7,841 matches
-
li să dea”. Numai judele avea dreptul de judecată a țiganilor: „să-i cerceteze și să-i globească după vina lor, iară alții nimine să nu se amestece între pricinele lor”. Dacă erau nedreptățiți, atunci ei aveau dreptul să-l reclame pe jude. La rândul lor, țiganii erau obligați să se supună și să-l asculte pe jude; în caz contrar, „unul ca acela să-l certe cu bătae”. Cum este firesc, țiganii trăiau în zona Hușilor și la începutul secolului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
deșugubine, furi sau tâlhari”. Marii vatavi apar și ei menționați ca dregători în documentele legate de Episcopie. La 26 octombrie 1666, Iliaș Alexandru (1666-1668) scria marilor vătafi, pârcălabilor de ținut și „dregătorilor de prin târguri” că episcopul de Huși îi reclamase, pentru că judecând călugării, „preoții și casele lor, feciorii și năimiții și poslușnicii”, își depășeau atribuțiile și încălcau dreptul de judecată acordat Episcopiei. Deci, până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, se constată o limitare treptată a atribuțiilor judecătorești
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
credincioșilor se datora faptului că preoții erau „robiți desfrâului, beției și gâlcevilelor [...] au dat prilej întru aceasta poporenilor neciopliți”. Nici jurământul de castitate nu mai era respectat (în absența episcopului, preotul petrecea zile și nopți cu „femei rele”, uneori fiind reclamat că „a necinstit femeia cu atingeri necuviincioase”); alteori, în zile de sărbători, oamenii îl chemau pe preot de la cârciumă ca să facă liturghia. Și se întâmpla des acest lucru la Huși, preciza Bandini. Observații critice sunt adresate de Bandini preoților ce
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși, 16 boieri de rangul întâi și 16 deputați aleși de cele 16 ținuturi. În 1831, hușenii au cerut guvernului să înființeze și în orașul lor „postelnicie”, adică isprăvnicie sau prefectură și tribunal, la Fălciu distanța fiind prea mare. Au reclamat faptul că dichiul îi judecă în favoarea Episcopiei „îi închide la gros și-i pune în butuci”. Divanul a organizat o anchetă la fața locului. Comisia formată din boierii Iordache Costache și Alexandru Ruset, în Raportul din 21 martie 1831, consideră
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
țăranilor în perioada regulamentară reflectă condițiile grele impuse țăranilor prin dispozițiile noilor legiuiri. Mulți locuitori pribegesc peste graniță sau se strămută pe alte moșii. La 23 aprilie 1848, Isprăvnicia raporta că 40 din birnicii Hușilor au fugit. Locuitorii mahalalei Broșteni reclamau și ei faptul că plătesc birul și îndeplinesc havalele multor persoane neimpozabile (morți, fugiți sau scutiți și angajați slugi). Ei declarau în noiembrie 1842 că, din aceleași cauze, au rămas „cu totul săraci și fără nici o stare”. La începutul anului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și Hușii, îndeosebi - nu ofereau mijloace suficiente de existență, avea loc o deplasare spre sate a unei însemnate părți din populația urbană. La 17 octombrie 1846, ispravnicul ținutului Fălciu raporta Vistieriei că locuitorii din mahalalele târgului, mai ales birnicii, au reclamat că sunt împovărați cu dările căpătăierilor. Totodată, mulți căpătăieri se deplasau spre târguri, pe care le părăseau la fel de repede precum veniseră. Strămutarea spre târguri avea un caracter temporar atât pentru căpătăieri, cât și pentru birnici. Alți locuitori (argați, muncitori sau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au fugit și de aceea strâng cu mare greutate birul de la dânșii, „iar slujbele ce-i ajung a face tocmim noi oameni în locul lor și le plătim de le fac [...] și de la dânșii nu putem scoate nimic”. Mazilii din Deleni-Fălciu reclamau la Isprăvnicie, în ianuarie și februarie 1847, că din satul lor au fugit patru oameni. Rezoluția oficialităților obliga la plată pe cei rămași, până la aducerea fugarilor: „veți plăti darea lor ... ca și până acum ... rămându-vă dreptate a vă despăgubi de la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
timp proprietară de moșii în jurul orașului, deoarece birurile percepute (în bani, sau, în produse, de exemplu, dijma în vin, în stupi și în porumb) erau în creștere. Târgoveții au făcut numeroase jalbe către domnie. La una dintre acestea, orășenii îl reclamau pe episcopul Iacov, care "îi supără făr-dreptate", luându-le dijme sporite pe dughenile închiriate și pe produse. Domnitorul Alexandru Ioan Mavrocordat a răspuns la 2 aprilie 1785, reglementând obligațiile târgoveților față de Episcopie după vechile prevederi. O atmosferă de încordare și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Vrabie a fost condamnat către d-l Adam Mitache, în 1906, de d. Jude al Ocolului Fălciu, la suma de lei 174,05 bani, pentru rămășiță din 1905, cartea de judecată nr. 275/906. A doua oară în 1907 e reclamat tot de d. Adam Mitache pentru 240 lei și 35 bani, pentru munci din 1906, și în instanță se face răfuială și e condamnat numai la 67 lei și 50 bani, încât e inexact că a fost condamnat de două
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
emoțiuni până se văzură în Marea Neagră. Dar, lucru surprinzător, peste o lună primi Costache o cartă de la Hotelul Regina din Paris, unde îi spunea că bagajele adunate din Piața Gării fuseseră depozitate în magazii și vor fi expediate dacă erau reclamate de proprietari. Cum bărbatul meu scrisese din drum chiar șefului gării, la poliție și directorului hotelului, cuferele lui sosiră prin Rusia și fără nici o lipsă. Admirarăm ordinea și organizația franceze. De aci înainte asistarăm la toate evenimentele bine cunoscute din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în mână; dricurile au rămas cu morții pe stradă. Foarte obraznici și trufași, ne-au trimis 45 de soldați bolnavi la spital. I-am instalat în două săli de jos cam întunecoase, cu totul izolați de răniții români. Îndată am reclamat prin Crucea Roșie că bolnavii nu puteau rămâne într un spital de răniți. Unele doamne, voind să afle știri de la dânșii, se arătau prea amabile cu ei, până li s-a atras atenția că numai îngrijiri medicale trebuie să le
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
medicale trebuie să le dăm. După puține zile i-am văzut plecând, cu multă ușurare, la Spitalul Brâncovenesc, rechiziționat de ei ca cel mai bun din București. Spre marea mea mirare însă, o săptămână mai târziu, subofițerul lor reveni să reclame haine uitate la noi. Îi arătai recipisa de evacuare, unde dânsul chiar certifica predarea întregului echipament. Se uită împrejur și îmi zise: „Ce bine ne-a fost aici!“ „Cum poți spune așa ceva? Acum sunteți în spital german.“ „Dar crezi d-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și ovreii solidari cu ei beneficiau de ce prisosea de la armată. Românii mureau de foame. manifestările femeilor De aceea, femeile mobilizaților, care constituiau aproape întreaga populație a Bucureștilor, se revoltară după patru luni de suferințe, manifestară la poliție și la Marghiloman, reclamând ajutor. Împrăștiate de soldați, se zice că au aruncat câteva pietre. Este cea dintâi răzvrătire des gemütlichen Volkes(„A oamenilor pașnici“ (germ.).), care de foame erau în stare să devină feroce. Nici cu bani nu mai găseai un bob de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și aș fi voit să știu ce ne-ar fi zis. Bietul preot nu bănuia că nu aveam dreptul să nu-l primim și ne-a mărturisit că era furios. Voia poate să răspundă cererii adresate de Lia pentru a reclama scrisorile din timpul logodnei ei și testamentul lui Vintilă, lăsat la plecarea în Moldova, pe care le confiscase, ca hârtii politice, poliția secretă din București. [Pe când noi petreceam ziua de 4 mai într-un chip atât de antipatic, la Florica
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne-au trimis singure la plimbare și noi am profitat, neavând nici o răspundere, ordinul de escortă fusese transmis telefonic gărzii, nu nouă, în scris. Nu ținu bucuria mult, sosi colonelul Pepi, care veni cu scrisorile Liei și testamentul lui Vintilă, reclamate la cei mari. El ne-a spus că pacea se va face în august și că noi suntem închise ca să nu facem pe spioanele în mâinile englezilor, care fac den gemeinsten-Krieg!(Un război ordinar (germ.).) I-am răspuns că resbelul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Cum însă nu-mi inspira nici o încredere, am expediat pe servitoarea mea, Bucura, la București, de unde a revenit peste două zile tămăduită, cu diagnosticul și doctoriile. Era râie! Vindecarea noastră a fost mai lungă, neavând bani](Ibidem, pp. 182-183.). Noi reclamam, bineînțeles fără rezultat, un medic pentru Vintilică, suferind de o erupție. Eu cerusem să pot veni într-un spital la București pentru a vedea un dentist; trimisesem chiar plombagiul căzut, ca piesă de convicție, și insistând asupra unei infecții probabile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
frumusețea muzicii. Bețiile acestea se făceau cu soldații germani. Unul din ei, netrezit din ajun, mergând cu mine la plimbare, a tras într un câine care l-a lătrat. Deși nu l-a nimerit, m am întors îndată acasă, am reclamat la Gefreiter(Caporal (germ.).) și am declarat că nu voi mai ieși cu acel bețiv care putea să pricinuiască o nenorocire, începând cu mine. Landowski făcuse în zadar un raport în contra lui, m-a însoțit dânsul la plimbare două zile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pentru viitor, reveniră și declarară că nu vor decât controlul financiar. În acest caz sunt moșiile lui Niculescu-Dorobanțu, Herești, Florica, care ar trebui reluate, deoarece aveau procuratori în regulă și fuseseră bine exploatate până acum. Pe această bază s a reclamat și liberarea lui Gheorghiu. În deșert. boala liei Lia avea accese teribile de friguri. Nu se supunea la un tratament intens de chinină și nu știam ce să-i fac. Cum însă o prinsese și pe maica stariță și pleca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îndoisem de el și dreptate aveam, după cum am constatat-o mai târziu. Wangler ne ceru scrisori pentru Iași de dat prin curierul diplomatic elvețian. Am scris îndată lui Ionel, Dinu și Tați. Le spuneam starea prizonierilor români, pentru care trebuia reclamat la Crucea Roșie de la Geneva. Ne scrisese și mama că-i întâlnea în București, duși la muncă de germani dezbrăcați, desculți și cu pălării de livrea pe cap. O adevărată batjocură. Pleca și Landowski în concediu, și-am dat o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și infirmii din Moldova. Se organizase acolo de Crucea Roșie o cantină, unde le dădeam ceai și mâncare rece. Câte două doamne erau de serviciu patru ore dimineața, patru după-amiaza și patru noaptea, la sosirea trenurilor. Îndată ce am aflat, am reclamat rândul, d-na Săvescu n-a voit să mă înscrie decât la unu ziua și la unu noaptea, crezând că voi refuza, ca celelalte doamne, aceste ore incomode. Bineînțeles, n-am făcut nici o obiecțiune și, cum ziua n-au voit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Cazinou și plimbarea spre Castelul Peleș. De aci încolo, tot mai rău, și la Predeal o adevărată aglomerare de ziduri dărâmate. Unele case țărănești însă începuseră a se cârpi și multe [erau] chiar reparate; apropierea pădurii și puțina muncă ce reclamau au înlesnit refacerea lor. Ne bucuram să trecem la granița fără barieră, strigând de trei ori Ura! Ce deziluzie! Aclamațiile noastre patriotice se opriră înaintea lemnului încă colorat cu tricolorul unguresc, care închidea șoseaua. Siliți să ne întoarcem la gară
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dezerțiuni. George împlini trei ani, Ionel îl revendică, voia să-l crească în prin cipiile și în familia noastră; îl speria influența lui Sebastian Moruzi, pe care acum îl bănuia de toată uneltirea nașterii ascunse a lui George. Costache îl reclamă colonelului Roznovanu; acesta veni la București și pledă cu atâta patos pasiunea ce mama avea pentru fiul ei, unica ei mângâiere pe lume și unicul scop al vieții ei, încât soțul meu se rugă de frate să-l mai lase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dorințele ce exprimase până aci. Îi cedă cu totul direcțiunea grădinilor, păsărilor și a întregului domeniu al activității mamei. Dar pe cât păruse de doritoare să facă îmbunătățiri și pe cât criticase pe mama, deodată îi pieri pofta de a înfăptui ceva. Reclamă îndată tăierea tuturor copacilor dimprejurul casei, plantați de tata și crescuți odată cu noi. Aci Ionel fu inexorabil, și dânsa, sub pretextul că nu are mână liberă, lăsă în paragină toată grădina de lângă casă. Acum nu se mai putea plânge că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din diurnul lor și să le pună în pagină literară pentru eternitate, dar ridicolul, caraghioslâcul lor, abia acum îl resimțim noi cu adevărat, atunci amuzamentul consta în faptul că spectatorii sau cititorii recunoșteau șarjat tipicul vorbirii lor. Același fapt îl reclamă și Dan C. Mihăilescu în privința limbajului celor doi corespondenți: Eminescu Veronica Micle: "Vorbeam de pasionalitatea sfârșitului de secol XIX deopotrivă în retorica politică, erotică, gazetărească, în moravuri, mentalități, pulsația invențiilor economice, ritmul financiar, în budoar ca și în stilul pamfletar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu cere un consult doctorului Șuțu ci, anticipând diagnosticul pe care acesta îl anunță ulterior; într-un certificat din data de 28 iunie 1883, adresat Prefecturii Capitalei, se menționa: "este atins de alienație mintală în forma "manie acută", stare care reclamă o căutare serioasă la un stabiliment special", internare pe care însă Maiorescu, însoțit de Constantin Simțion, o făcuse deja, achitând suma de 300 de lei la spitalul Șuțu. E o sugestie pentru reluarea discuțiilor, pe care Săluc Horvat o insinuează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]