6,499 matches
-
separare între bine și rău. Locomotive ce tractau trenurile forestiere Bine-nțeles acel loc de trecere a căii ferate forestiere era amenajat în așa fel ca niciodată mlaștina să nu poată inunda terasamentul căii ferate. Acest loc se găsea la poalele dealului unde era și Colonia Cehă și la 15-20 m de stația de încărcare a cărbunelui sosit pe calea aerului, cu funicularul, de la puțul cinci Unteriș. Din acel mic lac pornea un firicel de apă care continua să însoțească drumul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pe calea aerului, cu funicularul, de la puțul cinci Unteriș. Din acel mic lac pornea un firicel de apă care continua să însoțească drumul de piatră ce avea ca destinație platoul de exploatare minieră Ponor. Mina de cărbuni se găsea la poalele dealului stâncos Tâlva Zânei cunoscut în grai local Tilfasinna, care era cel mai înalt vârf din munții ce înconjurau localitatea Steierdorf-Anina, locul despre care circulau diverse povești și legende, povestite seara la culcare de către părinți. Acel lac mic, de care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
zi călduroasă, toți copii din colonie au hotărât să meargă la scăldat și cel mai apropiat loc de așa ceva era la micul lac de unde se alimentau cu apă locomotivele CFF, de la încrucișarea drumului de piatră cu cel de fier de la poalele dealului unde era situată colonia Cehă. Am descris deja acel mic lac. Acolo după spusele copiilor, Puiu i-a dat un brânci lui Siegfried în apă, dacă nu săreau cei mari după el, nu vreau să mă gândesc ce se
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în stilul lor caracteristic - adică bulevardier -, în care ne arătăm scandalizați, dar ne frecăm palmele de plăcere că ni sa oferit pe tavă o asemenea deli catesă. Televiziunile care au dat în buclă filmulețul cu pricina șiau ridicat ele însele poalele în cap. Ele îl arătau pe Bleonț cu degetul, dar făceau de fapt același lucru. Ca să nu mai vorbim că, altfel, în viața lor de zi cu zi, nu se dau deloc în lături de la pornografie (chiar dacă nu difuzează scene
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
caz, o opțiune e necesară. Abia atunci vom ști dacă melancolia anticilor a fost mai profundă decît cea a modernilor Spun sfinxul, dar pot foarte bine să-mi aduc aminte o noapte de iarnă cînd, pe un drum izolat, la poalele munților, dincolo de un rîu pe care tocmai Îl trecusem, am zărit deodată, la vreo treizeci de pași În fața mea, doi ochi sticlind sulfuroși și răi. Era un lup. Nici nu știu cînd am trecut rîul Înapoi. Am auzit apoi alții
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
toți ne naștem cu darul de a crede În ceea ce descoperă simțurile noastre și În ceea ce ni se propune și, de aceea, probabil, numai atunci putem fi fericiți cu adevărat. Pe măsură ce ne-am schimbat, am coborît tot mai jos, la poalele acestui Olimp personal, pînă ne-am văzut despărțiți pentru totdeauna de propria noastră copilărie al cărei miracol rămîne unica mitologie adevărată. Nevoia de mituri e, poate, și această nostalgie. În ea se limpezește imaginea copilăriei noastre, alergînd nepăsătoare și neștiutoare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Olimp personal, pînă ne-am văzut despărțiți pentru totdeauna de propria noastră copilărie al cărei miracol rămîne unica mitologie adevărată. Nevoia de mituri e, poate, și această nostalgie. În ea se limpezește imaginea copilăriei noastre, alergînd nepăsătoare și neștiutoare spre poalele Olimpului, grăbită să-și sacrifice puritatea În schimbul descoperirii că nu există nimic definitiv și că trebuie să ne Îmbătăm ca Dionysos de lucruri cîtă vreme sînt În jurul nostru neatinse Încă de remușcarea paradisului pierdut. Ar trebui să vorbesc acum despre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
creadă. Apoi coboară În cîmpie și construiește. Căci cîmpia va rămîne, totuși, opera și consolarea sa. Sisif singur cu stînca sa este singur cu soarta sa. Dar pentru un arhitect elin muntele e un templu a cărui materie, depărtîndu-se de poale, se spiritualizează treptat, devenind radioasă și transformîndu-se În idee. De la o margine de pădure În sus, piatra și iarba devin echivoce, așa cum În catedralele gotice zidul vrea să fie un intermediar Între om și Dumnezeu. Sub laurii amari din văile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întunecos și Îmbibat de apă, și din nou flutura incendiat, ațîțat de vînt, cum va fi fost În nopțile furtunoase la Delfi... Ni se spune că Pythia simțea adesea nevoia să-și umezească buzele În apa fîntînii Castalia izvorîtă la poalele Parnasului. Aceasta era fîntîna inspiratoare a poeților, preferată Între toate de către Muze. Așadar, oracolele nu erau decît o formă de a face poezie. Bătrînul Tiresias nu poate nici el acționa asupra viitorului decît În felul cum a făcut-o Homer
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
drum? - Fiecare om are câte o vină, și noi avem.Atunci? - Atunci ce? - Să ne căutăm fiecare de drum! - Cine nu te lasă? De ce n-ai plecat până acum? - Nu voi mai sta mult cu tine. - Ai să-ți pui poalele în cap și ai să pleci? Îmi dai bătăi de cap și acesta este infectat numai cu fum de țigară și alcool. Vreau să simt că-mi trăiesc propria viață și nu pe a altora. N-am chef să mă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu ai nici un copil, îți câștigi singură existența și hodoronc-tronc, abia v-ați cunoscut și gata, hai la măritat ! Auzind atâtea reproșuri, respirația îi devenise greoaie și o apucase un tremur ușor. Își plecă ochii în jos, lăsânduși mâinile în poală și cu un ton modest zise: - Mamă, nu crezi că poate fi un om bun și cel mai bun tată? Lucrează în sistemul financiar, iar eu nu am făcut nimic rău ca să nu am o soartă bună. - E un funcționar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
păcate vom mai vedea în filmul autohton... Iată însă că un film delicat și sensibil, cum l-au descris mai toți comentatorii, inclusiv cei străini, este acuzat că nu țipă, că nu arată mai mult și că nu-și pune poalele-n cap ! “i încă de unul dintre comentatorii cei mai delicați și sensibili pe care-i avem în critica noastră. Sincer, nu mă așteptam la asta. Nu pentru că Legături bolnăvicioase ar fi un film perfect (evident, nu e), ci pentru că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de târg” ș.a. Alte lucrări poartă generic numele „Peisaj”, „început de primăvară”, „Iarnă”, „Toamnă” ori „Peisaj de iarnă”, dar privite atent se pot identifica particularități etnografice și aspecte diurne din viața târgului împodobit cu podgorii dantelate și așezat cuminte la poalele pădurii Dobrina. Calculate estimativ, în total, 36 de tablouri poartă în denumire toponimul Huși și derivate ale acestuia, vreo douăzeci dintre ele fiind peisaje acuarelizate, celelalte - pictură, grafică, laviu, penița și crochiuri din cărbune și creion. Spre argumentare, spicuim câteva
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
petrecerea să se țină la clubul teatrului. În viitoarea garsonieră însă, e cu totul altceva! Mai ales că, așa cum au fost făcute repartițiile de la combinat, eu voi primi garsoniera o sută șaizeci și cinci, la etajul unsprezece, cu fereastra spre munte, la poala căruia sînt vile și parcul orașului. După cîte știam, pînă acum trebuia să primesc deja repartiția, dar probabil nu s-a ținut ședința Biroului Executiv al Consiliului Popular Municipal Valea Brândușelor, pentru semnarea formelor. Oricum, mult nu mai poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Șef s-a oprit lîngă fereastră, ținînd încă șuba larg desfăcută pe umeri. Stă neclintit și privește fix, cu groază, afară. Apoi mîinile îi coboară pe lîngă trup, iar șuba i se reașază pe umeri. Palmele molatece, fără vlagă, ating poala șubei și au cîteva zvîcnituri. Face o mișcare bruscă, se întoarce pe călcîie și se apropie de economistă. Unde trebuie să semnez? o întreabă, punînd mîna pe formulare. Aici, arată economista, dar mai am unul de completat... Șeful ia stiloul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ana lui Manole sau Vitoria Lipan două ipostaze, la fel de dragi și de dorite, ale aceluiași suflet de femeie, născut aici odată cu florile Carpaților... Primele case ale orașului par și mai vesele și mai cochete. Mai încolo, spre centru, chiar sub poala muntelui, două buldozere intră fără milă în niște vile vechi, frumoase încă. Am auzit că toată poala muntelui va rămîne liberă, să aibă copiii orașului un loc al lor, să nu mai fie "generația de calorifer și asfalt". Dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
femeie, născut aici odată cu florile Carpaților... Primele case ale orașului par și mai vesele și mai cochete. Mai încolo, spre centru, chiar sub poala muntelui, două buldozere intră fără milă în niște vile vechi, frumoase încă. Am auzit că toată poala muntelui va rămîne liberă, să aibă copiii orașului un loc al lor, să nu mai fie "generația de calorifer și asfalt". Dar nu-mi prea vine să cred; e prea frumos locul și prea în centru, să nu se găsească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ora cinci, după-amiază. "Totuși, de ce să-i plătesc polițe?! m-am întrebat, văzînd-o cum coboară din troleibuz, cu părul ei vaporos stîrnind fiori în jur, și-acum, ca și-n urmă cu zece ani, în timp ce vîntul serii, obraznic, îi necăjea poalele pardesiului. Oare nu tocmai comportarea ei a răscolit corzile sufletului meu, făcîndu-le să-și găsească tonalitatea proprie?!" A fost o revedere ca între prieteni. Ascultă, Mihai, mi-a spus ea, pornind alături de mine, am vrut să te întîlnesc ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
s-o opresc brusc: Nu, Mariana. Ați fost invitații mei... Și cu polița cum rămîne?... Am ridicat privirea spre ea: răutatea o făcuse la fel de frumoasă ca acum zece ani, iar jocul ochilor scînteietori m-a făcut să-mi amintesc de poalele pardesiului ei chinuite de vînt în zilele cînd fugeam de la cursuri și-o așteptam să iasă de la serviciu. I-am spus: Mi-nchipui că viața ți-a dat destule palme, dar constat că le-ai luat ca atare. Ca-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
s-a aplecat spre mine, prinzîndu-mă cu toată palma de umăr: Spune-mi: ce vrei să bei, ca să te îmbeți? Fac eu cinste. Cu cît devenea mai rea, cu atît i se aprindeau ochii mai tare și părea mai frumoasă. ...poalele pardesiului ei chinuite de vînt... Demonul interior s-a zvîrcolit în mine, dureros și însetat, că m-am și trezit ținînd mîna Marianei în mîna mea, strîngîndu-i-o atît de tare cît să înțeleagă că o doresc, dar nu atît cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de întrebare din cauza sprîncenei arcuite. Buzele, pline și conturate, îi sînt acoperite de trecerea ușoară peste ele a unui ruj sidefat. Mînecile bluzei stau trase în sus, spre coate, iar fusta aceeași fustă de dimineață, lungă și lălîie, ca o poală de babă vădană e acum strînsă pe coapse, coborînd pînă la jumătatea genunchilor. Întreaga ei înfățișare emană tinerețe. Tinerețe și feminitate. Aproape că simt nevoia s-o strîng mai tare de braț și s-o apropii... A făcut-o de dragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
noi. Dar ce-i "de noi", ce-i?! Batjocura tovarășei Roman Brîndușa?! Vreau să mă îmbăt și să-i sparg ferestrele cu pietre! Hai la crîșmă! Fac eu cinste. Deși nu meriți! Mă consolasem la gîndul că i-ai pus poalele în cap lui madam Roman... Totuși, hai la crîșmă! Îl prind de braț prietenește: Nu pot, zău! Mă așteaptă prietena. Dacă te iubește, o să-ți ierte un chef. Sînt obosit, și gripa asta... Vă așteaptă și pe dumneavoastră doamna... Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în cuptor o plăcintă cu nucă, Cezara face acum una cu brînză... Am și-o sticlă de vin... Mulțumesc, Petre! Aș veni, dar... Refuzi tu un pahar și o plăcintă?! se miră Petre. Lasă-l, că-l așteaptă doctorița cu "poale-n brîu", rîde Cezara. Am auzit că te-a propus șeful să fii dat disponibil, îmi zice Petre. Nu-ți fă griji. M-am hotărît să accept conducerea Sectorului cercetare. Te iau la mine și te fac șef de problemă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
el la crîșmă, să ne îmbătăm ca niște porci... să dăm cu pietre în geamul unei ipocrite ah!, cancer moral, cum distrugi !... Apoi... O!... Apoi ne-am fi dus la casele noastre, ori poate că ne-am fi dus la poala muntelui și-am fi golit pînă la ziuă sticla luată cu noi... Cred, spun eu, uitîndu-mă spre Fulvia, cred că a fost îngrozitor... Mai mult m-a impresionat reacția unei femei. Venea dinspre alimentara, era îmbrăcată cu pardesiul direct peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cafele cu o bandă, Solange, care de două zile iar nu mă mai salută ; pleca la București. Azi a venit la barcă Harvié, nora lui Riza, ca să aducă mâncare bărbatului ei. Era un tablou ca din Pêcheur d’Islande. De poale i se ținea Cassim, băiatul de 3 ani, și în brațe era o minune de fetiță cu ochi albaștri, Nazmié. Stă lângă barca mea uneori Peter (citește Piter), cel mai amuzant câine mangaliot, alb, cu urechi punctate cu negru, și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]