5,326 matches
-
altfel... Când am vrut să evoc timpul care le învăluia, memoria mea s-a supus imediat. Îmi aminteam de Blériot, care, pe atunci, traversa Marea Mânecii cu monoplanul lui, de Picasso, care picta Domnișoarele din Avignon... Cacofonia evenimentelor istorice a răsunat în capul meu. Dar cele trei femei rămâneau nemișcate, neînsuflețite - trei piese de muzeu cu următoatea etichetă: cochetele din Belle Époque în grădinile de pe Champs-Élysées. Am încercat atunci să mi le însușesc, să fac din ele iubitele mele imaginare. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ce prostie cosmică e dispariția unei femei frumoase! Dispariție fără întoarcere. Pieire totală. Fără umbră. Fără reflex. Fără apel...” Soarele se stingea în adâncurile stepei. Dar văzduhul a păstrat îndelung luminozitatea cristalină a serilor răcoroase de vară. Dincolo de pădurice a răsunat strigătul Cucușkăi, mai sonor în aerul rece. Frunzișul copacilor era presărat cu câteva frunze galbene. Cele dintâi. Strigătul locomotivei a răsunat din nou. Deja departe, atenuat. Atunci, reîntorcându-mă la amintirea celor trei cochete, mi-a venit o idee simplă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
stingea în adâncurile stepei. Dar văzduhul a păstrat îndelung luminozitatea cristalină a serilor răcoroase de vară. Dincolo de pădurice a răsunat strigătul Cucușkăi, mai sonor în aerul rece. Frunzișul copacilor era presărat cu câteva frunze galbene. Cele dintâi. Strigătul locomotivei a răsunat din nou. Deja departe, atenuat. Atunci, reîntorcându-mă la amintirea celor trei cochete, mi-a venit o idee simplă, un ultim ecou al reflecțiilor triste în care mă încurcasem adineauri: „Dar în viața lor exista dimineața aceea de toamnă răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de mine însumi. În prezent, soarele mă plictisea, ziua devenea o așteptare inutilă înainte de viața mea adevărată, seara... Totuși, vestea aceea am aflat-o în plină zi, clipind din ochii orbiți de scânteierea primei brume. Pe când treceam, o voce a răsunat în ceata veselă de elevi care continuau să manifeste față de mine aceeași ostilitate disprețuitoare. - Ați auzit? A murit mama lui... Am surprins câteva ocheade curioase. L-am recunoscut pe cel care vorbise - fiul vecinilor noștri... Indiferența replicii mi-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
punea ceștile pe masă, mâinile ei mari parcă manevrau niste dulii de obuze pe banda rulantă dintr-o uzină de armament, ca în timpul războiului... Tatăl copiilor ei, căruia îi spuneam pe nume, Dimitrici, venea uneori la noi și bucătăria noastră răsuna atunci de vocea lui răgușită, care părea să se încălzească puțin câte puțin după o iarnă lungă de mai mulți ani. Nici mătușa, nici el nu mai aveau nimic de pierdut și nu se temeau de nimic. Vorbeau despre toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a părut că surprind gândul febril al uneia dintre femeile violate, al celei care ghicea brusc că, în nici un caz, nu va fi lăsată să plece. Gândul acela care a străbătut beția ei silită, durerea ei, dezgustul ei - a răsunat în capul meu și m-a trântit la pământ. Când mi-am revenit, m-am simțit alt om. Mai calm, mai rezistent totodată. Ca un bolnav care, după o operație, se obișnuiește din nou să meargă, înaintam încet de la un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
suprafața lui năclăită. Până când celălalt, pitit în mine, a tăcut de tot... Apoi, poticnindu-mă de perna pe care o dădusem pe jos în timpul agitației mele, m-am apropiat de fereastră. O semilună foarte îngustă brăzda cerul. Stelele delicate, înfrigurate, răsunau ca zăpada ce scârțâia sub pașii unui somnambul care traversa curtea. Aerul rece îmi calma obrazul tumefiat. Sunt rus, am spus eu pe neașteptate, cu jumătate de glas. 2 M-am vindecat datorită unui trup tânăr, de o senzualitate încă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
iarnă, apăsătoare și încâlcite... Tânăra roșcovană se legăna din șolduri ușor în fața mitralierei. Soarele îi lumina contururile trupului prin țesătura subțire a tunicii. Buclele de foc i se răsuceau pe chipiu. Și numele acelea grotești: Marguerite Steinheil, Isabeau de Bavaria... răsunau ca din fundul unui puț, cu un ecou surd și lugubru... Nu izbuteam să cred că viața mea era altădată alcătuită din relicvele acelea prăfuite. Trăisem fără soare, fără dorință - în crepusculul cărților. În căutarea unei țări-fantomă, a unui miraj
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și care o ascund sub nenumărate fandoseli. Viața... „Și unde sunt eu în clipa asta?”, m-am întrebat, ghicind că răspunsul la această întrebare avea să dea naștere unui adevăr extraordinar, care urma să explice totul, definitiv. Dinspre alee au răsunat strigăte. I-am recunoscut pe colegii mei de clasă, care se întorceau în oraș. Am apucat creanga, gata să sar. Vocea lui Pașka, cu o undă de resemnare acrită, a răsunat cam nesigură: - Așteaptă! Acolo o să stingă proiectoarele, ai să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care urma să explice totul, definitiv. Dinspre alee au răsunat strigăte. I-am recunoscut pe colegii mei de clasă, care se întorceau în oraș. Am apucat creanga, gata să sar. Vocea lui Pașka, cu o undă de resemnare acrită, a răsunat cam nesigură: - Așteaptă! Acolo o să stingă proiectoarele, ai să vezi, o să fie o puzderie de stele! Dacă ne cățărăm mai sus, o să vedem Săgetătorul... Nu l-am ascultat. Am sărit jos. Tălpile mi s-au izbit violent de rădăcinile încâlcite
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lipsit de agilitatea mea de șopârlă, alunecam spre primul hublou. Femeia în bluză albă dădea mașinal din cap, examinându-și mâinile. Am văzut-o zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă... Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta: țăcănitul tocurilor pe punte, răpăitul de pe scândurile pasarelei, plescăitul lutului moale. Fără să mă privească, Pașka a încălecat pe marginea bărcii noastre și a sărit pe un ponton pe jumătate scufundat în apă, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Iar convoiul, incredibil de lung, prea lung și prea masiv pentru gara aceea mică de provincie, s-a pus în mișcare și a plecat mai departe spre Tașkent - spre hotarele asiatice ale imperiului. Urghenci, Buhara, Samarkand, ecoul traseului mi-a răsunat în cap, trezind o tentație orientală, dureroasă și profundă pentru fiecare rus. De data aceasta, totul era altfel. Ușa era descuiată. Erau încă timpuri în care nu se închidea apartamentul decât noaptea. Am împins-o ca într-un vis. Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
da, minuscul și fără apărare. A doua zi, un vânt fierbinte și uscat a invadat Saranza. La colțul străzilor bătătorite de soare se iscau mici vârtejuri de praf. Și apariția lor era urmată de o detunătură sonoră - o orchestră militară răsuna în piața centrală, iar suflul fierbinte aducea până la casa Charlottei frânturi de zarvă de vitejie. Apoi, liniștea revenea brusc și se auzea scrâșnetul nisipului lovindu-se de geamuri și bâzâitul febril al unei muște. Era prima zi de manevre, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acolo. Unul dintre milițieni a împins-o deoparte... Mergeam drept înainte, îndepărtându-ne de Saranza. Vacarmul orchestrei militare se stinsese în liniștea stepei. Nu mai auzeam decât foșnetul ierburilor în bătaia vântului. Și, în nemărginirea aceea luminoasă și caldă, a răsunat din nou vocea Charlottei. - Nu, nu se băteau pentru banii aceia furați, nu! Toată lumea înțelegea. Se băteau... ca să se răzbune pe viață. Pe cruzimea ei, pe stupiditatea ei. Și pe cerul acela de mai de deasupra capetelor lor... Să băteau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
privea dincoolo de râu, spre câmpia arsă de soare, și începea să vorbească, ba răspunzând întrebărilor mele, ba luându-le-o înainte intuitiv cu istorisirea ei. În timpul acelor lungi după-amieze de vară în inima stepei, unde fiecare fir de iarbă răsuna de uscăciune și de căldură, am aflat eu ceea ce mi se ascundea altădată din viața Charlottei. Și ceea ce înțelegerea mea de copil nu reușea să cuprindă. Am aflat că soldatul din primul război mondial, care-i strecurase în palmă pietricica
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scânteia de promoroacă. Charlotte a rămas câteva clipe în picioare în fața trupului nemișcat, presărat cu cristale. Apoi, încet, a escaladat duna peste care animalul nu putuse să treacă în ajun. Ajunsă în creștetul ei, a cos un „ah” care a răsunat în aerul dimineții. Un lac, roz de la primele raze, se întindea la picioarele ei. La apa aceea încerca să ajungă saigak-ul... Charlotte a fost găsită așezată pe mal, chiar în seara aceea. Pe străzile Saranzei, la căderea nopții, a adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se îndârjește să crească pe o faleză golașă...” Și totuși, franceza Charlottei păstrase o extraordinară vigoare, densă și pură, transparența de ambră pe care o capătă vinul vechi. Limba aceea supraviețuise viscolelor siberiene, arsurii nisipurilor din deșertul Asiei Centrale. Și răsună încă pe malul acestui râu, în mijlocul stepei nesfârșite... Abia atunci i s-a înfățișat privirii mele singurătatea acestei femei în toată simplitatea ei sfâșietoare și cotidiană. „Ea nu are pe nimeni cu care să vorbească, mi-am spus eu cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
știu prin ce divinație, recunoscusem nerăbdarea puțin surescitată din gestul acela, înțelesesem peste ce fel de interior trăgea perdeaua brațul gol de femeie... Îi simțisem chiar și prospețimea netedă pe buzele mele. La fiecare dintre întâlnirile acelea, în capul meu răsuna o chemare insistentă: trebuia să le seduc imediat pe necunoscute, să fie ale mele, să umplu cu carnea lor șiragul de trupuri visate. Căci fiecare ocazie ratată era o înfrângere, o pierdere iremediabilă, un gol, pe care alte trupuri nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Am schimbat o privire surâzătoare. Charlotte își pierduse baticul alb, părul ud îi șiroia în șuvițe întunecate pe umeri. Genele străluceau de picături de ploaie. Rochia, udă toată, i se lipea de corp. „E tânără. Și foarte frumoasă. Totuși”, a răsunat în mine vocea aceea involuntară, care nu ne ascultă și ne stingherește prin franchețea ei fără nuanțe, dar dezvăluie ceea ce vorba gândită cenzurează. Ne-am oprit în fața terasamentului de cale ferată. În depărtare, se vedea apropiindu-se un tren lung
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nostru de radio a difuzat ultima lui emisiune în limba rusă. Seara, când am părăsit sala redacției, mi-am imaginat o întindere nemărginită, căscată între orașul acela german și Rusia adormită sub zăpezi. Tot spațiul nocturn care, încă în ajun, răsuna de vocile noastre, de acum înainte mi se părea că piere în țârâitul surd al undelor vacante... Scopul emisiunilor noastre disidente și subversive fusese atins. Imperiul înzăpezit se trezea, deschizându-se spre restul lumii. Țara aceasta avea să-și schimbe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de fluierături stridente. M-am întors într-un pasaj mai strâmt, am alunecat pe o dală netedă, m-am adâncit printre niște stranii cuburi cenușii. În cele din urmă, fără vlagă, m-am ghemuit în spatele unuia dintre ele. Fluierăturile au răsunat câtva timp, apoi au încetat. De departe, am auzit scârțâitul grilajului de la poartă. Pe peretele poros al cubului, am citit câteva cuvinte, fără să le pricep imediat înțelesul: Concesiune pe veci. Nr... Anul 18... Undeva în spatele copacilor s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
insulă acea aerul unui gigantic decor de cinema în întunericul proiectoarelor stinse. Nu mai reușeam să-mi aduc aminte de ce părăsisem cimitirul. Pe pasarela de lemn, m-am întors de mai multe ori. Mi s-a părut că aud pași răsunând în urma mea. Sau zvâcnirile sângelui meu la tâmple. Ecoul lor a devenit mai sonor pe o stradă cotită, care m-a antrenat ca un tobogan. Am făcut stânga-mprejur. Mi s-a părut că zăresc o siluetă feminină, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a trezit brusc. A deschis ochii și a aruncat o privire În jur, dar vai!, nu vedea nimic. ș...ț Mâniindu-se apucă nu știu de unde un mare topor și lovi cu putere În bezna și haosul din fața sa. Răsună un bubuit asurzitor, ca și cum s-ar fi prăbușit munții și s-ar fi despicat pământul și deodată uriașul ou se sparse. Tot ce era ușor și pur a urcat deodată În sus, dând naștere cerului, iar ceea ce era greu și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sete și dezgustat de viață aproape că alunecam din șa din pricina istovirii. Sărmanul meu cal, tot atât de epuizat ca și călărețul lui, se poticnea de fiecare piatră din cale, se izbea sleit de puteri și de copaci, rănindu-mi genunchii. Apoi răsuna pe neașteptate chemarea unei păsări, orăcăitul unei broaște, și o nouă speranță Începea să ne Însuflețească. Cu siguranță că se află apă prin apropiere. Calul Însetat simțea În coaste pintenii călărețului, dar Îi presimțise intențiile și pornise Într-un trap
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
erau justificate și cerea desființarea taxelor pentru autorizațiile de prospectare. Autoritățile centrale nu au dorit să țină seama de aceste propuneri, și au hotărât să reducă la jumătate suprafața destinată exploatării (ibidem, p. 44-45). 72 „Zorile nu apăruseră când a răsunat prima salvă de pușcă trasă de atacatori, la care răsculații au răspuns doar cu Împușcături răzlețe. În câteva minute măcelul s-a declanșat. Peter Lalor a Încercat În grabă să-și regrupeze oamenii pentru a Înfrunta atacul, dar a fost
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]