KorAP: Find »[drukola/base=rit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...210 211 212 ...223 >

5,555 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

și cultuale. Mărturia oferită de ritualuri poate servi ca indicator indirect al existenței sistemelor de credințe ale trecutului, În măsura În care ritualul este arheologic mai accesibil decât aspectele pur ideologice (Tattersall et al., 1988, p. 497). Acțiunile generate de credințe, mituri și rituri se traduc adesea În imaginarea și manipularea masivă a simbolurilor, dintre care unele, mai ales În sfera ritului, pot lăsa urme arheologice. Riturile sunt credințe În acțiune, simboluri În mișcare (Lewis, 1980). Iar dacă distingem, așa cum am făcut mai sus

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În măsura În care ritualul este arheologic mai accesibil decât aspectele pur ideologice (Tattersall et al., 1988, p. 497). Acțiunile generate de credințe, mituri și rituri se traduc adesea În imaginarea și manipularea masivă a simbolurilor, dintre care unele, mai ales În sfera ritului, pot lăsa urme arheologice. Riturile sunt credințe În acțiune, simboluri În mișcare (Lewis, 1980). Iar dacă distingem, așa cum am făcut mai sus, Între rituri cultuale și non-cultuale, tocmai expresiile materiale ale cultului sunt cele care oferă, de obicei, materia primă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
accesibil decât aspectele pur ideologice (Tattersall et al., 1988, p. 497). Acțiunile generate de credințe, mituri și rituri se traduc adesea În imaginarea și manipularea masivă a simbolurilor, dintre care unele, mai ales În sfera ritului, pot lăsa urme arheologice. Riturile sunt credințe În acțiune, simboluri În mișcare (Lewis, 1980). Iar dacă distingem, așa cum am făcut mai sus, Între rituri cultuale și non-cultuale, tocmai expresiile materiale ale cultului sunt cele care oferă, de obicei, materia primă pentru identificarea comportamentului religios preistoric

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
traduc adesea În imaginarea și manipularea masivă a simbolurilor, dintre care unele, mai ales În sfera ritului, pot lăsa urme arheologice. Riturile sunt credințe În acțiune, simboluri În mișcare (Lewis, 1980). Iar dacă distingem, așa cum am făcut mai sus, Între rituri cultuale și non-cultuale, tocmai expresiile materiale ale cultului sunt cele care oferă, de obicei, materia primă pentru identificarea comportamentului religios preistoric. Comportamentul ritual constă Într-o serie de acte prescrise și formalizate, de secvențe comportamentale și simbolice stereotipizate și repetitive

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deplasa obiecte liturgice, a purta Însemne; a aduce ofrande, a jertfi ș.a.m.d. Dar acțiunile și simbolurile, locurile și momentele sacre, specialiștii cultului se pot materializa În sens arheologic. Din când În când se materializează și alte aspecte ale ritului (magie, inițiere) sau constituenți ai comportamentului religios, și anume fragmente de credințe, mituri sau prevederi sociale de origine religioasă (de exemplu, respectarea tabuurilor alimentare). Pentru toate acestea, arheologia are puterea și datoria de a descoperi vestigii. Chiar și În privința celor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
societăți, cele paleolitice, nu trebuie neglijate dovezile curiozității pentru natură și ale ritualismului, acea Înflorire a „vieții spiritului”, parte evidentă a evoluției umane. Găsirea unei cochilii bizare, Îngrijirea morților, gesturile grafice concretizate În osul scrijelit sau peștera pictată sau chiar riturile, care vor cunoaște un număr infinit de combinații și acte simbolice și care au lăsat indicii materiale sau anomalii care pot fi citite. Metodele de recuperare și interpretare, deși sunt Încă În faza de embrion, pot accede la păturile mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cotidiene: prezența argilei sau a vetrelor În preajma unui mormânt, lespezi scrijelite sau arse, asocieri neobișnuite de resturi etc.; sau este considerat „ritual” tot ceea ce este În sine excepțional: o mulțime de pietre colorate, un mormânt deosebit de bogat etc. Dar Întrucât ritul este prin definiție repetitiv, nu i se poate afirma existența decât prin eliminarea oricărei ipoteze ( Întâmplare, scop utilitar, modă) și apoi prin demonstrarea naturii sale repetitive În spațiul unui context cultural clar. A fost relevată, pe bună dreptate, o legătură

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să fie numit „religie” sau, cel puțin, nu poate fi confundat cu satisfacerea altor nevoi. După cum am arătat anterior (În subcapitolele 3 și 4), există Într-adevăr un teren al nevoilor umane 1 În care se confundă religia și știința, ritul și know-how-ul practic, „sacrul” și „profanul”: invocarea forțelor supraomenești, dar și cunoașterea felului În care se cioplește piatra după deprinderile manuale Învățate de la părinți; venerarea fecundității animale, dar și controlarea turmelor, având În minte exigențele vânătorii; „inventarea” unei vieți dincolo de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
funerare speciale, „superflue”, extra-igienice. Dar, odată lansat acest avertisment, nu putem decât să Împărtășim atenția care, În cercetarea primelor urme ale religiei, a fost dedicată mereu mormintelor. Existența practicilor funerare poate fi Într-adevăr un indiciu legitim În ceea ce privește credințele și riturile funerare, credințe și rituri care, prin subiectul și prin starea emoțională pe care le presupun - morții, moartea - pot să fi avut legătură cu apariția sacrului. Îngrijirea atentă a morților reflectă o atitudine față de viață și față de moarte foarte diferită de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Dar, odată lansat acest avertisment, nu putem decât să Împărtășim atenția care, În cercetarea primelor urme ale religiei, a fost dedicată mereu mormintelor. Existența practicilor funerare poate fi Într-adevăr un indiciu legitim În ceea ce privește credințele și riturile funerare, credințe și rituri care, prin subiectul și prin starea emoțională pe care le presupun - morții, moartea - pot să fi avut legătură cu apariția sacrului. Îngrijirea atentă a morților reflectă o atitudine față de viață și față de moarte foarte diferită de cea non-umană. Chiar și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a căpătat nuanțe ulterioare, fie mentale, fie sociale. Într-un mic grup de vânători, se știe, moartea și funeraliile nu sunt evenimente cotidiene: sunt ocazii speciale, asemenea nașterii, pubertății, căsătoriei, care, fiind crize ale existenței, Întrerup rutina. Deși sunt simple, riturile și ceremoniile care Însoțesc funeraliile oferă membrilor unui grup ocazii rare și binevenite de a se reuni, de a se informa și de se Întâlni cu ceilalți. Fără asemenea situații, vânătorii, o populație cu densitate scăzută, reușesc să se adune

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
exemplu sud-african din aceeași perioadă, chiar dacă izolat, arată că nu este așa. Există ceva ce apropie mormintele musteriene? Posibil. Unele gesturi funerare Încep să manifeste un caracter repetitiv și, așa cum s-a spus, repetiția, conformarea la regulă sunt caracteristici ale ritului. Se face referire la frecventa Încovoiere a corpului (cel puțin În Europa) și la depunerea de obiecte funerare unice, constatată deja În Israel, În timp ce uzanța acoperirii cu blocuri de piatră rămâne ipotetică. Ca particularități locale, Își fac apariția alte gesturi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dragi, Însă evazive și dificile, ale discursurilor despre religia preistorică. Aceste acțiuni umane trebuie mai Întâi relevate, fără echivoc, de documentarea arheologică; apoi, trebuie exclusă funcția pur alimentară și, În final, trebuie demonstrată legătura cu religia sau cel puțin cu riturile pentru morți. Etnologia ne arată cât de complicat este acest cadru. De exemplu, folosirea corpului unui om ucis În cadrul unor manifestări non-mortuare (canibalism, tăierea scalpului sau a capului etc.) ar putea să nu aibă nici o semnificație religioasă, ci să fie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
practicată cu unelte, pentru expunerea sau Îngroparea lor, consumarea rituală a cărnii defunctului, păstrarea și folosirea unor părți ale scheletului (craniul, oase craniene transformate În cupe pentru băut, dinții Înșirați pe coliere etc.). Practicile de acest fel se leagă de rituri funerare În mai multe etape și fac adesea referire la credințe ce privesc absorbirea și perpetuarea puterilor și personalității defunctului. Acestea nu sunt foarte răspândite la vânători și culegători, ci mai degrabă În culturile din neolitic și postneolitic. Kebara dezvăluie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
craniilor nu a rezistat criticii arheologice. 7. PRIMELE URME: MISTERUL ȘI CURIOZITATEATC "7. PRIMELE URME \: MISTERUL ȘI CURIOZITATEA" Așadar, primele urme ale actelor rituale se concentrează mai ales În lumea musteriană eurasiatică. Aceasta ne pune În fața unor practici funerare repetitive (rituri), care cuprind adesea gesturi ce implică motivații și credințe. Credințe În ce? Corpurile Încovoiate imitau poziția din timpul somnului sau scuteau din efortul săpării gropilor? Introducerea unei bucăți de carne era provizia pentru o altă viață? Exista o semnificație religioasă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și mediată de limbajul verbal. Grafismul, să fim atenți, intrase În patrimoniul facultăților umane la sfârșitul paleoliticului timpuriu, chiar dacă nu rămăsese decât o abilitate fără un rol anume. Dacă se acceptă schema celor trei componente ale fenomenului religios - credințe, mituri, rituri (vezi subcapitolul 3) -, se poate spune că am identificat În paleoliticul timpuriu vestigii ale unor rituri și, În mod indirect, credințe greu de diferențiat (acțiuni legate de elemente naturale și de morți). Însă În paleoliticul târziu, apariția activității grafice permite

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
paleoliticului timpuriu, chiar dacă nu rămăsese decât o abilitate fără un rol anume. Dacă se acceptă schema celor trei componente ale fenomenului religios - credințe, mituri, rituri (vezi subcapitolul 3) -, se poate spune că am identificat În paleoliticul timpuriu vestigii ale unor rituri și, În mod indirect, credințe greu de diferențiat (acțiuni legate de elemente naturale și de morți). Însă În paleoliticul târziu, apariția activității grafice permite confirmarea existenței credințelor și, În sfârșit, a miturilor. Mai mult, face posibilă, pentru prima dată, aventurarea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sociale, pregătirile practice, experiențele magico-religioase. Așa cum ne vorbește despre psihicul oamenilor, arta poate fi folosită și pentru a marca teritorii sau pentru a obține anumite peșteri; poate fi folosită ca instrument educativ pentru tineri, ca punct central al ceremoniilor și riturilor; este posibil să-i fi Învățat pe vânători cum să se organizeze, prin intermediul povestirilor și legendelor capabile să transmită cunoștințe acumulate de generațiile precedente. Artaxe "Arta" este, probabil, toate aceste lucruri Împreună (Straus, 1992). Și dacă, parțial, este practicată pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1992). Și dacă, parțial, este practicată pentru a fixa informații cruciale și pentru a le conserva pentru generațiile viitoare, arta poate fi considerată religie chiar și În acest sens, care implică ideea de transcendență În timp. Atunci cum rămâne cu riturile din grote? Se știe astăzi că grotele erau locuri folosite de puțini oameni. Au avut un rol social, dar au fost folosite de indivizi În numele tribului sau a adunării periodice a tribului. Ritul fundamental consta În Însăși acțiunea de plăsmuire

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
transcendență În timp. Atunci cum rămâne cu riturile din grote? Se știe astăzi că grotele erau locuri folosite de puțini oameni. Au avut un rol social, dar au fost folosite de indivizi În numele tribului sau a adunării periodice a tribului. Ritul fundamental consta În Însăși acțiunea de plăsmuire a imaginilor: expresia religioasă nu consta atât În ceea ce exprima sau reprezenta imaginea, ci mai ales În realizarea ei. De aceasta se ocupau persoane Înzestrate și era adecvată orice tehnică În uz. Acești

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai ales În realizarea ei. De aceasta se ocupau persoane Înzestrate și era adecvată orice tehnică În uz. Acești specialiști ai locuirii printre tenebre și ai „ritualului reprezentării” au introdus uneori, cu siguranță, În peșteri tineri și au Îndeplinit acolo rituri de inițiere sau de magie, În grupuri foarte mici. Din păcate, magia, instrument folosit pentru obținerea unui efect, este dificil de dovedit arheologic. Ritul consta adesea În respectarea formelor naturii: natura este vie și conține deja imaginea (animalul, gestul semnificativ

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și ai „ritualului reprezentării” au introdus uneori, cu siguranță, În peșteri tineri și au Îndeplinit acolo rituri de inițiere sau de magie, În grupuri foarte mici. Din păcate, magia, instrument folosit pentru obținerea unui efect, este dificil de dovedit arheologic. Ritul consta adesea În respectarea formelor naturii: natura este vie și conține deja imaginea (animalul, gestul semnificativ), iar omul nu trebuie decât să-l „scoată” - din os, din piatră, din stâncile rotunjite. Unii susțin că Însuși grafismul a apărut În acest

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de curând că, Într-o peșteră din Franța, punctele picturilor coincid cu efecte speciale de rezonanță sau ecou: dar este clar că ceremoniile cu dansuri și cântece nu se desfășurau În peșteri. Acestea trebuie să fi făcut parte dintre diferitele rituri publice deschise. Până În timpul celor mai târzii societăți, peșterile au fost pentru om un loc riscant, de graniță sau „la limită”, punctul de contact Între lumea „profană” cotidiană și cea supraumană sau „sacră”. Așadar, locuri importante (vânătorii-culegători atribuie o mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
accesibili. Odată cu schimbarea mediului se degradează și resursele vegetale și animale. De asemenea, se degradează sau se complică raportul religios Între om și animale, după cum subliniază clar alianța cu lupul, adică apariția câinelui domestic. Renii au fost, probabil, obiectul unor rituri sezoniere În Germania de Nord, unde au fost găsite cadavre presate de blocuri de piatră În fundul unor lacuri, iar drugii de lemn au fost interpretați ca Însemne cultuale sau idoli (Stellmoor, Meiendorf). În ciuda criticilor recente, nu trebuie respinsă ipoteza unor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sezoniere În Germania de Nord, unde au fost găsite cadavre presate de blocuri de piatră În fundul unor lacuri, iar drugii de lemn au fost interpretați ca Însemne cultuale sau idoli (Stellmoor, Meiendorf). În ciuda criticilor recente, nu trebuie respinsă ipoteza unor rituri de „oferire a primelor roade”. Acum aproape 90 000 de ani, astfel de rituri ar fi putut Însoți primele incursiuni umane În Alpi, sub forma uciderii cerbilor la mare altitudine (Fedele, 1993). Manipularea rituală, deja menționată, a corpului animal și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]