7,476 matches
-
prizonier să se miște, asta este. A opus rezistență. Lui Gosseyn îi trebuiră câteva secunde pentru a-și da seama de implicațiile acestei acuzații. Rostind aceste ultime cuvinte, Patru se absolvise cu abilitate de vină. Și pasase în același timp povara pe singura persoană care, probabil, nu se putea apăra de minciuna acea. Și, ceea ce era și mai important, era la fel de probabil că fiind deja prizonier, nu se putea afla într-un pericol mai mare, oricum. Adevărul era, că acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de rafie și rucsacii „Prodcomplex“. Fuseseră vremuri frumoase, nu știai cine te toarnă și cine te iubește, unde ajungeau cuvintele tale și cum erau întrebuințate. Din boxele autocarului se revărsa o muzică relaxantă: Al Bano și Romina Power, Ricchi e Poveri, Celentano - toată echipa bel canto. Maria era și-acum convinsă că pe Al Bano îl chema Al Bano Power. După 200 de kilometri, coboram direct în discotecă, pe „Ring“, în Costineștiul înecat în soare, profiterol și costume de baie Argos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și Uniunea Europeană 21. Titulescu a exprimat aceste idei într-o formă memorabilă, la 19 noiembrie 1930, la Universitatea din Cambridge, unde a susținut faimoasa conferință intitulată „Progresul ideii de pace“: „fruntaria, așa cum a fost concepută în trecut, e o grea povară oriunde a-i așeza-o, căci ea separă oamenii. Așadar, nu mutând frontiera cu câțiva kilometri mai la est sau la vest se servește mai bine pacea. Ceea ce trebuie făcut pentru a asigura pacea este ca popoarele, în plină sinceritate
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
un tratat de asistență mutuală cu U.R.S.S. Ceea ce știu este că interesul național cere să nu micșorăm cu nimic libertatea de acțiune a României pentru ziua de mâine. Ceea ce știu este că nu se grevează viitorul unui neam cu povara unei negațiuni internaționale, oricare ar fi ele și împotriva oricui ar fi îndreptate. Ceea ce știu este că orice stat, fără distincție, care ne-ar garanta hotarele țării noastre și pe acelea ale aliaților noștri poate deveni, în cadrul Societății Națiunilor, asociatul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
un tratat de asistență mutuală cu U.R.S.S. Ceea ce știu este că interesul național cere să nu micșorăm cu nimic libertatea de acțiune a României pentru ziua de mâine. Ceea ce știu este că nu se grevează viitorul unui neam cu povara unei negațiuni internaționale, oricare ar fi ele și împotriva oricui ar fi îndreptate. Ceea ce știu este că orice stat, fără distincție, care ne-ar garanta hotarele țării noastre și pe acelea ale aliaților noștri poate deveni, în cadrul Societății Națiunilor, asociatul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
într-o petiție pe care a adresat-o în 1735 Cancelariei Transilvaniei din Viena); b) majoritatea demografică a românilor în populația Transilvaniei; c) încărcătura fiscală a românilor: în postura de populație majoritară numeric, românii suportau cea mai mare pondere din povara fiscală a Transilvaniei (sub forma dărilor plătite pentru acoperirea cheltuielilor publice). Apelul la vechime, corelat cu invocarea originii nobile (romane) cărora li se adăugau și argumentele demografic și fiscal -, constituia ideea forță din argumentația lui I. Micu în zbaterea sa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care a propulsat țara în direcția eliberării naționale și a unificării românității: "țărănimea a dus greul bătăliilor împotriva cotropitorilor străini, pentru unirea țărilor române, pentru cucerirea independenței de stat, pentru închegarea statului unitar român" (p. 31). Totuși, odată cu dezvoltarea capitalismului, povara luptei revoluționare a fost preluată de proletariat, care devine nu numai "purtătorul idealurilor [sociale] ale maselor populare", ci și exponentul aspirațiilor înspre "făurirea unității naționale și a cuceririi independenței de stat" (p. 32). Revoluția "burghezo-democratică" din 1848, precum și înfăptuirea statului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
devastat secolul XX. În locul său este pusă națiunea civică, care ignoră originea etnică și evidențiază calitatea de cetățean al unui stat" (Barnea et al., 2007, p. 32). Vechiul naționalism de tip etnic, străbătut de accese belice, este responsabilizat ca purtând povara morală pentru catastrofele armate ce au rupt în două rânduri țesutul civilizației europene prin cele două războaie mondiale. Deși există încă un ecart considerabil între valorile promovate prin noile politici educaționale și convingerile efective asumate de către școlari, discursul normativ desfășurat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tranziționale Cel de-al "treilea val de democratizare" (Huntington, 1993), prin care societăți anterior autoritare au schimbat macazul politic înspre un regim democratic, a lăsat în urma sa, pe lângă o sumedenie de alte dificultăți inerente procesului de tranziție, problema pusă de povara trecutului autocratic. Una dintre cele mai "fierbinți" întrebări ce se solicită a fi adresată în vremurile post-autoritare ridică problema modului cum ar trebui abordat și administrat trecutul dictatorial "Cum trebuie societățile [democratizate] să se raporteze la trecutul lor problematic?" (Teitel
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sa juridică. 4.4. Rezistența nostalgică: memoria roșie a comunismului Procesul comunismului, sfârșit prin condamnarea fostului regim ca ilegitim și criminal, trebuia să marcheze ruperea societății românești democratice de trecutul comunist totalitar. Devenirea democratică necesita, în concepția Raportului, eliberarea de povara trecutului comunist. Ca atare, Raportul a fost conceput pe baza principiului biblic "adevărul (istoric) ne va elibera (politic)". Confruntând fățiș trecutul comunist, printr-o introspecție critică necruțătoare, Raportul își propunea să taie legăturile cu trecutul în calea consacrării democratice. Doar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de criminalizare în urma căruia a fost condamnat istoric și juridic. În paralel, pe un plan mult mai simbolico-spiritual, fostul regim comunist a fost diabolizat, iar confruntarea cu trecutul a fost luată ca o modalitate de purificare simbolică a prezentului de povara necurată a trecutului comunist. Subjugarea trecutului prin criminalizare, judecare și condamnare nu este singura modalitate de reglare a conturilor cu trecutul. Asumarea reflexivă a trecutului (eng. Working through the past, germ. Aufarbeitung der Vergangen) presupune o continuă autoexaminare critică a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
numit "normalizare". În acest punct, o incursiune în istoria modului în care societatea germană și-a administrat moștenirea nazistă apare ca fiind o prefață necesară pentru discuția ideii de "normalizare". Responsabilitatea morală pentru Holocaustul nazist a continuat să fie o povară care a apăsat pe conștiința istorică și a marcat cultura politică germană. Umbra nazismului și a Soluției Finale, pe fondul cărora continua să fie profilată figura lui Hitler, a continuat să cadă peste întreaga ființă a statului Federal German. În
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
umană "co- responsabilă pentru fiecare rău și fiecare nedreptate comise în lume, în special pentru crimele comise în prezența sau cu știința acesteia" (p. 26). Pasivitatea și non-intervenția pentru prevenirea sau împiedicarea acestor fărădelegi îl fac pe individ să poarte povara vinovăției metafizice. Pentru Jaspers, jurisdicția pentru stabilitea vinovăției metafizice îi revine lui Dumnezeu și numai lui. Acceptarea și asumarea vinovăției metafizice produce "transformarea conștiinței de sine a individului" (p. 30). Tranșant în diagnosticul moral pe care îl pune ("nimeni nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vă vor ajunge direct în buzunar. De altminteri, în povestea aceasta, multe lucruri îmi sunt necunoscute. Ganea se agită tare în direcția prințului. — Desigur, nu știți totul, spuse el. La drept vorbind, de ce mi-aș lua pe cap o asemenea povară? — Mi se pare că situația este foarte frecventă; există mulți bărbați care se însoară pentru bani, iar soțiile nu lasă banii să le scape din mână. — Nu, nu, cu noi nu se va întâmpla așa... Aici... aici există circumstanțe... bâigui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu! Vreau să merg... la căpităneasa Terentieva, văduva căpitanului Terentiev, care cândva mi-a fost subordonat... și chiar prieten... Aici, la căpităneasă, renasc sufletește și tot aici îmi aduc amărăciunile vieții și ale familiei... Și, întrucât astăzi am o mare povară morală, aș... — Mi se pare că și-așa am făcut o mare prostie deranjându-vă adineaori, bâigui prințul. Pe deasupra, acum sunteți... La revedere! — Dar nu pot, nu pot să vă las să plecați de lângă mine, tinere prieten! exclamă generalul. Văduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
opt minute, îi răspunse Evgheni Pavlovici. Ippolit îl privea avid și timp de câteva clipe încercă să înțeleagă răspunsul. — A... numai atât! Deci, eu... Și trase adânc și lacom aer în piept, ca și cum și-ar fi aruncat de pe umeri o povară deosebit de grea. În cele din urmă, își dăduse seama că „nu s-a terminat totul“, că încă nu s-a luminat de ziuă, că musafirii s-au ridicat de la masă numai pentru gustare și că nu s-a încheiat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
originea În lexicul anglosaxon ca un derivat al cuvântului distress, care Înseamnă constrângere sau suferință, Înțeles care cu timpul a căpătat o conotație aparte atât În limbajul curent cât și În limbajul medical științific, asimilându-se stărilor de Încordare, presiune, povară, efort, solicitare, constrângere. Acțiunea stressantă pe care o presupune un factor de stres va genera un răspuns din partea organismului uman, răspuns ce Îmbracă aspectul unui proces psihosomatic complex, cu scopul de a se adapta la noua situație, iar atunci când tendința
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
a 72 de ani și mai continuă pe alocuri și astăzi. Competiția pentru locurile de muncă, discriminarea salarială, pensionarea obligatorie, creșterea procentului vârstnicilor În structura demografică, creșterea costurilor vieții, consumul rapid al fondurilor destinate acestei categorii, a condus la creșterea poverii sociale, ceea ce a alimentat paradigma conflictului generând două curente contrarii; ageismul - care presupune discriminarea vârstnicului la nivel informal (percepția peiorativă a vârstnicului În plan social) cât și formal (instituțional) cu referire directă la excluderea de la angajare, 158 retribuire și participare
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
inaugurată de Mihail Gorbaciov. Programul său de apărare a teritoriului american printr-un sofisticat și scump sistem de rachete (SDI, Strategic Defense Initiative), a arătat că americanii pot avea inițiative pe care adversarii deja nu mai puteau să le contracareze, povara unui buget militar comparabil cu cel al SUA fiind deja mult prea mult pentru URSS. Programul a ajuns să fie numit Star Wars, datorită succesului serialului cu același nume care rula în America din 1977. A fost varianta americană a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
încearcă să se definească, oarecum în tradiția egotismului sublim wordsworthian. Roethke își identifică fața finală cu fata finală, mult mai tânără decât el ("Is she what I become? Is this my final Face?"), cu care, nemaifiind mineral sau vegetal, împarte povara bucuriei. Este privilegiul unui artist să poată să vină cu un suflu vital și după moarte, în cazul lui Roethke acest lucru fiind produs prin volumul apărut un an după trecerea în neființă, The Far Field (câmpul îndepărtat), 1964. După
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
veșnice și după a cărui amintire va păstra el Însuși și urmașii săi dorința Înfocată de a se Întoarce. De acum Înainte el va parcurge un drum de suferințe, dureri, boli, de‑a lungul căruia va purta În mod implacabil povara blestemului care cade asupra sa. În general neajunsurile, necazurile, bolile, infirmitățile, suferințele, stricăciunea și moartea, ca și toate relele ce afectează acum natura ome‑ nească sunt consecințe ale păcatului originar și mărturia tristă, dar certă, a realității lui. Sfântul Ioan
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
oprește‑n loc, invitându‑ne să reflectăm mai mult asupra ei. „Robul” suferă, nu pentru El, ci pentru noi. Dar cum ? Și de ce ? El are tristețea unei lumi păcătoase pe umeri. Într‑un anume sens, El a luat asupra Sa povara suferinței și Întristării noastre. Unii lectori ai acestui pasaj scripturistic se pot pripi spre o concluzie greșită : a fost condamnat de Dumnezeu !68 Dar evenimentele ulterioare relevă clar că nu acesta este Înțelesul. Într‑un fel, noi sun‑ tem cei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și alinat. Cu siguranță Biserica, având la bază, În acest sens, Învățătura din Matei 25, 35‑45, Înțelege că cel care refuză să‑i ofere ajutorul unui bolnav aduce atingere lui Hristos Însuși. Gândul că Domnul Hristos ne‑a purtat povara păcatelor, a cunoscut suferința noastră și ne este un Prieten Care ne Înțelege, ne compătimește și ne ajută, ne oferă un puternic imbold pentru a lucra spre alinarea durerii și a suferinței În lume, nutrind propria noastră compasiune din cea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Îmbărbătează pe cel disprețuit, insuflă bărbăție, tărie, curaj și duh stăpânitor celui copleșit de sfiiciune, Întinde o mână celui gata să se Înece, oblojește rănile celui căzut Între tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile celor mai slabi (Galateni 6, 2), sfătuiește În bine pe cel ce este gata să se prăvălească În noroiul patimilor, satură pe cel flămând, adapă pe cel Însetat, Îmbracă pe cel gol, cercetează pe cel bolnav (Matei 25, 35‑36
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de vedere spiritual pe aceeași lungime de undă cu mine”. Într‑un studiu asupra japonezilor bolnavi de can‑ cer130, problemele care au determinat „suferința existențială” cea mai puternică au inclus : dependența, lipsa de sens, lipsa de speranță, a fi o povară pentru ceilalți, pierderea statu‑ tului social și sentimentul de irelevanță. Într‑un studiu asupra medicilor nord‑americani 131 s‑a descoperit că În rândul moti‑ velor citate de medici ca fiind oferite de pacienții solicitând sinuciderea asistată, durerea și neplăcerea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]