7,322 matches
-
ferestre, lumea arunca cu flori, cu mici drapele tricolore etc. Seara a fost la Teatrul Național o reprezentație festivă. Sala geme de un public care exaltează de entuziasm. După imnuri și cuvântări ocazionale, apar pe scenă eroii cari au cucerit steagul.126 Toată sala e în picioare și muzica cântă imnul național. Aclamațiile vuiesc ca o furtună, doamnele din loji, în picioare, aplaudă, unele își smulg 376 bucureștii de altădată 124. Soldatul prahovean Grigore Ion, din Batalionul 2 vânători, ajutat de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-l apărau. „Ostași, se menționa în Înaltul ordin de zi către Armata română, «dat în domnescul nostru cartier general al armatei de Occident, în Poradim, la 5 septembrie 1877». În ziua de 30 august virtutea voastră a încununat cu victoria steagurile române. Regimentul al 14-lea de dorobanți și batalionul al doilea de vânători, împreună cu trei batalioane din glorioasa armată imperială rusă au luat din mâinile inamicului reduta ce el apăra cu atâta înverșunare și un drapel și trei tunuri au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de artilerie, comandată de căpitanul Gh. Lupașeu se distinsese în timpul luptei de la 27 august/8 septembrie 1877, când a fost cucerit redanul din fața redutei Grivița I. 130. „Tunurile luate de la turci“, ROM., an. XXI, 13 septembrie 1877, p. 816. Atât steagul cât si cele trei tunuri au fost aduse în București la 11/23 septembrie 1877. La mijlocul lui septembrie, Eugeniu Stătescu intră în guvern luând portofoliul Justiției. Ion Câmpineanu rămâne titular la Finanțe.131 Garda imperială rusă, superbă, oameni cu înfățișare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Precizăm că unele indicații de locuri le-am reverificat, pentru ediția a II-a a acestui volum, în lunile aprilie- mai 2013. 444 indice de nume de locuri Păun Popescu 118, 146, 147, 149; Petrache Ioan 121, 146; Rietz („La Steagul alb“) 146; Săl cianu 146, 378, 419; Dumitru Staicovici 146 berăria: Carul cu bere 117; Grebert 54; 136, Osvald 54; Oteteleșanu (Terasa) 115, 156, 298; Ströbel 145 Biblioteca Academiei Române: 37, 39, 41, 42, 95 Biblioteca Centrală de Stat: 126, 230
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ca o piesă de șah mutată greșit, „mîncată” o dată, repusă pe tablă și, din nou, plasată astfel încît să poată fi atacată cu pionii? Nu, i-aș dezamăgi și mai tare... *Apropo de renunțări: ultima e la „Vitrina literară” din „Steagul roșu”. Deoarece stătea de vreo trei săptămîni în mapele redacției, azi mi-am retras recenzia la Vladia lui Eugen Uricaru. „Mă voi mai gîndi dacă o să colaborez sau nu la gazetă”, am spus la plecare. În loc să-mi ofere o explicație
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
critic, nici că, uneori, suma încasată nu acoperă costul lucrării recenzate, cazul biobibliografiei Kogălniceanu, pe care am dat 60 de lei, iar recenzia mi-a fost plătită cu 40. Cum să priceapă? Pentru el (dar și pentru alții din redacția „Steagului” care gîndesc la fel de meschin), o „vitrină literară” e ceva superfluu în economia sumarelor și care, prin opinii și stil, incomodează. Sînt convins deci că nu va regreta suspendarea colaborării. Abia așteaptă să „bage” alte materiale, „de un interes mai larg
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atacurile unor ziare și posturi de radio occidentale, care s-au referit la felul cum e (mai exact cum nu e) rezolvată la noi problema „drepturilor omului”. În „Scînteia”: Ioan Grigorescu, Paul Anghel, Paul Everac; la Televiziune - Radu Theodoru; în „Steagul roșu” - Genoiu. *Au fost comandate scrisori împotriva lui Paul Goma. La cererea unui ofițer de securitate, au scris și cîțiva de-ai noștri, băcăuani. După comiterea gestului, unul mi s-a justificat astfel: „Adevărul e că totdeauna mi-a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
m-am întîlnit iarăși cu ploaia. În sfîrșit, cînd am ajuns la Onești, ploaia se transformase deja în zăpadă”. *Autoportret: suprafață calmă, interior agitat: „Mult a pribegit sufletul meu”. *3 aprilie 1983: a fost „sîmbăta neagră” a celor din redacția „Steagului roșu”. Venit la sediul ziarului, I.B.B.-ul, adică primulsecretar Ion-Bogdan Băluță, biciul lui Ceaușescu pentru județul nostru, a făcut seminar cu toți cei aflați acolo. Cum s-a ajuns la asta? Eugen Verman, secretarul organizației de partid, a spus că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dorneanu, redactor la Radio Iași). Asta ar trebui s-o spună și mulți din presa locală, însă unii n ar recunoaște că s-au dezobișnuit să citească nici să-i pici cu lumînarea. Dovadă că, în anii precedenți, doi de la „Steagul” nu s-au sfiit să ne fie șefi! Răsfoind colecția ziarului din 1963, descopăr că Cicerone Cernegura, fostul coleg de redacție, stabilit actualmente la Roma (am fost unul din cei care i-au „girat” plecarea, lucru exploatat ulterior de Calimandric
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bătaie ritmică) și nici dacă chestia cu „centrifuga” era o presimțire a unui pericol ce ar fi putut să-l pască sau o amenințare adresată vreunuia dintre noi. Cert, cele două „fișe” le-am făcut într-o ședință comună cu „Steagul roșu”, pentru că, imediat după ele, se găsește una cu aceeași dată, în care l-am surprins pe un buldog de la ziar hămăind opor tunist următoarea „caracterizare” destinată mai puțin urechilor noastre și mai mult procesului-verbal: „Tovarășul N. Ceaușescu este un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
catargul al cerului cort, / Mai buni și mai demni pătrundem în zare, / vechi inerții aruncăm peste bord, / viitorul ne-așteaptă cu pîine și sare, // Furtuni de prova navei se sparg, / drumul îi greu dar nu stăm o clipă; / veghează un steag în vîrf de catarg / un albatros cu roșie aripă. // Stau la prova timpului meu / în cartea de bord cîte-un vers însemnînd / sub steagul ce-ndeamnă mereu: Tovarăși, se vede pămînt! Se vede pămînt!” Odată curiozitatea trezită, aștept și restul broșurilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sare, // Furtuni de prova navei se sparg, / drumul îi greu dar nu stăm o clipă; / veghează un steag în vîrf de catarg / un albatros cu roșie aripă. // Stau la prova timpului meu / în cartea de bord cîte-un vers însemnînd / sub steagul ce-ndeamnă mereu: Tovarăși, se vede pămînt! Se vede pămînt!” Odată curiozitatea trezită, aștept și restul broșurilor. *„Bunica” ne-a condus pînă la poartă și ne-a însoțit cu o privire lungă și tandră. „întoarce-te în casă!”, i-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sculptorul Nicăpetre, rămas în străinătate) și mutată la Biblioteca Județeană - că, majoritatea, acestea sînt „rele și proaste”, gîndesc fistichiu, dau interpretări tendențioase unor vorbe și gesturi firești, se pierd în amănunte. Chiar Toma Jămneală și Tudor Stanciu, foști colegi la „Steagul roșu” (de a căror vulgaritate era sătulă), i se par acum mai agreabili decît unele din actualele colege. Deși dobîndită de puțin timp, aversiunea ei față de acestea s-a sistematizat deja într-o formă curioasă de... misoginism, iar misoginismul femeilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar nu reușesc, căci îmi tot vine să mă întreb care-i resortul acestei porniri vehemente a lui Sp., cu atît mai ciudată cu cît el nu poate zice că s-a ținut deoparte și n-a scris, în același „Steagul roșu”, articole pe teme date. În cele din urmă, explicația mi-apare ca extrem de simplă: în indignarea sa e nemulțumirea celui ce n-a fost poftit la praznic! Poate pentru a mai „schimba caii”, poate din alte motive, redacția nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un activist cu părul alb, Avramescu, l-ar fi admonestat: „Tu nu știi că intri la șef cu ideea ta și pleci de la el cu ideea lui?” Să fie asta o regulă generală? În două din numerele din august (1986), „Steagul roșu” a publicat cronici plastice de Doru Kalmuski. Citindu-le, întîi am avut impresia că autorul a încercat să-i ia de sus, demonstrativ, pe cei pe care îi comentează (unul, de pildă, pictor bun, dar cap prea puțin teoretic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-a fost mai strîns unit în jurul partidului și al conducătorului său” sînt pur retorice. Poporul, Cîrmaciule, suferă de anomie. *„Parcă trebuia să-ți iasă un articol în ziarul de azi, dar nu-l văd”, îi zic lui Sp., răsfoind „Steagul roșu”. „Da, n-ai văzut însă pe cine au preferat ei să scrie despre problemele culturale? Pe Enășoae! Am de-acum un motiv să-i refuz. Bine a făcut Genoiu că i-a sictirit. Dacă e cazul, renunț și la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
1967, cînd „Ateneu”-l avea propria sa organizație de partid, a votat pentru excluderea lui Nanianu, care fusese acuzat de „imoralitate”. De la revistă, N. a ajuns la ziarul din Constanța, „exilat la Tomis”, de unde s-a reîntors ca reporter la „Steagul roșu” ș.a.m.d. *„Nu veți putea scrie niciodată pătrunzător despre problemele sociale, le-am spus cîtorva de la ziar, dacă nu veți trăi aidoma oamenilor de rînd.” Un fățarnic, în fața mea, a bufnit în rîs pînă a făcut gropițe în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ca să poți, ar trebui să aștepți ceva, să speri în ceva, să gîndești la ceva. Or, eu nu aștept, nu sper, nu gîndesc la nimic. Vegetez...” Altădată aș fi protestat, aș fi contrazis-o, aș fi îndemnat-o „să ridice steagul”, aș fi mințit-o că poate mai mult, că se apreciază greșit. De data asta însă n-am fost capabil de așa ceva. Pur și simplu, am plecat ochii și am tăcut. M-am săturat să mă ocup cu „întreținerea focului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vrut să fiu la fel cu ceilalți: „bun” la chef, vesel nevoie mare, generos fără criterii. * Am spus gluma despre „cele cinci contradicții” unui grup format din Elena Ciocan, Mihai Buznea, Al. Grigorescu și fotograful Constantin Bursuc, colegi de la vecinul „Steagul roșu” (îi notez aici ca „în caz de” să am pe cine bănui). Dintre cei patru, cel mai interesant a reacționat Grigorescu: mai întîi a rîs, apoi parcă trezit dintr-o buimăceală, și-a băgat arătătoarele în urechi și a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Enache etc. La sfîrșit, l-a agățat pe Sp. să scrie editorialul numărului următor: „Hai, Vasile, că tu te pricepi! Nu uita să reiei ideea din articolul despre « Funcția educativă a artei și literaturii» pe care l ai publicat în «Steagul roșu», aceea că în «Epoca Ceaușescu» s-au produs cele mai valoroase opere din întreaga istorie a culturii noastre. La fel a zis și D.R.P. În «Scînteia»”. „Apropierea mă onorează”, a răspuns Sp., acceptînd, bineînțeles. *Mă îndoiesc că Aurel Pentelescu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oricui. Și nici faptul de a găsi o consolare ca aceasta pentru eșec! Nu o dată, m-am gîndit la necesitatea unei sinucideri fictive, mallarméene, care să ducă la obnubilarea relelor deprinderi (intelectuale) din trecut, să mă reînnoiască moral. Sub ce steag să se facă însă recuperarea de sine? Recuperarea anilor în care m-am crezut conștiință mizerabilă, încărcată, obsedată de negre păcate imaginare. Pentru a mă redresa, am nevoie de un mai bine, nu de o catastrofă! Pot convinge doar dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Pentru el, există o ruptură între ieri și azi. Ieri, adică în urmă cu aproape trei decenii, a făcut propagandă pentru colectivizare, dar atunci, după recoltat, „unii oameni duceau acasă mii de kilograme de grîu și, bucuroși, se fotografiau cu steagul roșu în care”. Azi trebuie să stea la coadă pentru o pîine, și i-i jenă, pentru că lumea ar putea să-i reproșeze: „Uite unde ne-ați adus!”, or el nu se consideră vinovat. Ne-am despărțit. Pe drum, imaginea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trimiși la fața locului”. Azi, de pildă, relatarea cuiva din public despre înmormîntarea „la eroi” (adică pe rîndul întîi al cimitirului) a secretarului cu probleme economice N. Buzdugan mi s-a părut mai precisă decît cea a unui coleg de la „Steagul”. Au fost depuse - mi-a spus acela - 150 de coroane, fiecare a cîte 2000 lei. În fabrici, cei obligați să contribuie la achitarea lor au mîrîit. Nu de mult, un exces asemănător s-a petrecut și la Comitetul de Cultură
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
face prin spate, în zilele de aprovizionare”! Prim-secretarului nu-i place, în general vorbind, adevărul. Pentru că Gheorghe Baltă, corespondentul „Scînteii”, a scris că în nu știu care CUASC n-a fost strîns fînul, i-a chemat pe toți cei de la ziar („Steagul roșu”) și le-a repartizat cîte o comună, să se ocupe de strîngerea fînului!... *Provoc nemulțumiri, din ce în ce mai des, alor mei. Lipsurile mă coboară în ochii lor. A. crede că lîngă mine „nu-i nici o perspectivă”, decît „crucea în mînă și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu adevărat despre ceilalți? și mai precis: cînd „aprinzîndu-se”, A. spune că fără mine ar fi dus-o de „o sută de ori” mai bine, crede asta? „Vijeliile” ei, veritabile „tornade” uneori, mă lasă nedumerit. *„Promovarea” lui Cornel Galben de la „Steagul roșu” la școala de Partid e, neîndoielnic, o „lucrătură”. Deși nu-l prea am la inimă (băiatul e unul din suflătorii în balonul numit Genoiu), nu pot să nu mă indignez de maniera în care s-a procedat cu el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]