6,309 matches
-
roșu de pământ. Cerul din griuri, mantila din negru și fața puțin gri-roz deschis, [tonuri de] griuri. Și câtă viață! Câtă armonie, ce știință a lucrului și totul simplu, sobru, fără culori multe, dar, dar prețios ca o bijuterie. Am regretat că nu am avut prilej să văd mai multe opere de Goya. Dacă înainte de a pleca în Franța nu mă îmbolnăveam și nu cheltuiam o bună parte din banii economisiți pentru această călătorie, aș fi avut și norocul de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
a mă debarasa de unele apucături "cerebrale" a durat încă un timp, până prin 1932. Expozițiile se succed an după an, la doi sau la trei ani. Lucrasem mult, lucrasem cu plăcere și din vremea aceea de mari lipsuri bănești nu regret decât că, de multe ori, am fost nevoit să dau în vânzare și multișoare lucruri slabe. Eram conștient de greșeala mare ce săvârșisem, împrăștiind în lume lucruri ce nu el aprobam nici eu, dar nu am făcut aceasta din dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
că ce e bun sau nu e în întregime părerea celui ce o scrie. Au fost și din aceia dușmănoși ce au stat cu condeiul la drum ca să mă înțepe. Am purtat odată cu necunoscuți polemică, dar trebuie să spun că regret și mă rușinez acum pentru isprava ce am făcut răspunzând. Am avut un fel de repulsie pentru militari (nu am vroit sa fac serviciul militar) și pentru politicieni. Am fost un timid, un îngăduitor, lăsând de multe ori să treacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și multora le-am pus pensula în mână, făcându-i pictori, și unora le-am dat sprijin de așa natură și în măsură așa de mare, încât acum încerc un sentiment neplăcut. A trebuit să-mi fac și din asta regrete. * Septembrie 1939, începutul războiului, locuiesc pe strada Meteorului, 40, unde mă aflu și acum, în 1972, când scriu cuvintele acestea. M-am așezat aici cu gând să lucrez puțin timp și iată-mă după ani mulți și grei rămas tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
maica Magnisia Călugăru destul de mulțumitor. Vremea bună. Sărbătorim aici Sf. Paști, lucrez două, trei tablouașe cu flori de primăvară. La 8 mai, ne întoarcem la București. În București, nici o bucurie, încep căldurile și toate neajunsurile timpului călduros ale acestui oraș. Regretăm că ne-am întors atât de repede și vorbim de o plecare tot acolo. Punem ordine în toate, luăm bagaj trebuitor, materiale pentru lucru și la 3 iunie plecăm din nou la Văratic, la maica Magnisia. Vremea după dorință, din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
el se înălțase la ceruri și de acolo mă privea blând. Cel putin rămăsese mama care era o ființă aprigă , plină de energie și deosebit de credincioasa. Astăzi, când nici ea nu mai există, unul din puținele lucruri pe care le regret este că n-am apreciat-o suficient la vremea respectivă. Avea însă o răceală impusă față de noi, copiii, probabil se ferea să-și exteriorizeze sentimentele de teamă de a nu se putea stăpâni cum trebuie. Judecând după fotografii, mama fusese
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
puternică, îi venea să vomite imediat, dar nu știa unde. Îl compătimea pe omul bolnav și credul din fața ei, urându-i discret „Drum bun!”, „Cale bătută!, ”Pa!” și...” Nu mă mai caută nicioadată”, Vezi-ți de treaba ta!..” - Lăură, vei regretă mult pentru vorbele acestea, Lăură!.. - În ce mă privește, eu nu prea am niciodată păreri de rău în viață...Știu ce vreau, știu ce fac și ce- mi doresc. - Și cum e doctorul? - Foarte frumos, brunet, cu ochii foarte negri
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și pentru faptul că ea nu- și permitea să scape vreo vorba măcar despre profesia ei. După aceea, trecuse alternativ de la stări în care nu-i pasă câtuși de puțin de ceea ce se întâmplă în jur, la momente rare, cănd regretă lumea din care se autoexilase. Fără îndoială că arta se sprijină pe viață și fără îndoială că se bazează și pe experiența personală a artistului. Și pentru că simțea cu disperare nevoie de a avea o singură ființă de partea sa
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fie instrumental, dar nu s-a simțit deloc capabilă să învețe, într-un cuvânt conchise brusc că nu a avut vocația necesară. - Cum mai este viața de student? o întreba discretă mama Irinei. - Mai ireala că niciodată, răspunse voalat Lăură. - Regreți, cumva? - Nicidecum. Program supraîncărcat, nopți albe, armata, înviorare, sala de sport, bazin de înot, bibliotecă, cenaclu etc, etc. O clipă zâmbetul ei deveni natural. - Ei, noua ne-ar fi plăcut. Dar pe vremea noastră era greu, greu de tot. Tatăl
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de șantaj, ăsta detesta ea cel mai mult în viață. Îi povestise deja că dacă cineva ar încerca s-o șantajeze cu vreo casetă, cu vreo înregistrare, ea n-a făcut niciodată în viață un lucru pe care să-l regrete, așa încât i-ar spune verde în fața: "Dă-i drumul, ce mai aștepți?"... Reuși să zâmbească, apoi întinse mâna către cutia de la bord de unde scoase un parfum foarte scump pe care i-l oferi în dar. - Pentru ce? întreba ea. - Pentru că
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
domn, un tip aerisit, emancipat, fără defecte. Studenții îl adorau cu toți, era idealul lor în viață, toți îl considerau „proful”perfect. - Dacă se va plictisi de mine sau eventual mă voi plictisi de el, isi zicea Lăură, măcar nu regretă...Dacă unul dintre noi ar fi fost nevoit simuleze ceea ce nu mai simțea, Lăură era gata pună punct relației. eu aș să să Aproape îmi venea să cred uneori că este un romantic incurabil, dar în realitate era un coleric
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
înfuriat grozav). Dar erau și foarte multe schițe cu portrete de- ale lui, deosebit de reușite, gest care nu l-a deranjat totuși. -Se pare ca Lăură “adună” materiale, gândi el. Nu era chiar o surpriză. O fată de “calibrul” ei... Regretă doar că nu i-o luase înainte. Își amintea cum îi replicase odată că toți bărbații sunt niște porci, iar despre el adăugase mai în glumă, măi în serios, că este cel puțin unul cinstit. Într-o zi o întreba
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cu siguranta momentul, desi să fiu sinceră, e groaznic... El simți plăcerea jucătorului de șah căruia i s-a indicat o miscare înainte. Ea se simți exact ca-n cântecul acela franțuzesc ,,Partir c'est mourir un peu".Oricum nu regretă nimic din ceea ce făcuse. -Să nu crezi că voi veni să-mi iau ,,La revedere!" îl avertiza ea. Urma o tăcere, apoi un ton plat: -Dispari! ... -Dispar, cu adevarat. Urma încă o tăcere, Lăură rămase cu privirea pironita asupra lui
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nu există încă o uniformă de agent secret.Ea era totuși o sentimentală în adậncul ființei ei și de aceea nu continuă să se mai gậndească la orașul ei. Era mậndră de el, crezuse că este un bun chirurg, dar regretă faptul că erau atật de departe unul de celălalt. El are profesia lui, prietenii lui, isi spunea ea.Eu am rămas doar cu amintiri, care acum o bậntuiau și mai puternic, pentru că începuse să aibă grețuri, indispoziții inexplicabile.Se gậndi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
enumera și analiza cum se cuvine; spun doar că istoria, religia și mentalitatea lor se află la loc de cinste printre acestea. Așa stând lucrurile, cu atât mai puțin este posibil în Irak un regim democratic. Din păcate, și iarăși regret că o spun, în Irak nu văd altă soluție decât un regim autoritar, poate nu chiar în genul lui Saddam, dar, în orice caz, unul de mână forte, singurul capabil să pună capăt coșmarului de acum. Dar vorbeam de victime
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
sincere de a deveni o țară democratică și prosperă pe căile și după standardele general recunoscute. De altfel, Rusia nu mai este vecină cu noi, poate doar prin Marea Neagră. Este adevărat că mai există încă mulți nostalgici în Rusia care regretă vremurile mărețe ale Uniunii Sovietice, dar aceștia se împuținează pe zi ce trece, sporind numărul celor realiști și pragmatici, adaptați noilor timpuri. Este, de asemenea, adevărat că mai există problema Transnistriei și a Basarabiei, dar Rusia nu mai este, în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Rusia și Principatele Române și, ulterior, România. Interesant este că mesajul nu evocă numai momentele "luminoase", "înălțătoare" (ca pe vremea Uniunii Sovietice), ci și pe cele realmente întunecate și, mai ales, fără a arunca vina doar asupra uneia dintre părți. Regretă, cu deosebire, nivelul scăzut din toate punctele de vedere al relațiilor noastre de după după anul 1991. A doua parte a mesajului este o ofertă clară, în numele Federației Ruse, de deschidere, de dialog și de ameliorare reală a relațiilor cu România
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Îl spune și Wurmbrand n.n.). Acolo m-am născut a doua oară și Dumnezeu mi-a dat să trăiesc nenumărate minuni, să-i cunosc puterea. După '64, am fost anchetat și Închis de Încă 3 ori. De fiecare dată, am regretat că am ieșit”... „ca să fii puternic În Închisoare, trebuie să-l ai pe Dumnezeu alături mereu. Să te gândești că nu gardianul, ci Dumnezeu, pe care Îl ai În suflet, Închide cu cheia și zăvoarele celulă”, spun cucerniciile lor Richard
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
m-am putut să mă opun tentației și am ,,sustras” câteva... Te rog expediază-mi o carte de karate. Salutari din partea Alinei.” Presa locală, familia și prietenii au fost conciși În punerea pe hârtie a nenorocirii: ,,Un grup de prieteni regretă profund dispariția fulgerătoare, la fragedă vârstă de numai 17 ani a celui care a fost Sandu-Mălin Tăcu. Suntem alături de familia Îndoliata”. ,,Colectivul Cooperativei ,,Prestațiunea” Iași este alături de colega Ana Tăcu la marea durere pricinuita de trecerea În neființă a fiului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de tristă și neașteptată veste a dispariției bunului prieten și fostului coleg Malin Tăcu, elevii clasei a XI-a A, Liceul ,,M. Eminescu”, Împreună cu dirigintele, transmit familiei Îndoliate Întreaga lor compasiune”. ,,Adi Criști, Nicolae Panaite, Cassian Maria Spiridon, Aurel Ștefanachi regretă profund trecerea fulgerătoare În neființă a celui ce a fost Sandu Malin Tăcu și sunt alături, la această grea Încercare, de familia poetului Al. Tăcu”. ,,Colectivul atelierului pregătirea fabricației, Combinatul de Utilaj Greu, este alături de colegul Al. Tăcu În Momentele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
IX-a A și B, Liceul de Artă, Împreună cu dirigintele, profesorul Dumitru Săvuc, sunt alături de Alină Tăcu, Împărtășindu-i durerea la despărțirea pentru totdeauna de scumpul ei frate, Malin”. ,,Diriginta și colectivul clasei a XI-a B, Liceul ,,M. Eminescu” regretă dispariția neașteptată a elevului Malin Tăcu și se află alături de familia Îndurerata”. ,,Ana și Alexandru Tăcu, părinți, Împreună cu Alină, sora, anunță cu durere, dispariția fulgerătoare la fragedă vârstă de 17 ani, a celui care a fost Sandu Malin Tăcu, elev
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de intimidare, așa că vinovații morții lui Malin Tăcu trebuie căutați printre ei. Poetul, fizic, a murit, dar poezia lui trăiește, va fi citită, va continua să-l reprezinte pe cel ce-a scris-o și a cărui dispariție o putem regretă”. Candoare Din prea mare plăcere de a Îngenunchea Sărut toate viorile lumii În melodia acestui câmp cu flori. Magnolia Din toată lumea uitată și neuitata Din toate părțile cerului și ale vântului Din umbre de ploi și de aer Vine ușor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
afectată. Dar, Începe procesul. Depoziția reclamantului. A martorilor. Câți martori n-ar putea avea Alexandru Gh. Tăcu! Deschid cartea-roman, ,,Pe fluviu la Deal” de Constantin Hușanu, Editura Moldova, Iași, 1992: „...Un om așa de treabă! Pentru prima oara nu mai regretă că pleacă din combinat. Se stricase rău treaba. Și nici nu-l mai durea inima că Înlocuitorul sau n-o să facă față, nu o să ridice ștacheta mai sus. Omul trebuia să muncească din plăcere și nu cu santinela la spate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
inaugurau Începutul, de astă dată, În grup a istoriei rezistenței prin manifestare publică. Ei au fost printre primii nu numai la Bârlad care au spus din fașa un NU răspicat comunismului În România. Să nu uităm asta niciodată și să regretam că nu i-am Însoțit! În anexa Tabel - cerere Către Președintele României, pentru conferirea onorurilor de ,,Erou Martir al Națiunii Române” tânărului poet Alexandru Malin Tăcu, pentru sacrificiul prin moarte În lupta Împotriva comunismului cu deviza: ,,Deplin convins(a) că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se fi căsătorit oficial și au cinci copii. Toți sunt depuși la Leagănul copiilor abandonați, Rousseau motivând gestul prin lipsa de bani și prin încrederea în competența statului în a le oferi educația dezirabilă. În numeroase rânduri, mai târziu, el regretă și încearcă să explice părăsirea copiilor. Victor Hugo, marele scriitor francez, făcând referire la acest episod scrie: "Rousseau și-a renegat copiii, dar a adoptat poporul". În 1750, Academia din Dijon organizează un concurs pe care Rousseau îl câștigă cu
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]