8,304 matches
-
Nunatuk. Femeia mea. Cea care se schimba sub ochii mei. Cea care știa să-mi țină de cald. Urâta uriașă care avea grijă de mutul ucigaș. Cea care punea vorbe la cale alături de Krog. - Mmh! făcu Marea deodată și se smulse de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât, deasupra osului ce ține brațul, spintecându-l acolo unde știam că-l voi da Umbrei repede și fără chinuri. Mi-am smuls sulița din carnea lui care dădu un fel de fleoșcăit, iar sânge de două feluri, negru și roșu aprins, prinse a-i curge În valuri, năclăindu-i pieptul. Se prăvăli În genunchi, ieșind pentru totdeauna din viața mea. Atunci, auzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
văzut cum cască ochii, Înțepenind. Strânsoarea lui se slăbi și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari pe care le zărisem pe tărâmul Dogonilor. Mușcam și-mi răsuceam capul dintr-o parte În alta, smulgând bucăți din carne, fărâmând oase și spintecându-i vinele și tendoanele. Când m-am sculat de sub el, nu mi-am mai găsit sulița. Omul acela frumos pe care avea să-l ia Umbra se târa pe coate, ținându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
genunchi. Am vrut să-l izbesc cu piciorul În cap, dar o săgeată Îi străpunse brațul drept, pătrunzându-i apoi adânc În piept. - Tată din cer, strigă el, Încercând să-și scoată săgeata din trup cu mâna sănătoasă. I-am smuls sulița din mână și m-am repezit În vâltoare. În trecere, l-am izbit cu genunchiul În gură, fărâmându-i dinții. Încă horcăia când, un pietroi colțuros mă plesni În frunte, iar sângele prinse a-mi curge În valuri, acoperindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
beregate. Ne-am rostogolit. El Îmi mai trase o lovitură de genunchi, căutând vintrea, dar reușii să strâng coapsele. Atunci, l-am mușcat de gât, cu putere, numai că Scept ăsta era tare puternic și, uitând parcă de durere, se smulse dintre dinții mei. Sângele prinse a-i curge din beregată, Împroșcându-mi fața, dar blestematul reușise să-mi treacă un braț pe după gât, În timp ce cu celălalt mă apăsa pe bărbie, gata-gata să-mi dezghioace căpățâna. Știam eu o dibăcie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și mai sunt și cele două fiice nemăritate. Activiste, toate trei, militează pentru cauze ca feminismul, ecologia. Așa Încât doctorul e un tiran la spital și un mutulică acasă. - S‑a Înfuriat și pe mine. Un prieten adevărat ți‑ar fi smuls țigara. Nu‑i spuneam lui Ravelstein nimic din ce nu știa. Nu erau multe pe care să nu le știe. Automobilul BMW 740 era pregătit - fusese livrat cu oră Înainte de sosirea lui Nikki. Tânărul a venit de Îndată la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gust. Vela Își dădea aere grandios aristocratice. Își cumpăra Îmbrăcăminte foarte scumpă, din materiale extravagante ca, de pildă, pielea de struț. Într‑un sezon a purtat numai struț - o pălărie mare de struț, gen haiducesc, cu teci din care fuseseră smulse penele, asortată cu o poșetă din piele de struț agățată de umăr, cizme și mănuși din piele de struț. Datorită salariului de profesor titular, avea bani cu nemiluita. Frumusețea ei cu profil drept era unicul gen de frumusețe care conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Schick sau Gilette. Puține surori se pricep să radă un bărbat. Îți Înspumează fața fără să‑ți moaie mai Întâi barba, cum făceau bărbierii de pe vremuri, folosind prosoape fierbinți. Dacă n‑ai fost bine Înmuiat și săpunit, lama râcâitoare Îți smulge perii și fața te ustură. I‑am comunicat surorii că o aștept pe soția mea, Rosamund, la ora patru, dar era trecut de patru, după cum arăta ceasornicul mare cu cadran circular. - Unde crezi că suntem? Sora nu mi‑a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
facem o plângere. CĂLĂUL (Electrizat.): V-ați dilit? GARDIANUL: Tu nu vezi cum plouă? Trebuie sa acționăm o dată! Omul ăsta e un dar al cerului. A venit la fix. Uită-te și tu cum arăți. Aia e secure? (I-o smulge.) Asta e tichie? CĂLĂUL: Ce te legi de mine? Ce? GARDIANUL: Fii și tu bărbat, măcar o dată în viață! Dacă osânditul vrea să se plângă, să se plângă! CĂLĂUL: Bruno, minte seacă! Tu îl lași să vrea? GARDIANUL: Îl las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
M-ați tăvălit în noroi. Toate astea or să tragă la cântar. O să se strice și cântarul... ARTUR (Perfid.): Scrie la regulament că ai voie să-mi tai capul cu toporul? CĂLĂUL (Alb ca varul.): Care topor? Ce topor? ARTUR (Smulgându-i-l de la spate.): Ăsta pe care l-ai adus. CĂLĂUL (Violent.): Dă-l încoa’! Ăsta nu e topor. ARTUR ( Se joacă plimbând lama pe coadă.): Da’ ce e? CĂLĂUL (Speriat.): E o secure... mai mică... ARTUR (Victorios.): Scrie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
batistele celor prezenți; toate obiectele dorite de ARTUR au apărut, dar la limita de jos a valorii lor.) GUVERNATORUL (Către ARTUR.): Spune-ți ultima dorință! (ARTUR tace; se apropie de GUVERNATOR și-l privește lung; îl cercetează cu atenție; îi smulge batista din buzunarul de la piept și-și leagă singur ochii; se lasă în genunchi; își așează capul pe buturugă.) GUVERNATORUL ( Se ridică, plșește spre public; ceremonios.): Doamnelor și domnilor! Iată. un om deosebit! Iată un om minunat, cum fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
deja spațiul din jurul gropii cu sertare, încep să fie aruncate obiectele pe care, de obicei, le aflăm în sertare - mănuși, batiste, sticluțe de parfum, creioane, jucării, cărți, uriașe bucăți de indigo, vârfuri ascuțite care nu folosesc la nimic, mici fâșii smulse de pe fața amuzată a unui om, diferite flacoane cu sudoare și mici dispozitive de încălzit aerul, în interiorul conservelor goale, aparate pentru măsurat calitatea piciorului de a fi stâng sau drept, gloanțe minuscule pentru împușcat animale invizibile etc). VOCEA LUI GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lasă-mă! VIZITATORUL (Enervat de insistență.); Te las... te las... dar taci! ORBUL (Sărind în sus.): Hii! Hii! (Către cei doi pe care i-a ales.) Încă puțin! (Face gesturi dintre cele mai grotești; chițcăie, se lasă pe vine, își smulge fire de păr etc.) ( Ceasul înregistrează acum ultimele zece secunde; încordare maximă pe scenă.) PRIMUL BĂRBAT: Unu! AL DOILEA BĂRBAT: Doi! OMUL CU SACAUA și BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Trei! FETIȘCANA, VIZITATORUL, MAMA, CĂLĂTORUL GRĂBIT și ORBUL: Patru! RECRUȚII: Cinci! TOȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ori, zgomotos, în oglindă.) Brrr... (Se privește extatic.) Bzzz... (Își rotește buzele, cu alint, pe suprafață oglinzii.) Bzzz... Na! (Pupătură macabră.) Țoc! (Extaz, își apropie ochiul de oglindă, se privește atent în ochiul stâng.) Uuuu... Își mângâie ochiul, clepfăie, își smulge câteva fire de păr din geană.) Na! Nnnna! (Mirat până la demență, își privește pupila, și-a lipește de fața oglinzii, fluieră nemulțumit; își lustruiește oglinda de pantalon, reia contemplarea schimbându-și mereu poziția corpului; se oprește și se privește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pot sugera un raid aerian, se pot auzi sirenele unui oraș în flăcări.) MACABEUS (Trăgând de hainele lui PARASCHIV, răsturnându-l pe jos.): Omoară-mă, omoară-mă! PARASCHIV (Ripostând, trăgându-se, urlând.): Vreau să ies, vreau să mă duc... (Se smulge și se repede spre scară.) MACABEUS ( Se ridică, uriaș, grotesc, implacabil; se repede spre PARASCHIV, stingând dintr-un gest și lumânarea de pe masă; îl trage pe PARASCHIV de picioare, îl ia pur și simplu în brațe și-l trântește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pauză; în tot acest timp PARASCHIV l-a curățat pe MACABEUS și i-a spălat rănile.) PARASCHIV: Dă-ți jos cămașa. MACABEUS: De ce? PARASCHIV: Dă-ți-o jos. MACABEUS: Nu vreau. PARASCHIV (Brutal.): Dă-ți-o, mă, jos! (I-o smulge.) Ori vrei să te las dracului aici și să mă duc? MACABEUS (Speriat.): Unde să te duci? PARASCHIV (Începe să-i rupă în fâșii cămașa lui MACABEUS.) MACABEUS: Ce faci? PARASCHIV: Fac fâșii. MACABEUS: Da’ de ce n-ai rupt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe măsură ce simte apropierea lui PARASCHIV, se încordează; între mâinile sale bandajate încearcă să prindă o bucată de lemn.) PARASCHIV (Îi pune mina pe gură.): Cască! MACABEUS: Aaaa... (Lovește brusc, într-un gest caraghios de zvâcnire.) PARASCHIV (Primește lovitura, amuzat, îi smulge bucata de lemn și-l împinge pe MACABEUS, cu piciorul, din nou, la locul lui.): Ia te uită! (Hohot de râs.) De asta m-ai chemat! MACABEUS (Urlet dement, se repede cu toată forța sa în direcția în care simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scaun.) Aici, aici! (Salt peste scaun, rostogolire cu tot cu scaun.) Așa, așa! MACABEUS (Prinzând scaunul cu resturile sale de mâini și rotindu-l prin încăpere.) Te rup... Îți scot ochii... PARASCHIV: Sunt aici, dă în mine, hai, dă în mine! (Îi smulge scaunul din brațe.) Dă-l încoace! (Îi pune în brațe vasul uriaș în care fierbeau cartofii.) Na, lovește cu asta! (MACABEUS încearcă să lovească.) Așa, așa... Dă-mi una în cap... Sunt aici... MACABEUS (Tot mai jalnic, muget, fiară orbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zbârnâie prin aer.) Vreau să mărturisesc tot! (Cuvântul tot se desface din găoacea sa aeriană și plesnește pe buzele actorului.) Vreau să spun tot. Am în mine o bășică de venin... O port subsuoară... (Pauză. PARASCHIV, îngenuncheat, încercând să-și smulgă subsuoarele.) Eu am dat drumul șarpelui din cușcă! Eu i-am dat drumul! (Zdrobit; bufnitură în spatele sălii; un șarpe uriaș trece printre rânduri, se uită în ochii fiecărui spectator și dispare în univers.) N-am vrut să-i dau drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mâncăm. INAMICUL: O mâncăm și ne culcăm. Și mâine ieșim la soare. (Cei trei mănâncă masa; la început cu oarecare furie o dezmembrează și rup din ea ca dintr-un vițel gras; din când în când, cu lăcomie, își mai smulg unul altuia câte o bucată; apoi se așază fiecare pe jos și își mănâncă partea sa; se privesc din când în când temători, pe sub sprâncene, fiecare păzindu-și bine, partea de masă; se șterg din când în când pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu presimt că de data asta o să tacă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Dumneata, iartă-mă că ți-o spun, presimți prost tot ceea ce presimți. O să vezi că o să-nceapă iar. BĂRBATUL CU ZIARUL: Dacă-ncepe iar, eu îi smulg măgăoaia și i-o arunc pe fereastră. DOAMNA CU VOAL: Hai să-l mai lăsăm în plata domnului. Chiar că l-am luat prea în serios. BĂTRÎNUL CU BASTON: Oricum, d-acuma, e prea târziu... Chiar dacă tace, tot e periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sunt un laș! Domnule... știți dumneavoastră că eu era cât pe ce, cât pe ce să devin... să încep să fiu... călător prin ploaie? Vă jur, domnule, iată, acești bastarzi, Bruno și cu lunganul de Grubi... știu totul, mi-au smuls tot adevărul... niște fiare... (Agitație, semne de isterie și de depresiune melancolică.) Ce vă pasă vouă? Călătoriți... călătoriți, vă lăsați trupurile putrede în praf, da, și trebuie să venim noi, să vă culegem, să ne gândim la voi și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fi cunoscut, odinioară, e drept, numai pentru câteva ore, senzația mersului prin ploaie? Nu? Toate acestea le știați de mult. din clipa în care ați venit aici, vreți să mă faceți să urlu, să mă târăsc prin praf, să-mi smulg pielea de pe față? Sunteți o bestie, domnule, de ce ați venit aici, de ce vreți să ne tulburați viața, de ce? (Tremur al capului, un acces nervos, gesturi haotice.) Unde sunt ploile pe care le-am trăit în copilărie, unde vă este ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-a cam înmuiat! Unde te duci? Mureș! Aici! Mureș, te bat! Dar de bătut nu-l bate, nici chiar atunci când cățelul se întoarce cu o vrabie în bot și începe s-o jumulească. ─ Piu, piu! face vrabia. Iliuță îi smulge pasărea din bot și i-o flutură pe dinainte, țipând. ─ Cum! Tu, ditamai dulău, să te pui c-o vrăbiușcă! Să piei din ochii mei! Nu mai vorbesc cu tine niciodată! Niciodată! Nici nu vreau să te văd, răule ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dreapta bătrânului și iese. Și părintele rămâne singur. Cei doi Mihai știau și ei, toată lumea știe, nu e un secret, că sugarii orfani sunt la mare preț. Se bat pe ei agenții și fundații, s-a vorbit chiar de prunci smulși din brațe de olandezi gata să se îmbarce în KLM-ul de Antwerpen și repeziți la avionul de Bologna. Într-o frântură de secundă micul Ejolf dispărea și hocus-pocus! Se materializa Luigi. În paralel, la Poiană, Bușteni, Mamaia și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]