6,632 matches
-
am răspuns decât că... nu o Înțeleg! Oare În viitorul Îndepărtat, vor mai găsi muzeografii ceva de spus, În comparație cu astăzi? La Brașov a fost o expoziție americană, cu care ocazie un pictor a demonstrat cum se pictează astăzi. El a răsturnat pe hârtie cutii de vopsea, culori, la Întâmplare?! Îmi pare rău că nu voi mai găsi viața patriarhală din Fălticeni. La Brașov se păstrează aspectul orașului vechi; așa ar trebui peste tot să se facă. Brașovul vechi este Încercuit ca
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de gândire, de unde primește pe chip reflexele peisajului de dincolo de peretele sticlei. Dar și cea de a treia instanță narativă, care - așa cum spuneam - se va întruchipa când voi da formă finală acestui periplu, va fi, poate, la rândul ei, imaginea răsturnată din irișii unui al patrulea eu, situat la o altitudine, revelabilă într-un târziu conștiinței imediate... VASILE GÂRNEȚ: Bordeaux, așa cum ni se înfățișează prin Gara Saint-Jacques, nu ne entuziasmează deloc. Case neîngrijite, de un cenușiu murdar, închid într-un cerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Seara aceasta pare foarte prielnică aruncării de punți peste frontiere. VASILE GÂRNEȚ: Masa oferită de primărie este excelentă. Rafinament și stil franțuzesc. Ar merita o descriere amănunțită, dacă m-aș pricepe la așa ceva. Impresionează cele câteva coșuri cu fructe exotice răsturnate artistic, ca într-o pictură, pe o masă enormă, cu lemnul negru. Toată lumea e mulțumită. După „deșertul” organizatoric din frumosul și imperialul Madrid, francezii ne umplu din nou de optimism. Vinurile de Bordeaux stimulează dialogul, mai ales că n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
naționale”, măgulind orgoliul dictatorului. Am insistat asupra acestui nume și asupra acestui caz pentru a sublinia marile merite ale tinerilor mei colegi citați mai sus care au îndrăznit, la început în reviste apoi în cărți subțiri de proză scurtă, să răstoarne acest model oficial și tiranic, căruia, vai, i-a căzut victimă și maestrul Sadoveanu. Și cu ajutorul unei pleiade de critici, tineri și ei, un Matei Călinescu, Lucian Raicu, Eugen Simion, Mircea Martin, I. Negoițescu, care au sprijinit și uneori, e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi intrat cu un deceniu mai devreme în „lumea reală”, uzura mea existențială ar fi început cu mult mai devreme! Uzura, mai ales a acelor ani teribili, când, pentru firi ca a mea și a altor câtorva, toate criteriile erau răsturnate, pervertite cu un cinism aprins, „revoluționar”, când „istoria” ne evacuase, ne „dăduseră afară”, pe mine și pe acei din clasa burgheză sau chiaburească ce se încăpățânau să creadă, să se convingă și să accepte „bunul-simț”. Noul „bun-simț”, învingător și gălăgios
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
când, în acei ani, se întrezărea pe trotuarul din față o uniformă și, mai ales, bântuiți de acele „uniforme invizibile”, agenții securității de stat, ce-ți puteau năvăli patru, cinci sau șapte, noaptea, în apartament, în cameră și, după ce vor răsturna cărțile și obiectele, te vor lua cu ei, „pentru o scurtă explicație”! Explicație care putea dura ani și care te putea confrunta nu numai cu grotescul, brutalitatea și arbitrarul uman fără chip și istorie, tortura, frigul, foamea, dar, mai ales
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și românilor să creeze cele două mari generații literare: cea a lui Maiorescu, cea „clasică”, și cea „modernă”, a lui Lovinescu. Și acest „crez”, acest „ideal” era mai mult decât atât, ca orice ideal major: o dată împlinit, el urma să răstoarne criteriile și „realitățile” nu numai în lumea specifică căreia i se adresa, lumea literară, dar și, printr-o rezonanță amplă și intensă, să restabilească „firescul, normalitatea” și în societatea românească, perturbată și otrăvită de vreo două decenii de false sloganuri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atunci, în anii premergători debutului literar și ai primei reușite epice majore, și astfel, suspectându-mă pe mine însumi de „carența genialității” - cei doi, citați mai sus, capabili precoce de expresie originală, se pare nu se îndoiau de propriile forțe! -, răsturnam întreaga problemă a unei posibile creații majore iscate într-un spațiu minor, marginal marilor producții europene, asupra mea, din această mare „chestiune” făcându-mi o vină personală, doar a mea! Am amintit mai sus de „nuanța paranoică” a căutărilor mele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și făcându-și un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din templu, și oile și boii, și schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele. Și celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luați acestea de aici. Nu faceți casa Tatălui Meu casă de negustorie. (Ioan, II, 14-16) Cu moscheile sale cu solul matlasat de covoare pe care te poți ciuci în voie pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
impresia că freacă menta de dimineață până seara. Cum pot să știu?" În China, despre o astfel de persoană se spune că e ca peștele în apă. Hezbollahul nu corespunde niciunei forme de organizare standard. Asta pentru că el combină și răstoarnă pe dos lucruri pe care tradiția noastră occidentală le-a ținut întotdeauna separate unele de altele. Congregație religioasă, partid politic, ONG (partidul își are spitalele și școlile lui, deschise oricui), grup de comunicații (televiziune, ziare, posturi de radio, edituri), fracțiune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
veniți din diverse țări neutre, privesc și ei scena fără a interveni în vreun fel. Se opresc un pic mai încolo pentru a consemna incidentul, apoi dispar. Coloniștilor riverani, femeilor și copiilor, în primul rând, le este permis orice: să răstoarne tarabele, să scuipe, să arunce cu pietre, să stropească cu lichide. Străduțele din orașul vechi, unde arabii au și ei dughenele lor sunt pe alocuri flancate de clădiri mai înalte. Pasajele au aici plase de protecție deasupra capului, pline de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Kant mai cearcă, fără succes, în Critica rațiunii practice, să restabilească proba morală a existenței lui Dumnezeu. Cum se vede, Kant și-a petrecut partea a doua a vieții ca să dărâme ce a clădit în întăia. Fichte, în Doctrina științei, răstoarnă cu totul proba morală sau ontologică a existenței lui Dumnezeu, și arată că, de vreme ce Doctrina științei nu cunoaște alt chip de a exista decât chipul sensibil, Dumnezeu nu este și acest Dumnezeu nu se manifestă decât ca o acțiune pură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noaptea și ziua nu-și amintea ce a scris. Geniul în inspirație seamănă cu un nebun într-un acces: Tasso, în inspirație, părea un posedat; Schiller își punea picioarele în ghiață și aspira gazul merelor putrede; Milton creia cu capul răsturnat în fotoliu; Rousseau medita, în soarele amiezii, cu capul gol. Mozart găsi celebra sa cantată din Don Juan dintr-o dată, după ce văzu o portocală, care-i aminti o arie populară napolitană, auzită cu cinci ani mai-nainte. Dickens se întrista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spatele vecinilor și privise la ofițer. Apoi, liniștit, își scosese supă și se pusese să soarbă. O lingură, două, trei... Era în fața mea. Deodată se lasă cu pieptul pe farfurie. Am crezut că vrea să ție farfuria ce s-a răsturnat. Apoi bag de seamă că partea de jos i-a căzut și ochii se rostogolesc în orbite peste cap. Cineva dă un strigăt. Ofițerii de aproape se reped, îl cuprind, îl deschee la tunică, îl bat peste față, îl udă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
își ține în sus coada. Lauda de sine pute. Se laudă oala, că are să spargă căldarea. Prepelița se ține că-i cu coadă. Caută acul în caru cu fân. Lupu-i gras în ceafă, că singur își gătește masa. După ce răstoarnă carul, atunci vede drumul cel bun. Prinde orbul, scoate-i ochii. Cine-ncalecă magarul, să-i sufere și năravul. Sabia de aur taie mai bine decât cea de fier. Bogatul greșește și saracul cere iertăciune. Leoaica numai un puiu face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
șaptelea sultan otoman "El Fatâb" cuceritorul fiul și succesorul lui Amurat II 1420 1444 + 1481 1450 Urcă pe tron la 1451 Cucerește Constantinopolul 1453 împărat grec Const. Dracoser Bătut de Ion Huniade la Belgrad 1456 Cucerește Grecia și Sârbia (1459) Răstoarnă imperiul grec la Trapezunt unde domneau Comnenii 1461 La Lesbos 1462 Valahia și Bosnia 1463 Cormania 1464 Negroponte 1470 Bate pe șahul Persiei în Capadokia 1472 Ia dela Genovezi Caffa 1475 Supune Georgia, Arcadia, Moldova Albania și insulile Adriatice. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rege fără arme și fără nici o ordine, ca în cea mai desăvârșită pace”. Când bagajele regești au ajuns la jumătatea drumului, „iată palatinul Ștefan cu o ceată de pedestrași gata de atac. El dădu poruncă să prădeze și să se răstoarne carele și să se închidă calea șirurilor de la capăt”. Din descrierea lui Wapowski reiese că Ștefan cel Mare a condus lupta din Codru. Aici, Wapowski a făcut o confuzie. Însemna că atacul moldovenilor l-au surprins pe rege în urma carelor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se închidă calea șirurilor de la capăt”. Din descrierea lui Wapowski reiese că Ștefan cel Mare a condus lupta din Codru. Aici, Wapowski a făcut o confuzie. Însemna că atacul moldovenilor l-au surprins pe rege în urma carelor, pe care le răstoarnă moldovenii ca să blocheze drumul celor ce veneau în urmă. Despre rege nu mai spune nimic, în schimb povestește cum s-a desfășurat lupta în pădure: Ștefan „însuși cu cete mari de turci, tătari, unguri și munteni și cu moldoveni de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în baricada pe care o făcuseră din care. Adunați și ghemuiți acolo, se făcură nevolnici de apărare și se împiedicau unii pe alții”. Situația devenise disperată când regele, din mijlocul pădurii, trimite cavaleria regească. Aici se produce confuzia. Dacă moldovenii răsturnaseră carele din capul coloanei, însemna că regele era prins în capcană. În situația respectivă, cavaleria regală ar fi putut manevra cu greu, fiind ea însăși atacată. Wapowski nu l-a urmat aici pe Miechowski, care scrisese că regele și wielkpolanii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ceată de pedestrași gata de atac”. El dă ordinele după care se conduc oștenii săi. În Cronica de la mănăstirea Hustânskaia se menționează că Ștefan i-a ajuns din urmă pe poloni, a poruncit să se seciuiască pădurea și să fie răsturnați copacii peste poloni, moment în care „dintr-o parte el singur i-a lovit”. În Cronica lituaniană, se arată că, atunci când polonii au ajuns în pădure, „însuși Ștefan, voievodul Moldovei, a sosit cu mare oaste de călăreții și pedestrași” și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
foarte mare de care, iar Fr. Papée crede că jumătate din ele au rămas în mâinile moldovenilor. Istoricul nu indică sursa, dar dacă avem în vedere că au trecut nevătămate carele regești, în 25 octombrie, iar o altă parte era răsturnată, închizând moldovenii cu ele drumul din codrii, în timp ce la intrarea din pădure mai erau care, în dosul cărora s-au refugiat polonii, ca până la urmă să fugă și să le părăsească, înseamnă că istoricul polon are dreptate. Fr. Papée considera
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lucrare recentă, Șerban Papacostea scria că eforturile domnului de centralizare a statului “nu s-au limitat la reprimarea manifestărilor politice ale opoziției boierești. Tot atât de hotărât a acționat el în direcția consolidării bazei materiale și a instrumentului instituțional al puterii domnești. Răsturnând tendința de dezvoltare a marelui domeniu boieresc, puternic manifestată în anii de anarhie care i-au precedat domnia, Ștefan a desfășurat un efort perseverent de a restitui domniei și forțelor social-politice, pe care sprijinea principalul izvor de avuție și putere
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
armamentului erau în cea mai mare parte anihilate. Un cavaler greu înarmat nu se poate mișca ușor într-un loc mlăștinos sau în pădure. Iar în pădure, un țăran cu un țepoi sau coasă, pândind după un copac, îl poate răsturna de pe cal pe adversar. Domnii români au imaginat și anumite procedee tactice: simularea unui atac, apoi retragerea în fugă, atrăgându-l pe inamic într-un loc unde putea fi atacat din toate părțile și, ceea ce nu întâlnim în confruntările dintre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rivali ai săi, pentru a-i elimina din eventuala concurentă. Să nu uităm, avertismentul - devenit slogan - pe care l-a dat lui Adrian Năstase, în 2004, după ce liderul P.S.D. era câștigător al alegerilor prezidențiale, dar, ”Marele Licurici” de la Washington a răsturnat de dimineață rezultatul: ”Adriane, nici nu știi, cât de mic, de-acum vei fi!” 7 7 7 Și, după opt ani, Traian Băsescu s-a răzbunat pe contracandidatul său, pregătindu-i ”Dosarul calității” și reușind prin intermediul procurorilor și al judecătorilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scapă, dar e orb, semn că și-a depășit condiția sa firească. În colinde, Vidra pare un Neptun dezlănțuit: „Idolița dasupra apei ieșea,/ Din aripi că-mi fâlfâia,/ Vânturi mari că se scornea,/ Valuri mari că se făcea,/ Luntrile de răsturna,/ Năvodarii se-neca,/ Numai vătafu-mi scăpa,/ Cu cuțitele-a vâslit/ Și la mal că a ieșit” (Grădiștea - Ialomița). Marea și scufundarea în apă sunt, după cum vom vedea, o transfigurare a înghițirii inițiatice, iar salvarea vătafului de la înec ia sensul unei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]