5,503 matches
-
din seria actinidelor. El a fost cel de-al patrulea element transuranic descoperit, fiind obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni și numit după continentul America, prin analogie cu europiul (acestea două fiind și singurele denumite după continente. l a fost sintetizat pentru prima oară de Glenn Seaborg, Leon Morgan, Ralph James și Albert Ghiorso la sfârșitul anului 1944 la Laboratul de Metalurgie al Universității din Chicago (cunoscut acum ca Argonne National Laboratory). Echipa de cercetători a obținut izotopul Am supunând Pu
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
află "University of California Radiation Laboratory" și unde acesta a fost descoperit în luna decembrie a anului 1949. l a fost a cincilea element transuranian descoperit, după neptuniu, plutoniu, curiu și americiu. Cel mai răspândit izotop al berkeliului, berkeliu-249, este sintetizat în cantități infime în reactoare nucleare, cum sunt cele de la "Oak Ridge National Laboratory" din Tennessee, SUA sau "Research Institute of Atomic Reactors" din Dimitrovgrad, Rusia. Producția celui de-al doilea izotop important, berkeliu-247, implică iradierea izotopului sintetic curiu-244 cu
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
în prealabil. Timpul de înjumătățire al Cf a fost estimat la 23 ± 5 ore, iar de atunci, nu se mai cunoaște nicio valoare mai sigură. Berkeliul-247 a fost produs în timpul aceluiași an prin iradierea Cmcu particule alfa: Berkeliul-242 a fost sintetizat în 1979 prin bombardarea U cu B, U cu B, Th cu N sau Th with N. În urma capturării electronilor, acesta a convertit în to Cm, ce are un timp de înjumătățire de of 7,0 ± 1,3 minute. O
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
neutroni liberi: După iradiere, stratul solid a fost dizolvat în acid azotic și, în combinație cu o soluție concentrată de amoniac , a precipitat sub formă de hidroxid. Produsul a fost centrifugat și redizolvat în acid azotic. Pentru a separa berkeliul sintetizat de americiul nereacționat, soluției finale i-au fost adăugate o mixtură de amoniu și sulfat de amoniu și a fost încălzită pentru a converti tot americiul în starea de oxidare +6. Restul de americiu neoxidat a fost precipitat în fluorură
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
cu aproximativ 5 000 de tone pe an, și India , cu 2 700 de tone pe an. Samariul-151 este produs prin fisiunea nucleară a uraniului, ceea ce reprezintă 0,4% din numărul total de fisiuni nucleare. De asemenea, el mai este sintetizat prin capturarea neutronilor de către izotopul samariu-149, care este adăugat barelor de protecție din reactoarele nucleare. În consecință, samariul-151 este prezent în combustibil nuclear uzat și în deșeurile radioactive. Una dintre cele mai importante utilizări ale samariului este magnetul din samariu-cobalt
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
său au trăit având ca hrană doar carne crudă, sub supraveghere medicală la Spitalul Bellevue din New York; au rămas sănătoși. În 1933-1934, chimiștii britanici Sir Walter Norman Haworth și Sir Edmund Hirst și, independent, polonezul Tadeus Reichstein, au reușit să sintetizeze vitamina, fiind prima creată articifial. Acest lucru a făcut posibilă producerea industrială și, în același timp, ieftină a vitaminei C. Haworth a primit în anul 1937 Premiul Nobel pentru Chimie pentru munca depusă de el. Forma sintetică a vitaminei este
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
de vitamina C din alimente provenite din plante depind de: Următorul tabel arată abundența relativă a vitaminei C în plante crude. Cantitatea este exprimată în mg la 100 grame de fruct sau legumă: Majoritatea speciilor de animale și plante își sintetizează singure vitamina C. Prin urmare, nu este o vitamină pentru ele. Sinteza este obținută printr-o secvență de pași, bazați pe enzime, care convertesc glucoza în acid ascorbic. Acest lucru are loc fie în rinichi, la reptile și pasări, sau
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
acidului ascorbic se mai numește și vitamina C (numele de „ascorbic" vine de la proprietatea sa de a preveni și vindeca scorbutul). Primatele (incluzând oamenii) și câteva alte specii din regnul animal, notabil fiind cobaiul, și-au pierdut proprietatea de a sintetiza vitamina C și trebuie să o obțină din alimentație. Acidul ascorbic și sărurile sale de sodiu, potasiu și calciu se folosesc des ca aditivi alimentari antioxidanți. Acești compuși sunt solubili în apă și, deci, nu pot proteja grăsimile de oxidare
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
în alcătuirea ATPului și a ADN-ului), etc. Deși chimia organică este numită și „chimia carbonului”, există unii compuși ai carbonului care sunt considerați a fi compuși anorganici: Deși unele specii anorganice pot fi obținute din surse naturale, majoritatea sunt sintetizate ușor în laborator sau în fabrici. Metodele de sinteză anorganică pot fi clasificare după volatilitatea sau solubilitatea reactanților componenți. Compușii anorganici solubili pot fi preparați folosind metode din sinteza organică. Primul compus anorganic important sintetizat, prin procedeul Haber, a fost
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
pot fi clasificare după volatilitatea sau solubilitatea reactanților componenți. Compușii anorganici solubili pot fi preparați folosind metode din sinteza organică. Primul compus anorganic important sintetizat, prin procedeul Haber, a fost nitratul de amoniu, utilizat ca și fertilizator. Compușii anorganici sunt sintetizați, în majoritate, pentru a fi utilizați ca și catalizatori (oxid de vanadiu (V), clorură de titan (III)) sau pe post de reactivi în chimia organică (hidrura de litiu și aluminiu).
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
Sertürner, care a numit-o "morphium". După dezvoltarea acului hipodermic (1853) utilizarea sa a început să fie din ce în ce mai răspândită în special ca analgezic și sedativ dar și ca tratament al depresiilor și al dependenței de opiu. Heroina (diacetilmorfină) a fost sintetizată din morfină în anul 1874 prin acetilarea celor doi radicali hidroxil ai moleculei. Morfina este un agonist opioid complet, a cărui acțiune se localizează la nivel central, cu o oarecare predilecție pentru nucleul arcuat. O mare parte din efectele sale
Morfină () [Corola-website/Science/301482_a_302811]
-
ul (sau paraacetilaminofenol, acetaminofen) este un derivat de para-aminofenol din clasa anilidelor, cu acțiune analgezică și antipiretică. Acțiunea sa antiinflamatoare este practic inexistentă, dar acest lucru nu înseamnă că nu poate fi folosit în durerile cauzate de inflamații. A fost sintetizat în 1873 prin reducerea p-nitrofenolului în mediu de acid acetic. Acetanilida (antifebrina) fusese deja descoperită în 1866, iar fenacetina în 1877 și se foloseau ca antipiretice și analgezice. Eventualele proprietăți terapeutice ale paracetamolului au fost ignorate la data descoperirii sale
Paracetamol () [Corola-website/Science/301493_a_302822]
-
Vereștiuc. Universitatea de Medicină și Farmacia”Gr.T.Popa” Iași Facultatea de Bioinginerie Medicală Direcția de Studiu: Biotehnologii Medicale. Scopul studiului a fost de a determina toxicitatea în vivo a polimerilor PVI - poli(vinilimidazol) și PNVIB -poli(β-ina), doi polimeri originali, sintetizați de un colectiv de cercetători de la Institutul “Petru Poni”. S-a evaluat toxicitatea acută după o singură administrare de polimer, având ca obiectiv numărul de animale moarte într-un interval de timp fix (1-14 zile). Pentru determinarea toxicității acute s-
STUDIUL TOXICITATII AL UNOR POLIMERI SINTETICI by Minodora Balteanu () [Corola-other/Science/84279_a_85604]
-
mai mult decât necesarul de proteine atâta timp cât o varietate de plante sunt valabile și consumate. Proteinele sunt compuse din amino acizi, iar îngrijorarea frecventă pentru proteinele din surse vegetale este consumarea inadecvată de „amino acizii esențiali”, ce nu pot fi sintetizați de corpul uman. Pe când produsele lactate și ouăle asigură surse complete pentru lacto-ovo vegetarieni, singurele surse vegetale cu cantități semnificative din toate cele opt tipuri de amino acizi esențiali sunt soia, semințele de cânepă, amarant, hrișcă. Nu este imperativ, totuși
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
le reprezintă o clasă de metaboliți secundari ai plantelor, cunoscuți pentru proprietățile lor antioxidante. Din punct de vedere IUPAC ele se clasifică astfel: le sunt sintetizate pe calea fenil propanolului, unde aminoacidul fenilalanină este utilizat la producerea 4-cumaroil-CoA. Acesta se condensează cu manoil-CoA pentru a obține un grup de compuși numiți calcone care conțin două inele fenil. Conjugarea continuă până la obținerea formei caracteristice cu trei cicluri
Flavonoide () [Corola-website/Science/313280_a_314609]
-
încep să respingă esențialismul și iau în considerare fenomenul de dispariție (extincție) a speciilor și de mutabilitate a acestora. Teoria celulară deschide o nouă perspectivă înțelegerii fundamentelor vieții. Toate aceste progrese, ca și rezultatele din embriologie și paleontologie, au fost sintetizate prin teoria evoluționistă a lui Charles Darwin și prin mecanismul selecției naturale. La sfârșitul secolului al XIX-lea, asistăm la decăderea teoriei generației spontane, o dată cu descoperirea germenilor ca agenți patogeni. Dar mecanismul eredității rămâne încă un mister. La începutul secolului
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
naturale semicontrolate (grădini botanice sau rezervații) în care au studiat organismele în întregul lor ciclu de viață. Apar noi concepte și teme de cercetare, precum: Astfel, ecologia devine o disciplină independentă. La jumătatea secolului al XX-lea, Eugene P. Odum, sintetizând rezultatele ecologiei ecosistemelor, stabilește relația dintre diversele grupuri de organisme (în special din punct de vedere material și energetic) ca fiind obiectul principal de studiu al ecologiei. În 1900, Hugo de Vries, Carl Correns și Erich von Tschermak au redescoperit
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
a Terrei. La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a reușit explicarea, în linii mari, a metabolismului medicamentelor, a sintezei proteinelor, a acizilor grași și a ureei. În primele decenii ale secolului al XX-lea încep să fie izolate și sintetizate vitaminele. Tehnici de laborator perfecționate, ca electroforeza și cromatografia, aduc progrese semnificative în cadrul chimiei fiziologiei, domeniu care, ca și biochimia, devine de sine-stătător încă din momentul apariției sale. În perioada anilor 1920 și 1930, Hans Adolf Krebs, Carl Ferdinand Cori
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
prezentă în globulele roșii care are rolul de a transporta oxigenul de la plămâni la țesuturi, pe calea sângelui arterial, și dioxidul de carbon dinspre țesuturi spre plămâni, pe calea sângeui venos, pentru a fi eliminat prin aerul expirat. Ea este sintetizată în același timp cu eritrocitele în curs de maturare din măduva osoasă. Într-o globulă roșie sunt cca 350 milioane de molecule de hemoglobină, fiecare transportând câte patru molecule de oxigen. Valorile normale sunt în funcție de vârstă, rasă, sex și zonă
Hemogramă () [Corola-website/Science/314670_a_315999]
-
Stockholm” s-a interzis folosirea lui pe tot globul pentru agricultură, dar este în continuare folosit pentru combaterea insectelor care sunt vectori ai unor boli transmisibile, ca de exemplu malaria sau tifosul exantematic. Pentru prima oara DDT-ul a fost sintetizat în anul 1874 de chimistul austriac Othmar Zeidler. Efectul sau insecticid a fost observat în anul 1939 de elvețianul „Paul Hermann Müller” care va primi pentru această descoperire, în anul 1948, premiul Nobel în medicină. Firma „J. R. Geigy AG
DDT () [Corola-website/Science/313543_a_314872]
-
compus anorganic, cu formula chimică HSOCl; această moleculă tetraedrică este un intermediar, chimic și conceptual, între SOCl și HSO. Este un lichid incolor, distilabil care trebuie manipulat cu atenție, fiind o substanță higroscopică și un puternic agent lacrimogen. A fost sintetizat pentru prima oară în anul 1854 de către Williamson, prin acțiunea pentaclorurii de fosfor asupra acidului sulfuric; ulterior, va fi rezultatul acțiunii directe a acidului clorhidric asupra trioxidului de sulf. Acest acid poate fi preparat, de asemenea, prin distilarea tetraclorurii de
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
pot irita ochii, membranele mucoase, pielea, precum și tractul respirator. Prezintă numeroase întrebuințări industriale, fiind utilizat la fabricarea sulfamidelor, diureticelor și altor medicamente, pigmentilor și vopselelor, dezinfectanților, îndulcitori artificiali (zaharină), precum și în industria textila și a hârtiei. Acidul clorosulfonic a fost sintetizat pentru prima oară de către Alexander William Williamson (1824-1904) în anul 1854, fiind rezultatul chimic al reacției dintre pentaclorura de fosfor și acid sulfuric concentrat, apoi prin acțiunea directă a acidului clorhidric asupra trioxidului de sulf. Alte metode de preparare includ
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
un produs foarte utilizat în producerea agenților antibacterieni sulfonamidici, diureticelor și a altor produse farmaceutice, pesticide, îndulcitori artificiali (zaharina), dezinfectanți, vopseluri și pigmenți. Încă de la descoperirea acțiunii antibacteriene a sulfamidelor în anul 1935, 15000 de derivate ale acestora au fost sintetizate, fiind primii agenți sintetici antibacterieni care au fost foarte eficienți în medicamentația umană. Zaharina (sulfimida o-benzoica) a fost primul compus organic dezvoltat comercial, cu proprietăți de îndulcire mult mai potente decât ale sucrozei. A fost descoperită în 1879 de către
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
cea a recurenței acelorași proporții în elementele unui întreg”. Analizând toate aceste elemente, lucrările de estetică ale lui Matila Ghyka, începând cu "Estetica proporțiilor în natură și în artă" și terminând cu lucrările scrise în timpul când era profesor în Statele Unite, sintetizează aceste puncte de vedere și construiesc o teorie coerentă a proporției de aur. Încă din 1927,a Matila Ghyka arăta: Matila Ghyka a interpretat numărul de aur ca reprezentând un secret fundamental al universului și considera că acest număr este
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
1892 într-o ediție ilustrata. Traducerea în germană s-a bucurat de succes deosebit și în spațiul germanofon. Antisemitismul, termen pe care l-a împrumutat de la Wilhelm Marr, Drumont îl numea „ură cea frumoasă” (la belle haine). Cartea "Franța evreiască" sintetiză, cu un an înaintea germanului Theodor Fritsch („Antisemiten-Katechismus" 1887) aproape toate temele iudeofobe: rasiste, socialist-anarhiste (din tradiția unor utopiști că Charles Fourier și a unor anarhiști anticapitaliști că Proudhon), religioase, ceva mai puțin cele de tip „științific”. Cartea lui Drumont
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]