5,379 matches
-
ficțional și protagonist din seria anime și manga Jigoku Shoujo. Entitate cu un trecut tragic, este cea care finalizează acțiunile de răzbunare ale clienților ei. Începutul activității de Fată a Iadului a început cu primul ei act de răzbunare asupra sătenilor care au îngropat-o de vie; ceea ce face ea ca și Fata Iadului este o pedeapsă de 400 de ani. Ai trăiește împreună cu bunica sa și asistenții într-un tărâm aflat în crepuscul etern. Prin intermediul unui calculator vechi, Ai primește
Ai Enma () [Corola-website/Science/322757_a_324086]
-
chiar și de cei care încearcă să o oprească pentru o cauză bună. Ai are părul lung și negru care-l poartă mereu despletit , ochi rubinii, piele palidă; ochii ei erau căprui când era vie, însă au devenit roșii când sătenii au îngropat-o de vie. De obicei, este văzută purtând seifuku (uniforma de marinar), însă întotdeauna poartă un kimono cu motive florale atunci când răzbună o anumită persoană. Kimono-ul ei tinde să-și schimbe stilul subtil odată cu fiecare sezon. Când își
Ai Enma () [Corola-website/Science/322757_a_324086]
-
a arătat îngrijorarea pentru o mamă care s-a sinucis pentru ca fiica acesteia să nu fie nevoită să meargă în Iad. Cândva, Ai era o tânără normală, ce trăia într-un sat îndepărtat, aflat lângă munți. Ea era chinuită de săteni pentru că era diferită, iar singurul ei prieten era Sentarou, vărul acesteia. La vârsta de 7 ani, ea a fost aleasă să fie sacrificată Zeului Muntelui, însă a fost scăpată când părinții ei au ascuns-o între munți, unde doar Sentarou
Ai Enma () [Corola-website/Science/322757_a_324086]
-
unei persoane, cum îi arătase trecutul clientului ei în sezonul 2. Totuși, această abilitate este limitată la un anumit nivel, Ai nefiind abilă să prezică confruntarea ei cu Băiatul Iadului, Gilles de L'enfer. "Înviere": Când a fost îngropată de săteni, ea s-a "ridicat" din lumea morților pentru a-și incendia satul. De asemenea, în timpul Festivalului celor 6 lanterne, unde Poarta Iadului a fost deschisă temporar, ea părăsește corpul lui Yuzuki și pare să fie reînsuflețită. "Pirokinezie": Ai incendiase întreg
Ai Enma () [Corola-website/Science/322757_a_324086]
-
Miroslava și Daniel Șandru au participat activ la viața culturală a locuitorilor, înființând ansambluri corale și formații artistice, susținând conferințe pe diferite teme culturale și științifice în limba ucraineană, organizând expoziții de artă populară locală, sădind în sufletele copiilor și sătenilor conștiința național-patriotică, dragostea față de neam și limba ucraineană, dorința de păstrare a obiceiurilor populare specifice, prețuirea folclorului și a tezaurului etnografic local. În special după 1960, cei doi soți au cerut autorităților de stat dreptul de a preda în școli
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
După moartea sa, moșia a fost stăpânită de soția sa, Elisabeta (1898-1981). Conacul boieresc, "clădire înaltă, cu cerdac umbrit de castani și tei" (după cum îl descrie publicistul Ion Mitican), a fost distrus după cel de-al doilea război mondial de către săteni, care au folosit pietrele și cărămizile sale la ridicarea altor clădiri. Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Hoisești a fost ctitorită de boierul Vasile N. Cantacuzino în jurul anului 1870, lângă conacul boieresc. Pe peretele sudic al pridvorului a fost pictată o
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
1942, japonezii au lansat un atac aerian asupra Dutch Harbor, o bază navală SUA pe insula Unalaska, dar au fost reperați de către forțele americane. Câteva zile mai târziu, japonezii au aterizat pe insulele Kiska și Attu, iar apoi au copleșit săteni din Attu. Sătenii au fost luați în Japonia, unde au fost internați pentru restul războiului. Aleuții din satele Pribilofs și Aleutian au fost evacuați în Statele Unite ale Americii din Alaska de Sud. Attu a fost recâștigata în mai 1943, după
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
lansat un atac aerian asupra Dutch Harbor, o bază navală SUA pe insula Unalaska, dar au fost reperați de către forțele americane. Câteva zile mai târziu, japonezii au aterizat pe insulele Kiska și Attu, iar apoi au copleșit săteni din Attu. Sătenii au fost luați în Japonia, unde au fost internați pentru restul războiului. Aleuții din satele Pribilofs și Aleutian au fost evacuați în Statele Unite ale Americii din Alaska de Sud. Attu a fost recâștigata în mai 1943, după două săptămâni de
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
susținerea lucrărilor: a contractat un credit bancar pe 10 ani pentru consolidarea bisericii, și-a vândut automobilul cu 15.000 de lei și și-a convins familia să doneze 20.000 de lei. Preotul a lucrat cot la cot cu sătenii și cu meșterii la reparația lăcașului de cult. Pereții bisericii au fost injectați cu un beton special și încorsetați cu chingi, apoi tencuiți. Acoperișul și turlele au fost acoperite cu tablă zincată. În anul 2009, Primăria comunei Lețcani a alocat
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
Dealu Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1875 și are hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Pentru construcția acestui lăcaș au fost folosite lemne de stejar așezate pe o fundație de piatră. Lemnele au fost tăiate și aduse de săteni de pe dealurile care împrejmuiesc localitatea. Pereții sunt tencuiți atât în interior, cât și în exterior (cu terasit alb). La sfârșitul anilor ’80, s-au făcut reparații capitale ale bisericii, care au inclus, printre altele, și „tencuieli exterioare cu praf de
Biserica de lemn din Dealu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/322225_a_323554]
-
fost cuprinsă în vechea listă a monumentelor, dar noua listă a monumentelor istorice nu o mai menționează. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Bejan a fost mutată în anul 1992 la Muzeul Țăranului Român din București. Din anul 1947, când sătenii din Bejan și-au construit o nouă biserică, din cărămidă, și până în anul 1992, când biserica a fost mutată în București, în aceasta nu s-au mai săvârșit slujbe. Datorită lipsei fondurilor pentru întreținere, bisericuța de lemn din satul Bejan
Biserica de lemn din Bejan () [Corola-website/Science/329738_a_331067]
-
Atlantida". Această civilizație este destul de diferită față de celelalte. În primul rând Atlanții nu au eroi, dar multe dintre unitățile lor umane se pot converti în eroi, devenind extre de utile. Locuitorii Atlantidei sunt mult mai eficienți în munca lor decât sătenii greci, sclavii egipteni și culegătorii scandinavi, dar sunt mai lenți. Favorurile divine sunt obținute prin construcția de centre ale orașelor ("Town Center"). O altă caracteristică a jocului este că fiecare civilizație, odată ajunsă la "Epoca Legendară", poate construi o "poartă
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
române, un număr semnificativ de grăniceri și ostași din subunitățile cantonate în satele din zonă fiind uciși. În contextul confuziei produse, la Călărașeuca pe 7/20 ianuarie a fost ucis comandantul Brigăzii 17 Infanterie generalul Poetaș, de un grup de săteni din banda lui Bărbuță. După ce acesta a fost ucis, cadavrul său a fost batjocorit. Comanda trupelor din zonă, după uciderea generalului a fost preluată de colonelul Ion Petrescu. În contextul evenimentelor care s-au dovedit grave, pe 9/22 ianuarie
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
arcuri s-a păstrat unul singur, cel de la răsărit. Până în iunie 1967 a existat aici un sat sirian, întemeiat la începutul secolului al XX-lea și abandonat în urma cuceririi lui de către israelieni în Războiul de Șase Zile. Câteva din casele sătenilor au inclus în ziduri elemente decorative și arhitectonice din sinagoga antică. Posibil ca în acest loc să fi existat în vechime o localitate romană, ai cărei locuitori politeiști să fi venerat izvorul din apropiere. Primii evrei s-ar fi stabilit
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
masură veniturile locuitorilor, este cea care a permis locuitorilor să ridice o sinagogă de proporții relativ mari. Posibil ca locuitorii să fi furnizat îmbrăcăminte vecinilor înstăriți din orașele Susita (în vremea romană Hippos) și Beit Saida (în vremea romană Julia). Sătenii s-ar mai fi ocupat cu agricultura, cu creșterea oilor și cultivarea măslinilor. În veacul al VI-lea locuitorii evrei au reamenajat o mare sinagogă, pe locul uneia mai vechi. Clădirea avea 18 metri lungime și 13 metri lățime si
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
o vrăjitoare falsă pentru a păcăli orașul. Ulterior, în timp ce aceștia sărbătoresc, torționarul italian Mercurio Cavaldi (Peter Stormare) îi duce la generalul francez Delatombe (Jonathan Pryce). Delatombe îi forțează să rezolve un mister: fetele dintr-un sătuc din Marbaden dispar, iar sătenii sunt convinși că la mijloc sunt ființe supranaturale. Frații Grimm sunt însărcinați cu găsirea vinovatului. În curând, ei descoperă că răpirile fetelor sunt provocate de o forță supranaturală reală: o femeie frumoasă dar și periculoasă având 500 de ani, regina
Frații Grimm (film) () [Corola-website/Science/328079_a_329408]
-
este doar un firicel de apă, dar în cursul său, preia mai multe pârâiașe. Străbate satul pe lângă "Goliman" și prin "Lunci", iar aproape de extremitatea estică a satului, primește ca afluent principal, "Pârâul Citera". Până la punctul de întâlnire cu "Pârâul Citera", sătenii îl denumesc simplu "Părău". De aici și până la vărsare, în Râul Almaș, este denumit altfel "Valea Galpâii".
Râul Gălpâia () [Corola-website/Science/328160_a_329489]
-
cele mai numeroase așezări umane ale regatului. Un sat obișnuit era format din cel mult 40 de bordeie semiîngropate, cu o vatră de piatră într-unul dintre colțurile locuinței. Numeroase așezări aveau numele unei meserii, ceea ce duce la concluzia că sătenii erau specializați pentru ca să ofere un anumit tip de serviciu monarhului sau împuternicitului acestuia. Pot fi amintite ca aparținând acestui grup sate precum "Födémes" („apicultor”), "Hódász" („vânător de castori”), "Gerencsér" („olar”) sau "Taszár" („tâmplar”) belong to this group.. Regele Ștefan I
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Familiile nobiliare din Aruncuta , de-a lungul istoriei , au avut un rol important în păstrarea și dezvoltarea satului , reușind să asigure coeziunea socială a sătenilor prin disciplină impusă și organizarea muncii. Muncă agricolă s-a desfășurat pe suprafețe mari și au îmbinat cultură vegetală cu latura zootehnica a activității, pentru a asigura continuitate și utilizarea cât mai bună a resurselor materiale și umane aflate la
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
până în anul 2012-2013 {conform tradiției,la fiecare mormânt era plantat câte-un pom fructifer "pentru sufletul celui plecat"}, cănd "diriguitorii" bisericii din sat au decis tăierea acestora pentru a face loc betoanelor în creștere... Prin tăierea pomilor fructiferi din cimitire , sătenii au reușit să rupă și ultima legătură cu familiile nobiliare ... Despre familia nobiliara Bogaty din Aruncuta mai știm că unul din membrii acesteia, nobilul Ianoș Bogaty, s-a căsătorit în 1540 cu Magdalna Losonți {născută în 1518 } din cunoscută familie
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
funcții importante în administrația comitatului Cluj în prima jumătate a secolului XIX-lea. Cimitirul a fost împodobit cu mulți brazi, plantați la începutul sec. XVIII de familiile menționate mai sus. Din păcate, în anul 1960-1962 brazii au fost tăiați de săteni, iar în perioada 1980-1989 o parte din pietrele funerare au dispărut, fiind folosite de săteni pentru fundații la diverse anexe gospodărești sau chiar așezate la drum ,în fața casei, pe post de băncuța. Singurele plante care au rezistat vremurilor sunt cîte-va
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
fost împodobit cu mulți brazi, plantați la începutul sec. XVIII de familiile menționate mai sus. Din păcate, în anul 1960-1962 brazii au fost tăiați de săteni, iar în perioada 1980-1989 o parte din pietrele funerare au dispărut, fiind folosite de săteni pentru fundații la diverse anexe gospodărești sau chiar așezate la drum ,în fața casei, pe post de băncuța. Singurele plante care au rezistat vremurilor sunt cîte-va mănunchiuri de malin, care continuă să împodobească cimitirul în fiecare primăvară, prin frumoasele lor flori
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
comisarului Vay Miklos care a calificat Gardă Clujului drept lasă în contextul în care imperialii au ocupat orașul fără a li se opune rezistență . Urmașii lui Karacsay Sandor au locuit în Aruncuta până în anul 1918, castelul familiei fiind demolat de săteni în perioada 1926-1928, iar materialele rezultate (piatră, cărămidă, material lemnos, țigla tip șolzi etc.), au fost utilizate la construirea bisericii greco-catolice din sat (informație furnizată de către Tare Maria din Aruncuta, născută în anul 1919, si care - înainte de demolare - a locuit
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
bisericii greco-catolice din sat (informație furnizată de către Tare Maria din Aruncuta, născută în anul 1919, si care - înainte de demolare - a locuit cu părinții și cu alte familii din sat în acel castel). Pământurile fam. nobiliare Karacsay au fost distribuite parțial sătenilor pe baza Legii agrare din iulie 1921 { terenul intravilan din jurul castelului a fost divizat în parcele mici de căte 400 stânjeni pătrați , adică 0,14 ha , pentru "loc de casă din reforma agrara". În urmă parcelarii terenului , noua Carte funciară
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
și care erau date în arendă fraților Solomon Yakab și Solomon Antal. Despre familiile nobiliare din Aruncuta putem spune că , de-a lungul istoriei , au avut un rol important în păstrarea și dezvoltarea satului , reușind să asigure coeziunea socială a sătenilor prin disciplină impusă și organizarea muncii. Muncă agricolă s-a desfășurat pe suprafețe mari și au îmbinat cultură vegetală cu latura zootehnica a activității pentru a asigura continuitate și utilizarea cât mai bună a resurselor materiale și umane aflate la
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]