6,509 matches
-
Cuvântul comunism nu se (mai) poate folosi în mediul universitar francofon.) Lucrez pe post de casier la Migros, gigantul elvețian al comerțului de alimente. Aud mii de bip-uri pe zi, produse de codurile de bare ale alimentelor ce se revarsă în flux continuu pe banda neagră de cauciuc din fața casei de marcat. Mutra mea balcanică sperie clienții; am același număr de clienți ca și celelalte case doar în orele de maximă afluență. Încet, încet, încep să-mi "învăț" clienții și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lucru mă gândesc la meniul fără fantezie servit cu ocazia vizitei importantului oaspete. Echipa Senegalului câștigă cu 2-1 meciul contra blonzilor suedezi în optimile Campionatului Mondial de fotbal din Coreea de Sud. Imposibil să nu remarci bucuria sălbatică a africanilor care se revarsă pe străzile Genevei. Un fel de revanșă a celor umiliți și obidiți până în acel moment din cauza faptului că sunt diferiți, că au o altă culoare a pielii. Bănuiesc că la fel trebuie să fi arătat străzile și în Rusia revoluționară
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Am ajuns, tovarășe Enescu! Ce facem?”. El nu deschise, articulând clar și brusc neprietenos: „Noi mai rămânem! Ne întâlnim la Ambasadă!”. Totul mi se spulberă în gara Kievskaia: nu mă aștepta nimeni pe peronul imens, abundent populat peste care se revărsa din nu știu câte difuzoare: Tomnaia noci cântată indiscutabil de Mark Bernes, prima romanță sovietică auzită cândva, când intraseră rușii în București și tata țâțâia ca T. în compartiment. Încremenit, am auzit cum explodează în mine o panică nouă, neașteptată, din care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
infinit mic; lângă garderobiera mea stătea, pe un scaun, o fetiță care citea, impasibilă, o carte cartonată, un Pușkin pentru copii, probabil. Sala era fastuoasă, până la balcon unde aveam locul am urcat cu două scări rulante, publicul - peste care se revărsa din difuzoare Tomnaia noci - era tot atât de numeros cât călătorii pe un peron din gara Kievskaia, ziua. Trupa mi se păru formidabilă, știa totul de la duioșie la veselie, de la murmur la chiot, de la Katiușa războinică la Kalinka milostivă. În pauza lungă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Scînteia tineretului, 24 ianuarie 1959) Lumina peste republica lui Eusebiu Camilar (nota V. I.) „Rușinea noastră de demult, renumele nostru de țară înapoiată, s-au spulberat doar în câțiva ani de stăpânire a poporului muncitor. O lumină strălucitoare s-a revărsat, în anii puterii populare, peste scumpa noastră Republică Populară.“ („Lumină peste Republică“, România liberă, 21 octombrie 1959) CAPOIANU Dumitru „Cine înțelege acest măreț adevăr, această condiție «sine qua non» a existenței artistului-cetățean, va înțelege, în același timp, care este miezul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ca liliecii fără casă. Ne-ați sta sub limbă și-n priviri hoțește, În călimări și-n măduva din dește. Minciuna suplă, știu, nu vă lipsește În craniul de hidră ori de pește, Dar verbul vostru, totuși, putrezește. Ne-ați revărsa-n veșmântul aurorii Tot ce-au ascuns sertarele pandorii, Și-ați prăvălii și stâncile, și norii, Ne-ați alunga din ceruri și cocorii, Fumul de jertfă, vulturi și prigorii. Dar suptă, rătăcită-n unde, În verbul epileptic când s-ascunde
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
urma pe cel ce ne conduce, Care și-a pus sigiliul lui de faur, Mai vie peste veac să lumineze Caligrafia Epocii de aur!“ („Epoca de aur“, România literară, 18 iulie 1985) „Și le urăm puterea poporului deplină să se reverse-n visuri din care-n țară cresc victorii noi în marea partidului lumină din calda ngemănare de suflu românesc. Precum o poartă-n suflet să bată-n soare ora un Fiu și-o Fiică-a țării - ai timpului titani - și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să fie oameni de omenie, dar mai ales cum să se poarte cu ceilalți, ca tuturor să le fie bine. Au mai trecut atunci la vale și alte daruri dela Dumnezeu pe râul Bâlea, dar au fost lăsate să se reverse în Olt și de-acolo mai departe în toată lumea, pentru că ce a fost mai frumos și mai folositor omului, fusese deja adunat de bunii noștri buni. Mai departe s-au fost duse numai daruri de ispită, aur, argint, rubine și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
foarte scură durată. Au urmat imediat doi ani de secetă năprasnică, în special asupra Moldovei, provincie care avusese de suferit cel mai mult și de pe urma războiului, în decurs de patru ani trebuind să efectueze două refugii din fața urgiilor ce se revărsau de la răsărit. S-au stabilit apoi nivelurile cotelor obligatorii pentru țărani, către statul român obligat să achite Uniunii Sovietice,«marele nostru prieten de la răsărit» datoria de război. Astfel în 1950 de exemplu, satul Oprea Cârțișoara era obligat să pună la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și-a format persona litatea, nu poți decît să-l flatezi. Iar dacă ești o jună sensibilă, realizatoare de emisiuni culturale la TVR, și lîngă personalitate mai adaugi și creatoare, atunci lucrurile nu pot sta decît perfect. Orgoliul se va revărsa în efluvii de elocință și evocări. Juna va sorbi tăcută și cu un zîmbet de admirație vorbele maes trului, îl va privi cum numai ea știe să-l privească și astfel maestrul nostru se va simți, în plus, și bărbat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
chiar ca un pașă pe patul tău de glod. Cu timpul însă m-am deprins. L-am acceptat. Mai ales l-am acceptat în primăvara care a urmat, când după topirea zăpezilor, trezit din lunga-i lenevie, Bahluiul și-a revărsat apele peste câmpia întreagă. Inundațiile aceste, care se repetau în fiecare primăvară, au fost și, vai, sunt încă dezolarea populației sărace din cartierele de jos ale orașului. Canalizarea efectuată acum vreo 30 de ani a atenuat în bună parte răul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
așa că numai Iașul, cu zidurile-i vechi, cu întinsele grădini, cu bisericile lui, cu aspectele pe care în parte le-a conservat și azi, i-a putut inspira versurile cunoscute...? Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare!... Căci aceasta e, fără discuție, o imagine din Iași, chiar dacă "Scrisoarea întâia" a fost scrisă aiurea (căci e știut că poetul a purtat-o multă vreme în el). Cam așa mi-a vorbit solitarul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care nu transmite o informație, ci e un fel de parolă de recunoaștere reciprocă, un fel de cheie care descuie ușile comunicării cu cel de lângă noi. Numai că ușa aceasta duce către nicăieri, iar deschiderea ei este țelul final. Nimicul revărsat de televizoare în casele noastre ne umple viețile și ne ajută să ne integrăm în jungla socială (nimicul propriu ne este cu totul insuficient). Oare ce neam face fără acest prețios ajutor? (2008) Cum e poporul, și televizorul Avem tendința
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
televiziunile noastre bâțâie din picior nerăbdători în așteptarea Apocalipsei. Ei visează cu ochii deschiși la catastrofe grandioase, în care mânia lui Dumnezeu să se abată asupra Pământului, Soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matcă și să invadeze uscatul, pămân tul să se cutremure și să crape în falii adânci, orașele să fie înghițite, iar oamenii să moară pe capete. Toate acestea pentru ca, desigur, cei rămași în viață să se uite cu nesaț
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
poate că de lucrurile ce ne vorbesc despre o trecere limitată prin lume trebuie să ne apropiem cu mai multă pasiune decît de piramide, tocmai pentru a prețui viața și a-i da o justificare. Soarele Înălțat deasupra golfului se revarsă generos Într-o dimineață aurie și aș fi putut să constat strict acest fapt esențial și să-mi spun că dincolo de el nimic, În fond, n-ar trebui să mai aibă importanța, dar simt nevoia să adaug: ba da, există
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
în ceea ce am simțit și am văzut înțelegând, mi se părea că aș fi studiat toată viața. Imediat ce s-a terminat liturghia, rugăciune scurtă, cu cuvintele: „Tată veșnic, conf..., Fiule etc. confirmați-mă”. O mulțime de lacrimi mi s-au revărsat peste chip, cu dorința de a rămâne statornic în a spune liturghiile în cinstea ei (am consimțit, urmând să stabilesc numărul lor) și cu multe și puternice sughițuri, m-am simțit foarte apropiat într-o iubire crescândă față de Maiestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mod marfa este mai bine protejată de hoți, hoți care îți sustrăgeau atenția și-ți furau marfa. Ajunsă în piață, Carlina simți că în sufletul ei se strecură un balsam care o liniști, era ca liniștea unui fluviu care se revarsă într-o mare cristalină și albastră. Se simțea ca într-o lumină pe care o așteptase parcă toată viața. Își dorea din tot sufletul un nou început, iar interiorul ei parcă striga necontenit „Vino spre mine, viață! Ai să reușești
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
știau că se urăsc cu înverșunare de ceva timp. Când plecase ar fi vrut să îi spună: Vezi să nu faci vreo șchiopătură. Să fii sigură că voi afla chiar și de la distanță. I se păru că toate acestea se revărsau de pe buzele lui ca o șoaptă de groază, iar în sinea lui se bucură. Numai el știa de ce. La rândul ei, Carmen se vedea singură, crescându-și fata iar emoțiile ce îi invadau trupul le simțea ca o beție ușoară
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce s-a încheiat în urmă cu peste 60 de ani. Ne aducem, de asemenea, aminte cu venerație de numele celor care, prin lumină minții și prin talentul lor, au făcut și fac din aceste locuri un tărâm ce a revărsat și revarsă fluxuri neîntrerupte de energie, pulsând cu putere în marele organism al patriei noastre. Timpul nu-mi îngăduie să menționez numele atâtor oameni de știință, profesori, scriitori, muzicieni, pictori, actori, medici ori juriști care, legați într-un fel sau
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a încheiat în urmă cu peste 60 de ani. Ne aducem, de asemenea, aminte cu venerație de numele celor care, prin lumină minții și prin talentul lor, au făcut și fac din aceste locuri un tărâm ce a revărsat și revarsă fluxuri neîntrerupte de energie, pulsând cu putere în marele organism al patriei noastre. Timpul nu-mi îngăduie să menționez numele atâtor oameni de știință, profesori, scriitori, muzicieni, pictori, actori, medici ori juriști care, legați într-un fel sau altul de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
liniștit, pitoresc, discret ocolit de vântoasele vremelnicei civilizații contemporane, cu atmosfera patriarhala, cu oameni ospitalieri și prietenoși, cu străzi întortocheate care-ncep de la Episcopie și se pierd zburătăcite spre culmi deluroase, cu parcuri ceva mai luminoase în care tinerețea se revarsă că și-n alte timpuri. Cel mai elocvent atașament sentimental față de urbea natală este faptul ca pictorul a preluat denumirea localității că nume artistic, așternându-și cu sfioșenie semnătură jos, în colțul drept al lucrărilor: Viorel Huși. Confesiunea formulată într-
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
animați de febră muncii gospodărești, au intrat de-o veșnicie și trăiesc în nesfârșire. În ansamblu, imaginile despre Huși alcătuiesc o lungă confesiune despre urbea natală, un jurnal plastic în care pictorul Viorel Huși își comunica altfel emoțiile și gândurile, revărsându-le compozițional și cromatic în tablouri. Fiecare peisaj e un poem în metafore cromatice rumenite de emoționante stări de spirit. Ce ma impresionează mai mult în picturile lui Viorel Huși este imaginea drumului, incepand cu pictură în ulei din 1926
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
se deschid de la o răscruce (unde pictorul obișnuia să și plaseze șevaletul), șerpuiesc printre case, copaci, podgorii, pierzându-se că un firicel de apă în propriul izvor. Drumurile au fluiditate, curg contorsionate precum firul apei, dar nu par că se revarsă, ci că se retrag, se ascund urcând în susul dealului. De aceea, semnificația drumului pare mult mai nuanțată, văzută nu doar ca o cale de acces în și dinspre târg. În fond, drumul creionează destinul sinuos al artistului care într-un
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
am adunat pentru tine. Vreau... vreau să-ți dăruiesc totul, odată, ca o explozie... Te rog!... Se retrage doi-trei pași, scutură din cap înfrigurată, palmele ei își lasă iar durerea pe luciul fustei, în timp ce ea îmi surîde cu toată fericirea revărsată în ochi și pe buze: Atunci... pe deseară, Mihai! Te aștept... Îmi promiți că vii? Ce straniu a pătruns în mine acest "îmi promiți că vii"!... Ceva între rugăminte și ordin. Dar de ce?! De ce, Dumnezeule, de ce?!... De ce n-am plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ele lumea întreagă, asemeni florilor de magnolie văzute dimineață la seră, ale căror petale se desfăceau încet, să adune în cupa lor de diamant lumină și căldură, ca apoi să metamorfozeze aceste elemente primare în fericire, iar fericirea s-o reverse în sufletul oamenilor... PARTEA A DOUA " Pentru că mă simt eu însămi ca o floare de magnolie gata să se desfacă..." Vorbele astea nu le putea spune decît trăind din plin starea de fericire. Ar fi prea mult să cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]