KorAP: Find »[drukola/base=senin & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...210 211 212 ...265 >

6,619 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

Da, ași fi spus fără vreun sentiment abisal că eu o iubesc și ea nu, și ași fi așteptat liniștit ca totul să-mi treacă și ruptura să vină într-o zi de la sine. Mi se întîmpla chiar să contemplu senin această perspectivă. Dar... Iarăși dar! Era suficient doar să gândesc acest lucru în prezența ei, ca să tresară cu putere și o suferință acută, însoțită de panică, să i se aștearnă pe chip. Ce e cu tine, zicea, cu o îngrijorare

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
O decepție reușită e mai bună decât o petrecere simulată. Îți trebuie multă vreme ca s-o uiți!" "Ai dreptate, zisei, ce-ar fi să ajunăm?" Ea nu râse. "Și ce, crezi c-ar fi rău?" Dar avea un glas senin, o stare de spirit echilibrată, retrasă în sine, era adevărat, dar fără nimic împotriva cuiva sau a mea. O mare curiozitate, mai intensă ca oricând, mă încerca: să vedem, ce-o să facă Suzy de Revelion, într-adevăr o să ajuneze? Chiar

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
aproape în oglindă. Ei, mă întrebai iar, la ce concluzie ai ajuns? Ești pe deplin conștient în clipa de față? Dădui din umeri... Nu, îmi răspunsei, sânt doar prevenit, ceea ce, recunosc, nu e mare lucru... orice-ași gândi, am o încredere senină că Suzy n-o să-mi facă o surpriză rea. Și dacă totuși? O să vedem, fiindcă o surpriză totală și rea, adică tăcerea, nu pot să concep. Mă spălai îndelung și apa fierbinte (iată, cine spunea că de Revelion caloriferistul nostru

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nostru o să se îmbete și o să ne lase fără căldură și apă caldă? trebuie să-i dăm și lui un bacșiș mai gras!), apa fierbinte, ca să zic așa, mă răcori, simțind că alături de seninătatea mea încrezătoare apăruse și o nepăsare senină. Important e, gândii, că îmi place mie (ce-am scris) și de această gândire sânt pe deplin conștient că nu mă iluzionez, restul e aventura ei (a lucrării), care urmează, și nu a mea... IX Deodată auzii dincolo un hohot

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
puteai foarte bine să revii cu un telefon... Te costa mult dacă..." În clipa aceea Suzy se ridică și ea în capul oaselor, își drese cu o mișcare fermă părul și mă întrerupse: "De ce strigi, zise cu un mic reproș senin, nu vezi că e o neînțelegere? Treceți în odaia cealaltă și discutați." În care odaie? Acolo stătea mama inginerului, bătrâna doamnă Cucu. "A! nu știi, zise Suzy, e plecată de sărbători, mi-a spus mie..." Mă dădui jos din pat

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nu fie bine, ce poți face? Dacă tot trebuie să faci ceva, atunci fă-l cu seninătate, de ce să iei aconto? (Mama răspunsese cândva în acest sens unei vecine, care se mira că după atâta muncă ea tot odihnită și senină arăta; dacă tot trebuie să muncești, zisese ea, fă-o cu plăcere). Așadar, mi-am spus, să fim nu numai senini, ci chiar veseli. Ieșirea mea în lume cu Suzy era inevitabilă. Deși știam, nu eram adică naiv să cred

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Mama răspunsese cândva în acest sens unei vecine, care se mira că după atâta muncă ea tot odihnită și senină arăta; dacă tot trebuie să muncești, zisese ea, fă-o cu plăcere). Așadar, mi-am spus, să fim nu numai senini, ci chiar veseli. Ieșirea mea în lume cu Suzy era inevitabilă. Deși știam, nu eram adică naiv să cred că acel grup era format din oameni oareșicare. Era ca și când ași fi pretins ca un grup al meu, în care ași

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de a sugera grupului calitatea și adâncimea sentimentelor care ne țineau împreuna (cealaltă extremă, a neștiinței de a fi cu ceilalți, să arăți cât de mult ești iubit!). Asta nu privea pe nimeni. Cu vremea aveam noroc, cerul era total senin. "Să vedem, zise unul dintre ei, dacă o să avem noroc și cu celelalte"... "Să sperăm, i se răspunse, dacă nu, urcăm la cabană." "Și dacă nici la cabană nu găsim locuri?" reluă altul ridicând din sprâncene, parcă ar fi vrut

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
sine, ci direct în ochii mei și cu o intensă lumină care cerea protecție. Și atunci ea repetă ceea ce îmi spusese mai înainte: "Iubitul meu, sîntem legați pe viață, orice ni s-ar întîmpla...". Coborârăm la masă și puturăm fi senini în mijlocul veseliei generale. Suzy chiar putu să surâdă de câteva ori, când înțelegea, vag, că s-a spus o anecdotă reușită. Fiindcă nici ea, nici eu nu înțelegeam nimic din ceea ce se spunea. Auzeam cuvintele, dar sensul aluneca pe lângă noi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
îți spun? continuai să strig. Ce bine ar fi! De ce n-ai cerut divorțul după ce ți-ai dat seama, cum mi-ai spus atunci, că te-ai procopsit?" Nu-mi răspunse. Se uita iarăși într-o parte, de astă dată senină, însă cu o expresie care sugera că nu mai era acolo, adică chiar plecase, așa cum spusese, și numai pentru că era uitucă nu plecase și fizic. Avui și eu net senzația că vorbisem singur, iar întrebarea mea finală mi se păru

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

eu îi acopeream pe toți, le dominam energia meschină, izbucnind câteva fracțiuni de secundă la fiecare două ore, ca o salvare primitivă și necesară. Se zbăteau neputincioși; sala devenise prea mică, n-aveai pe unde să fugi. Nu mai clipeau senini, obraznici, adormiți de somnul obligatoriu al literaturii române. Acum ascultau cu-adevărat, treziți cu forța și enervați la culme. În cele din urmă, clacau. După zece minute de monolog, duelul se încheia: eu, triumfal; studenții, zdrobiți. Smeriți, apatici, plecau privirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
medicii i-l înșurubaseră în locul unei măsele care cădea mereu. Operația nu reușise pe deplin, așa că proteza, deși foarte asemănătoare cu originalul, se înnegrise pe smalț și pivota la fiecare sărut: Felicia devenise un adevărat corsar, pe care îl iubeam senin, nu știu cum. Medicii căutaseră fel de fel de tratamente, plombaseră dintele inițial (doar cine n-are în gură gloanțele negre de mercur nu știe cum arătau plombele pe vremea lui nea’ Nicu), clătiseră rădăcina cu zeci de suspensii vitaminizate (doar-doar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ca un tort mare, cu-o felie lipsă. Am căutat întotdeauna să aflu ce se întâmpla în mintea lor când închideau ochii, cu câtă liniște iresponsabilă primeau despărțirea categorică de ceea ce îi făcea să nu fie nici scrum, nici legume: senini, cu brațele deschise, fără să aibă vreo clipă certitudinea că se vor mai trezi. Nimeni nu putea garanta, dar toți jucau tare. Pe care îl întrebai, dormise bine, ca un nou-născut. Eu parcă simțeam mirosul de pământ reavăn, de fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
despătureau fără zgomot hârtia cerată, eliberând talpa interioară de orice obstacol ce s-ar fi putut interpune între picior și întinderea ei pufoasă. La sfârșit, perechea era suspendată cu două degete, elegant, ca la o licitație. Maria își ridica premiul, senină și triumfătoare. Mie îmi venea să ies suprarealist din magazin, cu un singur pantof. Într-un târziu, am ajuns și „La Mama“, lângă Ateneu. Ospătarii accelerau pe lângă noi cu tăvile încărcate și prosopelul ăla minuscul atârnat pe braț; niciodată nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
trezeai dimineața și mai găseai ceva modificat, mutat din loc, adăugat: un bloc, o mașină, un șantier, un supermagazin, o bancă deschisă la colț. Nimeni nu punea nici o întrebare. Parcă începeai de fiecare dată o altă existență, ca un imbecil senin și ascultător. Sigur că azi nu era mai rău, puteai să zici orice, să asculți orice, să te vezi cu oricine. Nu mai trânteai perna pe telefon, să n-audă securiștii ce vorbești prin casă. Puteai să călătorești, să evadezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
sau mai târziu, aflau și ei, și nu din auzite. Se fura orice în țara asta, duios, prietenește, cu nemiluita. Mai rău ca pe vremea lui Ceaușescu. Oamenii din asta trăiau, „se scoteau“ (cum îmi explica Andrei), treceau prin tranziție senini, obosiți, fără speranță, cu mâinile în buzunarele altora. Goleau depozitele de cereale; încărcau fânul vecinului; plecau cu-acoperișul de la fostul IAS; demontau șine de cale ferată; topeau indicatoarele rutiere; tăiau cabluri de orice fel (începând cu cele de telefon, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
investigația asta pe care Mihnea o pusese la cale? Când curiozitatea trece și plăcerea se stinge, rămâne altceva: un sentiment subțire, draconic, de putere absolută, ca atunci când chinui o pisică în copilărie sau rupi aripile unui fluture. Ești imbatabil, stăpânul senin și necruțător al vieților altora; le poți smulge, le poți terfeli, te poți lăuda în public cu ele. Fără consecințe. O simplă apăsare de buton, și îngrijorările lui Paul puteau ajunge în mii de calculatoare, ca o armată de chiloți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
actorii urât la tine. Entuziasmul dura minute în șir, unii mai răcneau „Bravó!“ (cu-accent franțuzesc, pe ultima silabă), mie-mi venea să intru în pământ sau să țip „Bis!“ peste capetele mulțimii. Bineînțeles că mi-era rușine de generozitatea senină cu care împărțeau urale, așa cum țiganii împart semințe înainte de film. Mă jenau spiritul de hoardă și lipsa de discernământ. Oare actorii ce gândeau: îi luau în serios? se simțeau bine în oceanul ăsta sălciu de afecțiune? plecau acasă mulțumiți, mândri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Scandalurile explodau ca-n soap-uri sau telenovelle. La mijloc găseai întotdeauna un fleac, genul de chestie pentru care, decât să renunți, faci moarte de om. Nu tăceam niciodată, unul din noi trebuia să aibă dreptate, celălalt nu. Poveștile calde și senine sunt doar pentru naivi și amatorii de literatură clasică. Noi ne lăudam cu melodramele noastre, mai furtunoase ca noaptea caragialiană. Când nu ne mai suportam (asta li se întâmplă tuturor, dar câți au curajul s-o recunoască?), ieșeam să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
confiscat, cu tot cu drumul de acces) și vara la Neptun sau Valea Vinului, la vilă, pentru inspirație. Își aduceau și familiile cu ei. Bătrânii moșteneau pensii, simțeai o bucurie să te întrebe lumea cu ce te-ocupi și tu să răspunzi, senin și optimist ca un veteran de război, „sunt critic literar“ sau să scoți din portofel cartea de vizită: „Scriitor/Writer/Écrivain“. Erau vremuri frumoase, mai sunt poate și-acuma, n-am mai stat să număr; nu-i crapă nimănui obrazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
pe marginea blocului D9, privind printre lacrimi apusul de culoarea ceaiului de trandafiri. M-aș fi culcat lângă prietenul ei, împărțind cu-aceeași tristețe și bucurie patul, sticla de votcă și zecile de fotografii. Toate astea le-aș fi făcut senin, excitat, convins că-mi sunt destinate, ca un vraf de scrisori peste care dai din greșeală. Maria mă cucerise. Odată ajunși împreună, franchețea ei erotică și cumințenia mea imaginară se contopeau într-un amestec pervers și-amețitor, ca două schițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
distinsă. Și aici, povestea se bifurcă, plimbată în direcții diferite de uruitul motorului. După unii, Vitalian Robe ar fi fost rudă sau măcar prieten cu Baronul Roșu, asul aviației germane, care ciuruia aparatele britanicilor în primul război mondial: în zilele senine, prin carlinga de sticlă și lemn, le fluturau urechile de la casca din piele roșie. De la Ploiești la Stalingrad, aparatul său făcea prăpăd și reușitele erau scrijelite pe aripă, între dungile crucii negre cu margine albă. La Stalingrad, Vitalian l-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
găseai instalate în grupuri, de la un anumit moment încolo, nici nu mai era nevoie să intervii, se reproduceau și se înmulțeau singure. Le răscoleai coloniile fără să știi: pe taste, în mouse, pe imprimantă. De-acolo, le purtai mai departe, senin și inocent. Cele mai mari colonii se găsesc astăzi în metrou (pe barele de susținere), la supermarket-uri (pe mânerele căruțurilor) și-n Internet-Cafe-uri (peste tot). Să nu uităm nici clanțele toaletelor din baruri; crema coloniilor nanobacteriene: aproximativ 20 000

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

capacitatea de a se împăca și mulțumi cu lucruri și mijloace, cărora, s-ar părea, un om cumsecade și subțire nici n-ar fi trebuit măcar să le admită existența. Într-adevăr, dacă, de pildă, Nastasia Filippovna ar fi dat din senin dovadă de o nostimă și grațioasă ignoranță, cum ar fi, de pildă, faptul că țărăncile nu pot purta lenjerie din batist de care poartă ea, se pare că Afanasi Ivanovici ar fi fost foarte satisfăcut de asta. Spre asemenea rezultate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de-a doua zi regretă teribil sentimentalismul ei din ajun, până la prânz apucă să se certe cu toți, însă spre seară orizontul se însenină din nou. În general, toată săptămâna continuă să se afle într-o stare de spirit destul de senină, ceea ce nu i se mai întâmplase de mult. Dar, peste încă o săptămână, primi de la Belokonskaia altă scrisoare și de data aceasta generăleasa se decise să-și dea drumul la gură. Declară solemn că „bătrâna Belokonskaia“ (nu-i spunea niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]