6,333 matches
-
eu”. M-am Întors. Era comisarul De Angelis. L-am recunoscut și m-a recunoscut și el - cam prea repede, aș zice. Eu Îl văzusem În Împrejurări care pentru mine erau ieșite din comun, el În cursul unei anchete de rutină. Mai ales că În epoca lui Ardenti purtam o bărbuță rară și părul ceva mai lung. Ce ochi! Oare mă ținea sub observație Încă de când mă Întorsesem? Sau poate că era doar un bun fizionomist, polițiștii trebuie să-și cultive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la zi din Lilliput și Reader’s Digest. Helen lucra aici de la sfîrșitul războiului; o luase ca pe o chestie temporară, ceva fără complicații, spre deosebire de fosta ei slujbă din Departamentul de Ajutor În Caz de Avarii de la primăria din Marylebone. Rutina zilnică era destul de precisă: Încerca să facă tot ce se putea pentru clienții lor, și chiar era bine intenționată, dar uneori Îi venea greu să-i Încurajeze. Oamenii veneau În căutarea altor iubiri, dar deseori - sau, cel puțin, așa i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de ceva. Strigă spre ceilalți de la banc: — Uite-o pe doamna A, uite-o cum intră. E cu doi tipi! Femeile care Încă mai lucrau la felinare Întoarseră capetele să vadă. Întotdeauna erau fericite cînd apărea ceva care să Întrerupă rutina zilnică. Cu o săptămînă Înainte, intrase un porumbel În clădire și toți dăduseră ocol Încăperii aproape o oră, profitînd la maximum de această distracție. Acum, cîteva dintre ele se ridicară să-i vadă mai bine pe oamenii care o Însoțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
privindu-i atent fețișoara adormită și Încă nevenindu-mi să cred că e al meu și că e aici. Mi-am luat trei luni de concediu de maternitate, dar Îmi lipsește atmosfera de la serviciu, Îmi e dor de agitație, de rutină, de prezența adulților. CÎnd, Însă, mă gîndesc să mă Întorc și să-l părăsesc pe Tom, lăsîndu-l În grija altcuiva, simt că mă Îmbolnăvesc, pur și simplu. Ca atare, Încerc să nu mă gîndesc. Mă concentrez, În schimb, pe noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Oscar e mult mai liberală decît a mea și a Lisei față de copiii noștri. În vreme ce noi două am memorat practic conținutul Cărții bebelușului fericit și-am petrecut ore În șir dezvoltînd teoriile legate de faptul că sugarii au nevoie de rutină, organizare și disciplină, Trish crede În hrănirea atunci cînd celui mic Îi e foame, Îl lasă pe Oscar să doarmă În patul conjugal și, În general, să conducă el gospodăria. Mai puțin să plătească facturile, desigur. Acesta e singurul aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
singur. Îmi spune că, de cînd filmul lui a luat două Globuri de aur, pare să se fi transformat Într-o partidă de milioane În ochii mamelor singure de la școala fiului său și mă face să rîd cînd Îmi descrie rutina zilnică de a-l duce la școală, moment care seamănă mai degrabă a antrenament de supraviețuire, În cadrul căruia trebuie să evite să cadă În ghearele mamelor cu ambiții de a urca pe scara socială. Și Charlie mă Întreabă despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un mușuroi de furnici, o piață, leitmotivul unui număr foarte mare de drame epice de dragoste, cu pierderi, războaie civile și cuceriri de război. Ocazional, visele îi sunt întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe ori, e vorba de Balraj. Rutina este aceeași. Zornăindu-și cheile, luptătorul descuie ușa, intră, mișcându-se cu stângăcie, se uită prost dispus spre locul în care zace Pran, cu ochii săi roșii, plângăcioși, apoi se întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai poetici, ar putea fi chiar țintuiți la pat într-o situație similară, dar Chapel are o constituție mai solidă. Se poate controla în general, lucru care însă nu se mai întâmplă în cazurile de stimulare extremă, dar de obicei rutina este destul de neînsemnată și poate trece neobservată. Poate foarte puțini ar remarca faptul că fluieră invariabil „Odă Bucuriei“ în magazinul de brânzeturi (erotism, aroma de brânză, un moment intim, 1899) sau că lasă să treacă întotdeauna trei vehicule înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în carnet. Când face asta la început, îndepărtându-se la câteva sute de iarzi de o gospodărie, apoi înconjurând-o, Idris și ceilalți îl privesc ciudat, dar nu spun nimic. După o vreme, acceptă acest lucru ca făcând parte din rutina zilnică, un fapt nici mai mult nici mai puțin nebunesc decât orice altceva ce i s-a cerut să facă. În felul acesta, străbate ținutul Fotse în zigzag, treptat pierzându-și simțul direcței. Nu le cere ajutor celor trei. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rahat, asta-i tot ce ne dau la cafea. De obicei Îmi iau un rulou de la cantină sau ceva de la brutărie, dar nema, posă uit dasta acu, cu modificarea pentru cursul lor de iubitori de cioroi. Nu se gândesc la rutina nimănui, numa la a lor. Iau o cafea și stau pe lângă Clell. Intenționat mă țin departe de Gus. Iun puțoi de treabă, dar se scapă cu prea multe. Prea tare băgat În chestia cu speranța de viață ca să mai Învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
multă vreme ca să-l mai poată fenta pe Bruce Robertson. Ei bine, bulangiule, am vești pentru tine: se aplică aceleași reguli de rahat. Îmi spune că vrea să mă duc imediat la el În birou. Pentru el nici nu contează rutina noastră, puțoi egoist. Nu se gândește la nimic altceva În afară de propriu-i cur grăsan și de cum să și-l acopere. Nu face nimic n pizda măsii În afară de a scrie la scenariul lui de film. Știu io ce pune la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
calmă și rece pe care o avea când vorbea cu Kara. - Trebuie să știu unde era în dimineața asta. - Cine? - Domnul Balzac. - Aici. Adică în clădire. Locuiește chiar deasupra magazinului. Doar nu bănuiești că ar fi implicat... - Sunt întrebări de rutină pe care trebuie să le pun, spuse pe un ton neconvingător Sachs. Kara părea mai degrabă amuzată decât supărată de această insinuare: - Uite, știu că pare morocănos și că are o latură neprietenoasă a personalității. Dar nu a făcut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prin mișcare, lumină, culoare, neprevăzut, zgomot. Inducerea în eroare este mai mult decât o tehnică de magie; este deopotrivă un aspect al vieții. Suntem cu toții atât de atrași de tot ce înseamnă strălucire și de tot ce nu înseamnă plictiseală, rutină, familii certărețe, ore fierbinți în mijlocul deșertului sau adolescenți batjocoritori care nu te lasă în pace doar pentru că ești slăbănog și retras și ai căror pumni sunt la fel de tari precum carapacele scorpionilor... „Strip” era refugiul său, alături de celelalte magazine de articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe mine că știu karate, isi zicea Lăură. Acum când scriu ceea ce scriu,mă simt deja implicată efectiv în noaptea aceea ”cumplită” petrecută acolo. A doua zi, Lăură duse documentul secret la Cercul Militar din oraș, apoi făcu vizită de rutină acelui militar (adresa i-o dăduse Irina, era tatăl unei verișoare de-ale ei) care o primise cu multă răceală și cu o oarecare rezervă, se mai plimba puțin prin oraș printre gropile acelea și în cele din urmă poposi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nu mai exist, durerea acestei dimineți mi-a șters existența de pe fața pământului, pentru că tu vei ieși din tură și te vei duce la casa ta și ai impresia că știi dinainte ce vei găsi acolo, iar la mine întreaga rutină de familie a dispărut într-o singură dimineață, pentru că Udi al meu este bolnav, Udi este paralizat, nu va mai pleca niciodată de lângă mine și nici nu se va mai întoarce vreodată la mine. Mă întorc la el cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca o palmă peste față, ce să avem noi de sărbătorit, era destul de rău și înainte, ca să nu mai vorbim de acum. Tot elanul acela plin de fervoare care nu mă mai părăsise de ieri-dimineață, dorința de a reveni la rutina noastră, ca un câine dornic să se cuibărească în cușca lui într-o noapte ploioasă, totul mi se părea dintr-odată o prostie, cine mai are nevoie de fosta lui viață. Îmi dau seama că locul de lângă mine este gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care te rănește este cel mai bun profesor al tău, apoi o privește pe fetiță ca și când vorbele acestea i-ar fi fost adresate ei, nu mie, și adaugă pe un ton plin de entuziasm, uneori suntem atât de dependenți de rutina cea rea, încât în clipa în care intervine o schimbare, tremurăm de frică, fără să înțelegem că aceasta este o șansă unică ce ni se oferă, dar eu i-o tai scurt, astea sunt numai vorbe goale, sunt schimbări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
imagine, ci teamă, privirile îmi fug deja la ceas, astăzi se întoarce devreme, nu este bine să îl vadă aici pe Udi și să își dea seama că iar s-a întâmplat ceva, răsuflase ușurată de dimineață când văzuse că rutina aceea oribilă în care trăia el revenise, trebuie să o opresc înainte de a ajunge acasă, să o iau să ne plimbăm puțin, dar mă inundă într-o clipă scepticismul, așa cum soarele intră și iese din nori iarna, înnourând și luminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi dă drumul bărbiei, care se prăbușește imediat, murmur către genunchii albi, de ce tocmai această schimbare, poate că trebuie să faci tocmai contrariul, dar el zice, mă gândesc la asta de luni de zile, știu că nu am de ales, rutina aceasta a noastră este bolnavă, între noi nu este decât încordare, nu sunt decât sentimente negative, nu mai pot trăi într-o asemenea atmosferă, tot timpul te dezamăgesc, o dezamăgesc pe Noga, nu mai pot continua astfel, nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a cuplului. De aici poate deriva și creșterea violenței în familie, menținând împreună oameni care se detestă, nu se despart, dar își macină zilele reciproc. Din când în când, se descarcă pe o țintă mai slabă: copiii. Fiindcă există o rutină despre ceea ce este problemă publică, noi nu discutăm deschis faptul că adeseori sfera privată este un câmp de bătaie pe lângă care sfera publică este de-a dreptul o zonă pașnică. 2. Viziunea romantică despre cuplu este și ea răspunzătoare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
coborârea navetei în tubul de lansare. Când aparatul ajunse în poziție de lansare, din pereți și din podea se iviră brațele și decuplatoarele automate pentru a se branșa. Alimentarea cu carburant și controlul final porniră imediat. Erau sarcini banale, de rutină, care nu necesitau supervizarea unor oameni. De fapt, nava efectua aceste operații mai eficient de una singură. Oamenii erau niște încurcă-lume și încetineau procesul. Sasurile se deschiseră și se închiseră la loc. Ordinatorul lui Sulaco și cel din navetă schimbară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Yale, la Harvard , la Princeton, totul în cinci ani. Asta nu se întâmplă de la sine, e clar că se leagă de momentul acela de la New York. După asta, n-am mai avut nevoie de nimic special. S.A.: Ai intrat într-o rutină. Și anume, direct la vârful domeniului tău! M.I.: Da. E foarte interesant că spre sfârșitul anilor ’80 am fost foarte puțin în Europa; aproape tot timpul eram în America. Când plecam în America, treceam poate și pe la Paris pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
știm dacă am învățat pe cineva să refuze compromisul. Unii spun că da, însă neputând să fim lângă ei zi de zi, nu știm dacă e adevărat. Am observat că, după concerte, toată lumea e dornică de schimbare; a doua zi, rutina vieții te ia pe sus și uiți de pasiunile stârnite de versuri ca „sunt masochist/trăiesc în România“. Oricum, noi nu ne-am propus să facem vreo cruciadă sau vreo campanie. Noi ne-am propus o călătorie spre sufletele noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
versuri și piese care au căutat să dea un contur căutărilor proprii. Nu mai vrem să salvăm România; suntem mulțumiți că am putut, alături de alți oameni, să salvăm Roșia Montană. Suntem fericiți că ne putem salva zilele și nopțile de rutina și disperarea cotidiană, prin muzică și prin cei ce ne sunt alături. Să nu fim înțeleși greșit: avem și acum opinii politice și avem, în continuare, dorința de a le exprima. Însă muzica, pentru LUNA AMAR|, a fost și este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
a...două zile! Șeful de atunci al Procuraturii Militare Iași ne-a primit jovial, ca întotdeauna, dar de data asta nu pentru a sta la o discuție banală, ci pentru a vedea ce era de făcut în acel caz, de rutină pentru noi, dar căruia i se dăduseră proporții nebănuite. Procurorul-șef era la curent cu întreaga problemă, întrucât primise și el de la București indicațiile de rigoare care, având aceeași sursă, erau identice cu ordinul venit pe filiera Securității: J.I. trebuia
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]