7,041 matches
-
patente a fo răscoală de la 1784, condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Și în Ilia țăranii români și secui s-au răsculat sub conducerea lui Iosif Buda și a preotului Ion Florea, participând la atacul împotriva Cetății Deva, unde se refugiaseră nobilii. Ca urmare a acestei răscoale, în anul 1792, baronul Iosif Bornemisa, stăpânul moșiilor din Ilia a donat o grădină intravilan de ½ ha.romanilor de religie ortodoxă pentru a-și ridică o biserică de zid. În același timp a fost
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
aceasta a fost dărâmată în jurul anilor 1930 datorită nivelului foarte scăzut al apei din parau. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, Feleagul era situat chiar la granița României cu Ungaria, sătul fiind deseori jefuit, vandalizat și atacat, localnicii refugiindu-se în Biserică. Prima reletare a unei biserici în sat, este dată de o pictură cu "Biserică reedificata Feleag, sec. XV", pictură aflată în biserică ortodoxă din satul Archita, teorie plauzibilă deoarece la acea vreme există în Feleag o biserică
Feleag, Mureș () [Corola-website/Science/300578_a_301907]
-
intervină în apărarea tatălui său, a fost omorât prin înjunghiere cu un cuțit de către aceștia. Vestea uciderii acestuia s-a răspândit rapid în comunitatea locală. O mulțime numeroasă s-a adunat spontan și a luat atitudine împotriva romilor care se refugiaseră și se blocaseră într-o casă. Din mulțime faceau parte și membrii ai poliției locale inclusiv șeful secției de poliție, care apoi au încercat să ascundă faptele. Și deoarece la solicitarea lor, aceștia au refuzat să iasă afară, mulțimea a
Hădăreni, Mureș () [Corola-website/Science/300582_a_301911]
-
parte locuitorilor Ardealului, inclusiv populația Maioreștiului. Din dorința de a reduce efectele epidemiei, ulițele satului au fost acoperite cu spini, pentru a-i împiedica pe cei bolnavi să intre în contact cu cei sănătoși. O parte din locuitorii satului se refugiază într-o pădure din apropiere, pădurea Rogina, până la dispariția epidemiei. Locuitorii satului Maiorești, iobagi, ca și ceilalți locuitori ai satelor învecinate se aflau sub stăpânirea baronilor de la Brâncovenești. Datorită muncilor grele la care erau supuși, precum și dărilor împovărătoare, mulți din
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
apropiere, pădurea Rogina, până la dispariția epidemiei. Locuitorii satului Maiorești, iobagi, ca și ceilalți locuitori ai satelor învecinate se aflau sub stăpânirea baronilor de la Brâncovenești. Datorită muncilor grele la care erau supuși, precum și dărilor împovărătoare, mulți din locuitorii satului s-au refugiat în Moldova. Mai tarziu, în 1848, oamenii boronului l-au obligat și pe preotul satului, N. Handrea să ia calea Moldovei. Datorită aceluiași tratament din partea baronului, alți locuitori ai satului au ales calea haiduciei. Cel mai cunoscut dintre aceștia a
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
-și veacul haiducind în împrejurimile Topliței, având ca si cartier general stăncile de la Ciobotani. După o îndelunga haiducie, în care au jefuit trăsurile bogaților care se îndreptau spre Borsec, în cele din urmă și aceștia au fost obligați să se refugieze în Moldova. Ideile revoluționare europene din jumătatea secolului al XIX își găsesc ecoul în Ardeal și în satul Huduc. Locuitorii Huducului și a satelor învecinate, Rușii Munți și Morăreni, înfierbântați de spiritul Revoluției de la 1848, participă la Adunarea revoluționară de la
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
Munți, Morăreni, Maiorești și Dumbrava, omorând orice locuitor întâlnit în cale. Numărul exact al victemelor nu este cunoscut până în prezent. Speriați de crimele înfăptuite de armatele ungurești, dar și de jaful general al militarilor, populația celor 4 sate s-a refugiat prin pădurile din împrejurimi. În ziua următoare represiunile și crimele împotriva populației românești au continuat. Populația ascunsă în pădurile de pe Valea Fiscăului a fost măcelărita. Conform cronicarului Ștefan Branea în fiecare tufa se află un om mort împușcat. Pe 24
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
Ardealului. Conform unor statistici, până la 30 august 1940, în nord-estul Transilvaniei existau 1966 de școli primare de stat și 4692 învățători. După Dictatul din 30 august din cei 4692, 3982 au fost obligați să-și părăsească casele și să se refugieze. Între 1940-1941, în Maiorești și în localitățile din împrejurimi, mii de copii români au fost obligați să învețe în școli în care corpul profesoral era format din profesori unguri. Conform statisticilor, Huducul (denumirea veche a Maioreștiului), avea 50 de elevi
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
a adăpostit pe dealurile acestea, pierzându-i-se urma. Aici s-a căsătorit, noi nu ne tragem din același loc cu celelalte familii de «Dăncești»!”" (stabilindu-se pe dealul numit „Bonzărești”). Un fecior de la Moci, de pe moșia vreunui grof, se refugiază la „Pădure”, se căsătorește, stabilindu-se pe un deal opus primului și anume la „Dăncești”. S-au scurs de atunci câteva generații, din această spiță sunt numeroase familii cu numele de Danciu. Cu timpul, familiile s-au înmulțit și s-
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
din localitate, deoarece trupele sovietice 7 de gardă ce au înaintat pe la Ghimeș- Palanca și Bicaz, spre Valea Mureșului Superior, se aflau la Toplița, localitate situată la intrarea în defileu la numai 20 km de estul comunei. Aceștia s-au refugiat în pădure pe Valea Ungurașului și Fântânelului, unde au construit „buncăre de pământ” pentru a se adăposti de bombardamentele ce aveau să se desfășoare între trupele sovietice și cele nemțești. Rușii au înaintat rapid prin defileu, astfel încât în numai două
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
morții de pe cele două fronturi (răsărit și apus) au perturbat mult viața satului. Trecerea armatelor ruse în 1944-45, în cele două sensuri, a fost de asemenea un eveniment semnificativ, perturbator pentru mediul rural tradițional. În Livadia au fost puține familii refugiate din Ardeal sau Basarabia. Dar începând cu anul 1945 regimul comunist de la început a fost dur, de tip rusesc și a devenit progresiv tot mai impilator (impozite, cote agricole, arestări, etc.), administrația a fost schimbată, biserica greco-catolică transformată în biserică
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
bunuri materiale din gospodării, așa numita pradă de război. Trebuie totuși remarcat că pe teritoriul satului Livadia nu au fost evenimente majore, crime sau violuri care s-au produs pe alte meleaguri românești. Pentru siguranță, femeile tinere din sat se refugiau noaptea la rudele din satele mai retrase din jur. De asemenea un fapt interesant era că în jocurile lor copiii foloseau muniția de război, care se găsea din belșug pe traseele parcurse de armate. Din fericire nu s-au produs
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
foloseau muniția de război, care se găsea din belșug pe traseele parcurse de armate. Din fericire nu s-au produs incidente tragice, ci doar câteva răniri ușoare. În primăvara și vara anului 1944 în sat au fost cazate/găzduite familii refugiate din fața frontului, mai ales din orașul Galați, care au fost primite de către localnici cu tradiționala ospitalitate românească. În toți anii războiului populația satului organiza în stația C.F.R., situată în mijlocul satului, câte o manifestație populară cu prilejul plecării tinerilor la armată
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
calitate devine redactor al gazetei „Libertatea” din Orăștie, iar în 1940 este ales președinte al "Uniunii Naționale a Studenților Creștini Români". La 21-23 ianuarie 1941 Trifa a participat la Rebeliunea legionară contra regimului antonescian, după al cărei fiasco s-a refugiat în Germania împreună cu alți lideri legionari: Horia Sima, Vasile Iașinschi, Ilie Gârneață, Constantin Popovici, Dumitru Grozea, Corneliu Georgescu etc. Guvernul nazist german le stabilește, în martie 1941, domiciliu forțat în satul Berkenbruck. La presiunile lui Ion Antonescu, în decembrie 1942
Valerian Trifa () [Corola-website/Science/300716_a_302045]
-
decembrie 1942 ei sunt internați (cazați) întâi în lagărul de concentrare de la Buchenwald, apoi în lagărul de la Dachau, în ambele în condiții privilegiate de cazare, alimentație și libertate de mișcare. La sfârșitul lui august 1944, împreună cu alți legionari s-a refugiat la Viena - unde a fost scurt timp secretar al Mitropolitului Visarion Puiu - apoi, la Paris și - după sfârșitul războiului - timp de cinci ani a fost profesor de istorie antică și limbă franceză în Italia la un colegiu catolic, unde se
Valerian Trifa () [Corola-website/Science/300716_a_302045]
-
de agenți în țările din blocul sovietic. Așa s-a ajuns și la Horia Sima care, fericit să-și găsească un nou debușeu, a primit oferta franco-americană cu entuziasm și a recrutat voluntari dintre legionarii români aflați în lagărele de refugiați din Germania și din Franța. Episcopia Ortodoxă Română din America - incluzând mai târziu și Canada - dorea să-și afirme autonomia față de autoritățile Bisericii Ortodoxe din România comunistă. La congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America, ținut la Chicago în 2 iulie
Valerian Trifa () [Corola-website/Science/300716_a_302045]
-
americană obținută prin fraudă, iar creștinii ortodocși români din Statele Unite și Canada i-au sugerat să-și dea demisia din pozițiile sale laice și religioase (arhiepiscop al Episcopiei Ortodoxe Române din America și Canada). În anul 1984 Trifa s-a refugiat în Portugalia, unde a primit azil politic și unde a decedat la 28 ianuarie 1987 în urma unui infarct miocardic.
Valerian Trifa () [Corola-website/Science/300716_a_302045]
-
Rezun Влади́мир Богда́нович Резу́н) (născut pe 20 aprilie 1947 într-o familie mixtă ruso-ucraineană) a fost un ofițer sovietic de informații, care a lucrat în cadrul GRU (spionajul militar sovietic), a dezertat și s-a refugiat în Anglia în 1978, unde a lucrat ca analist de informații. Este autorul mai multor cărți, unele dintre ele extrem de controversate, precum aceea în care afirmă că Stalin era pregătit în 1941 să invadeze Europa. Suvorov pretinde că pseudonimul său
Victor Suvorov () [Corola-website/Science/300734_a_302063]
-
a servit deseori de adăpost boierilor răsculați și domnitorilor răsturnați din scaun. După înfrângerea sa în Bătălia de la Bacău din mai 1600 de către domnitorul muntean Mihai Viteazul, care a realizat astfel Unirea țărilor române, fostul voievod Ieremia Movilă s-a refugiat în Cetatea Hotinului, împreună cu familia sa (fostul domnitor Simion Movilă, tatăl lui Petru Movilă), cu un grup de boieri credincioși și cu fostul voievod transilvănean, Sigismund Bathory, beneficiind de protecția polonezilor . Ei au purtat o luptă împotriva forțelor armate ale
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
de boieri credincioși și cu fostul voievod transilvănean, Sigismund Bathory, beneficiind de protecția polonezilor . Ei au purtat o luptă împotriva forțelor armate ale Moldovei și Valahiei conduse de Mihai Viteazul, care au încercat să-i captureze, iar apoi s-au refugiat în Polonia. Importanța statului moldovean s-a redus ca urmare a luptelor cu Regatul Poloniei și cu Imperiul Otoman, care a obținut controlul asupra acestui punct strategic de graniță. Ca urmare, istoria ulterioară a Hotinului a fost dominată de luptele
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
locuitorilor sunt ortodocși (94,69%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,34%). Pentru 3,84% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Comuna își trage numele de la niște coloniști sași din Ungaria, reformați de confesiune calvină, refugiați din cauza persecuțiilor de acolo, care au fondat satul prin secolul al XVII-lea, după care în timp au fost asimilați cultural de localnici și au devenit moșneni, formând ceata moșnenilor săseni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era arondată
Comuna Calvini, Buzău () [Corola-website/Science/300802_a_302131]
-
spre nordul țării, unde să-și strângă o nouă oaste. În timp ce Ștefan cel Mare se afla în nordul țării pentru a-și regrupa oștile, Mahomed al II-lea a asediat timp de opt zile Cetatea Neamț presupunând că domnitorul se refugiase în acea fortăreață sau că măcar își deținea acolo averile. La acel moment, pârcălab al cetății era bătrânul Arbore, care se pare că a căzut sub lovitura unei ghiulele turcești. În cetate se mai aflau și o parte din prizonierii
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
la cetățuia de lemn și la portița cetății, au lăsat să intre din afară garda noastră pentru a hotărî măria sa regele, la a cărui discreție s-au predat". Garnizoana moldovenească avea în fruntea sa șase căpitani; pe lângă străjeri, aici se refugiaseră și locuitori din Cotnari, Roman și Târgu Neamț. Ca arme, străjerii aveau 12 archebuze cu cârlig și 90 de puști de mână ienicerești. A doua zi, ""după ce au salutat pe rege"", comandanții moldoveni au fost lăsați liberi să plece unde
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
urmărit pe austrieci până la Ceahlău, cătanele părăsind în fugă Cetatea Neamțului și lăsând acolo toate bunurile prădate. În anul 1718, după ce s-a sfârșit războiul, otomanii i-au dat poruncă domnitorului să distrugă Cetatea Neamțului și Mănăstirea Miera, unde se refugiaseră austriecii. După cum relatează cronicarul Ion Neculce, ""lui Mihai-vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea Neamțului și Miera, unde au șăzut cătanele. Și le-au stricat, iar nu foarte de tot"". După distrugerea ordonată de domnitorul Mihai Racoviță
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
unor manufacturieri: dogari, rotari, fierari. Datele de după recensemântul din 1552 nu le cunoaștem exact, acestea au fost întocmite deja de încasatorii turci de impozite. Din păcate trupele turcești, prin incursiunile lor, tot mai des jefuiesc, devastează, ard satele. Populația se refugiază când în stufăriș, când în munți. După dominația turcă, măsura ravagiilor se face simțită prin satele părăsite, localități transformate în pustiu, ruine de biserici acoperite de buruieni. Comuna Biharia a supraviețuit lumii turcești. Biharia a suferit și în timpul luptei de
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]