată România. Gigilică se născu Într-o zi de vară, la mijlocul lunii iunie, când ziua se Îngână cu seara iar soarele se tranformă Într-o minge de culoare roșie și dispare Încet
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
OCUPĂ LOCUL CU NUMĂRUL 564. PRIMI NUMEROASE DOVEZI DE SIMPATIE DIN PARTEA COLEGILOR DE GRUP, FĂRĂ CA, DUPĂ CUM PRECIZĂ ORATORUL, "SĂ EXISTE CEA MAI MICĂ SCUZĂ PENTRU AFIRMAȚIILE TALE REBELE". ORA DOUĂZECI ȘI PATRUZECI DE MINUTE. MARIN IEȘI DIN SEDIUL GRUPULUI. AFARĂ PLOUA. FERESTRELE COLORATE, CU ILUMINARE PROPRIE, ÎȘI PROIECTAU REFLEXELE POLICROME ÎN SCUAR, ACEST SIMBOL AL EREI ATOMICE. ÎNCONJURAT DE CLĂDIRILE ÎNALTE, I SE PĂREA CĂ SE AFLA ÎNTR-UN UNIVERS APARTE. EXISTAU DOAR PATRU IEȘIRI ÎNGUSTE ȘI JOASE \ SPECIAL CONSTRUITE AȘA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]