6,992 matches
-
interdisciplinar (de fapt transdisciplinar, nota exegetului), poet și filosof care funcționează atât în cultura și limba română, cât și în limba și literatura franceză, care este un model exemplar de european și care, după opinia mea, incarnează noua paradigmă a spiritualității europene: o spiritualitate cu adânci rădăcini naționale, plurilingvă și deschisă spre știința luminată de filosofie și religie" (p. 117). Transmodernismul pornește, pentru Cezar Ivănescu, "tocmai de la recuperarea Tradiției, prezență vie în toate modernismele" (p. 118). În Doina eminesciană, Cezar Ivănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transdisciplinar, nota exegetului), poet și filosof care funcționează atât în cultura și limba română, cât și în limba și literatura franceză, care este un model exemplar de european și care, după opinia mea, incarnează noua paradigmă a spiritualității europene: o spiritualitate cu adânci rădăcini naționale, plurilingvă și deschisă spre știința luminată de filosofie și religie" (p. 117). Transmodernismul pornește, pentru Cezar Ivănescu, "tocmai de la recuperarea Tradiției, prezență vie în toate modernismele" (p. 118). În Doina eminesciană, Cezar Ivănescu a descoperit arheul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
manierismul tradiționalist. E vorba de-o "despărțire sporitoare", nu demolatoare cum le place deconstructiviștilor să spună ori de câte ori au prilejul. Poetul, chemat de arheitate se întoarce la izvoarele gândirii eminesciene, la rădăcinile ontologice ale actului creator "pe terenul limbii și al spiritualității românești" (p. 124). În acest fel, despărțirea de eminescianism devine complementară întoarcerii la eminescianism. Exemplificând teroarea istoriei prin conflictul din Miorița și prin soluția ciobanului moldovean, Cezar Ivănescu se situează de partea omeniei mioritice pe care și-o asumă cristologic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la Ion Barbu în increat (După melci). Încremeniri în proiect sunt multe la români, ca și blestemul de a o lua mereu de la capăt. Prin 1953, Mircea Eliade profețise mancurtizarea României de către soviete. Însă acest asalt concertat de anihilare a spiritualității și naționalismului românesc a avut darul de a aviva forța de rezistență culturală a acestui neam împotriva "cancerului roșiu" care n-a reușit, totuși, să devină unul hibrid. Dacă distrugerea elitelor n-a fost întru totul posibilă, Fiara cea Apocaliptică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ianuarie 2001 Viorel DINESCU De-a curmezișul Cerem scuze distinșilor comentatori și analiști intens mediatizați de presa centrală, dar, după părerea noastră și a multor altor iubitori ai culturii, la ora actuală, poziția cea mai corectă față de problemele esențiale ale spiritualității românești nu o aflăm în capitala țării, ci într-o margine a ei, la Huși, părere susținută cu strălucite argumentări de profesorul Theodor Codreanu, un adevărat "number one" în critica literară contemporană, la concurență cu mulți academicieni și directori de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
miturilor care țin de sfera sacrului urmărește anihilarea memoriei colective și invazia, fără piedici, a subculturii și surogatelor fumigene. Limbajul și alura disprețuitoare a unor așa-ziși elitiști dintr-un postmodernism artificial pentru că n-are obiect, ignorând componentele stabile ale spiritualității de la Carpați la Gurile Dunării, se transformă într-un comic provocator. Atacurile grobiene asupra lui Eminescu, și nu numai, corespund unei demitizări prin miticizare. În consens cu incitantul capitol De ce totuși Eminescu și Einstein?, aș adăuga constatarea marelui fizician că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dărâme mitul, mai mult îl legitimează. Cu toate eforturile demolatoare, de la prima mare agresiune a canonicului Grama, la doi ani de la moartea poetului, și până azi, când demitizarea e la modă, mitul Eminescu durează de peste 120 de ani spre binefacerea spiritualității românești. Eminescu, stăruie Theodor Codreanu este întregul, cu potențialitățile sale de prototip care se rotunjește prin contribuția tuturor marilor urmași "eminescieni" declarați, cu toată identitatea lor inconfundabilă. Cartea de fața discerne cum geneza acestui mit implică și maleficul, anume se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe un vast teritoriu, dimensionat de rădăcini, de puterea lor de a se prinde în pământ, dar și de a trimite miraculoasele seve spre mugurii cei mai îndepărtați din coroana înaltă. Grandoarea proiectului d-lui Mihail Diaconescu fenomenologia epică a spiritualității române a părut unora covârșitoare, chiar depășind slabele puteri ale unui singur condei, dar iată că impresionantul program se concretizează, cu tenacitate și consecvență, cu fiecare nouă apariție editorială a unui autor activ publicistic și cu o marcantă prezență socială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
această ordine, o probă, ea cuprinzând și o masivă fără exagerare listă bibliografică, de la p. 204 la p. 318) că seria de romane a lui Mihail Diaconescu se constituie ca o fenomenologie narativă, mai exact ca o fenomenologie epică a spiritualității romanești, a ființei noastre, cum s-ar spune, etnice și istorice. Înainte de a-și expune fundamentele fenomenologiei epice, Theodor Codreanu reține din prolegomenele teoretice ale romancierului (op. cit.) preferința acestuia pentru varianta hegeliana aceea, cu vorba lui C. Noica, a narativității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
azi un împătimit ideolog al postmodernismului 11 ca semn al încremenirii în proiect" (p. 138, n.ed., L.C.). [...] vom putea defini și astfel transmodernismul, ca fiind tot ceea ce se află în opoziție cu fenomenele "paranormale" de cretinizare. În noua paradigmă a spiritualității contemporane, creatoare de valoare și de autenticitate, cartea Transmodernismul semnată Theodor Codreanu este o admirabilă demonstrație fondatoare. "Aisberg" (Brașov Cluj-Napoca Baia Mare), nr. 3-4, iunie-iulie 2006 Rodica MUREȘAN "...ism-ul" recent Apărută la Editura Junimea în anul 2005, cartea profesorului Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un "microcosm", ci un "macrocosm", pentru că "le poate cuprinde și stăpâni pe toate", viziune care, observă profesorul Codreanu, se apropie de cea kenotică eminesciană din Scrisoarea I, unde bătrânul dascăl "gârbovit și de nimic" cuprinde întregul univers fizic prin dimensiunea spiritualității sale. Viziune căreia nu i-a fost supus și Eminescu în "Dilema" anului 1998 de către Mircea Cărtărescu. Un alt reproș adus postmodernismului ține (după formularea "kynică" a lui Alain Finkielkraut) de moda Disneyland instaurată atât de confortabil în mai toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la presiunile modernizării după tipare occidentale la care au fost supuse societățile musulmane, cu consecințele catastrofale cunoscute, Ziauddin Sardar găsește că inclusiv "antiteza monstruoasă" dintre Occident și Orient poate fi depășită doar printr-o mentalitate transmodernistă. Fiindcă transmodernismul este "o spiritualitate" ce reabilitează noțiuni care au fost declarate în postmodernitate ca fiind anacronice: valoare, capodoperă, geniu, personalitate, hermeneutică etc., totul începând cu "dialogul global între credințe". Sunt puse în discuție în continuare măsura în care "gnoza de la Princeton" prefigurează eonul transmodern
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Papu, antitetica lui Ștefan Lupașcu, transdisciplinaritatea susținută de Basarab Nicolescu ("contradicția este echilibru"). Acestora li se adaugă Svetlana Paleologu-Matta, autoarea unui excelent studiu despre Bacovia din perspectivă existențialistă (1958) și al unuia despre Eminescu (1988) în care a văzut "centrul spiritualității românești celei mai înalte". Autorii români (pomeniți deja) sau străini (Martin Heidegger, Umberto Eco, John Zerzan, Ziauddin Sardar, Raymond Ruyer) se unesc într-un front comun spre întoarcerea omului la sacru, pentru recuperarea inocenței pierdute, a spiritului de toleranță și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În capitolul al XI-lea, istoricul literar situează mai precis temeliile transmodernismului, un termen destul de inefabil de altfel, atrăgând atenția asupra faptului că, parafrazăm, transmodernismul se prefigurează nu atât ca o doctrină, cât mai ales ca un nou tip de spiritualitate, o lume-lumen capabilă să contracareze permanenta primejdie a opacizării printr-o complexitate artificială, labirintică, propusă anterior de către modernism și postmodernism. De la teoriile fizicii gen bootstrap (engl. "a self-sustaining process that proceeds without external help" "un proces care se autosusține și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
hazardului, faptul fiind legat de apariția Istoriei critice a literaturii române a lui Nicolae Manolescu... Mai atrag atenția, continuă Th. Codreanu, că nu e vorba de o scriere despre Nicolae Manolescu, adevăratul obiect fiind chiar literatura română în complexa ei spiritualitate". În același text de deschidere mai aflăm că Th. Codreanu a dedicat lucrării lui N. Manolescu "aproape două luni de lectură cu creionul în mână, cum se spune..." și deopotrivă că spre deosebire de monumentala Istorie... a lui G. Călinescu opusul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Și acest eșec explică sau ne face să înțelegem de ce e vorba într-adevăr de un rateu, cum zice Th.C., ale cărui rădăcini "vin din perioada materialismului dialectic și istoric, când ideologia oficială respingea tot ce ținea de specificul și spiritualitatea națională". De unde și excelenta comparație pe care o face Th.C. așezând canonul manolescian sub denumirea banală de "un soi de struțocămilă didactică". "Bucovina literară", nr. 12, decembrie 2009 POLEMICI "INCORECTE POLITIC", RÂMNICU-SĂRAT, EDITURA "RAFET", 2010; EDIȚIA A II-A, ADĂUGITĂ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
componentă a ontologiei și are acel sens originar heideggerian al scoaterii din ascundere. De aici și înțelesul profund arheic al sporului; "provocarea valorilor", trecerea lor prin grila criticii ontologice țintește reconfirmarea, sprijinul și augmentarea eminescianismului de fond al culturii și spiritualității române, dar și identificarea și condamnarea fenomenelor de substituție, de ocultare a identicului în favoarea simulacrelor și erzațurilor parazitare. Neabătut în convingerile unui naționalism "în marginile adevărului" de sorginte eminesciană, fără însă patetismele și vehemențele de limbaj ale unor emuli de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
național a devenit "cadavrul din debara", el nu improvizează (iresponsabil) pur și simplu, ci urmează cu strictețe logica inflexibilă a corectitudinii politice. Globalismul postmodern (cel economic, în primul rând) se știe, are o tentă pronunțată anglo-saxonă. Ca urmare, orientarea spre spiritualitatea de tip anglo-saxon ar face inactuală opera eminesciană. Astăzi "nu mai interesează dimensiunea profundului în cultură, o categorie "germană" deja abandonată în lume". Fals, zice cu îndreptățire Theodor Codreanu, "spiritualitatea" la care se referă autorul Omului recent nu are nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
știe, are o tentă pronunțată anglo-saxonă. Ca urmare, orientarea spre spiritualitatea de tip anglo-saxon ar face inactuală opera eminesciană. Astăzi "nu mai interesează dimensiunea profundului în cultură, o categorie "germană" deja abandonată în lume". Fals, zice cu îndreptățire Theodor Codreanu, "spiritualitatea" la care se referă autorul Omului recent nu are nimic cu unul din centrele canonice ale literaturii occidentale (și engleze, în același timp!), cu Shakespeare, "imposibil de rupt de dimensiunea profundului". H.-R. Patapievici, aici, nu face decât să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nefericit, "nu poate exista o legătură cauzală, ci doar contextuală". Și totuși de ce în zona finală a eseului, la care ne-am referit, semnatarul acestuia (Culianu) "culpabilizează un întreg popor"? "Crai nou", nr. 5674, 18 iunie 2011 ION BARBU ȘI SPIRITUALITATEA ROMÂNEASCĂ MODERNĂ. ERMETISMUL CANONIC, BUCUREȘTI, CURTEA VECHE PUBLISHING, 2011, COLECȚIA "ȘTIINȚĂ, SPIRITUALITATE, SOCIETATE" C.D. ZELETIN O carte de excepție privitoare la Ion Barbu I De fapt, nu e o carte, ci e Cartea. Cartea pe care o așteptaseră exegezele închinate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de ce în zona finală a eseului, la care ne-am referit, semnatarul acestuia (Culianu) "culpabilizează un întreg popor"? "Crai nou", nr. 5674, 18 iunie 2011 ION BARBU ȘI SPIRITUALITATEA ROMÂNEASCĂ MODERNĂ. ERMETISMUL CANONIC, BUCUREȘTI, CURTEA VECHE PUBLISHING, 2011, COLECȚIA "ȘTIINȚĂ, SPIRITUALITATE, SOCIETATE" C.D. ZELETIN O carte de excepție privitoare la Ion Barbu I De fapt, nu e o carte, ci e Cartea. Cartea pe care o așteptaseră exegezele închinate în timp marelui poet, fiecare necesară și excelentă în felul ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
carte densă și fascinantă în adâncurile ei, dedicată lui Ion Barbu, poet care a problematizat lirica românească în măsura în care, cu o jumătate de veac în urmă, o problematizase înălțând-o Eminescu. E vorba de exegeza domnului Theodor Codreanu, Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic, Editura Curtea Veche, București, 2011. Exprimând justa receptivitate pentru Eminescu a românilor, copleșitoare și în trecut și astăzi, G. Călinescu, hotărându-l poet național, l-a fixat în ipostaza de canon, mai exact de normă axiologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în literatura română ca, de pildă, universul bacovian, teatrul lui Caragiale sau, recent, opera barbiană, care a fost pe rând contestată, neînțeleasă sau ignorată. Astfel, în volumul recent apărut la Editura Curtea Veche din București și intitulat Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic, criticul purcede spre limpezirea în apelor în ce privește lirica poetului matematician. Demersul criticului nu este unul simplu, el trebuind mai întâi să cunoască în profunzime lirica barbiană, să adune, să asimileze și să analizeze tot ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2003) etc., decada de aur ce alcătuiește "corola" operei sale sporind în trecuta toamnă cu o nouă lucrare aflată acum sub lupa noastră -, o carte fermecătoare, atât prin "exactitatea incitativă", cât și prin "ținuta" universitară / academică ("neleneșă"), Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă ermetismul canonic, București, Editura Curtea Veche (în colecția "Știință, spiritualitate, societate", coordonată de Basarab Nicolescu și Magda Stavinschi), 2011 (pagini A-5: 392). Th. Codreanu inaugurează prin Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă ermetismul canonic (2011) o "direcție-bisectoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trecuta toamnă cu o nouă lucrare aflată acum sub lupa noastră -, o carte fermecătoare, atât prin "exactitatea incitativă", cât și prin "ținuta" universitară / academică ("neleneșă"), Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă ermetismul canonic, București, Editura Curtea Veche (în colecția "Știință, spiritualitate, societate", coordonată de Basarab Nicolescu și Magda Stavinschi), 2011 (pagini A-5: 392). Th. Codreanu inaugurează prin Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă ermetismul canonic (2011) o "direcție-bisectoare" în cercetarea creației barbiene de până acum, dacă se are în vedere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]