11,293 matches
-
la tălpi; pietrișul coastei este amestecat cu scoici sparte și ascuțite; oricum, sub ele este un fel de mâl lipicios care mi se prinde de picioare, făcându-mă să patinez și să scot niște plescăituri nesuferite la fiecare pas. Mă străduiesc să-i par grațioasă lui Jake, dar renunț imediat, mă mulțumesc doar să împiedic vreun incident neplăcut. Ar fi penibil să alunec și să cad în fund. Mă gândesc că am putea veni iar pe plajă diseară, să facem dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ești destul de stabilă ca să dai drumul la mâini? Foarte încet, Finn și eu începem să ne dăm drumul la degete, până când avem palmele întinse, lipite una de alta. Fața lui arată concentrarea puternică, iar picioarele îi tremură ușor, căci se străduiește să mențină echilibrul. Apoi îmi ridic ușor mâinile, cu mare atenție să nu-mi pierd echilibrul. — Acuma întinde-le complet spre laturi... zice instructorul. Brațele deja îmi sunt desprinse de corp, dar le întind mai tare, cu atenție, până când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sub un semn greșit, și să rămânem pe lumea asta În mod demn Înseamnă să ne corectăm zi de zi propriul horoscop. Cred că devenim ceea ce tatăl fiecăruia dintre noi ne-a Învățat În acei timpi morți, când nu se străduia să ne educe. Ne formăm din niște deșeuri de Înțelepciune. Aveam zece ani și voiam ca ai mei să mă aboneze la un anumit săptămânal care publica sub formă de benzi desenate capodoperele literaturii. Nu din zgârcenie, ci poate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-ne de ea, vă rog”. „Vreau să spun clar de la Început un lucru”, zise colonelul, punându-și mâinile pe mapă. „Sunt dispus să contribui la cheltuielile de publicare, nu vă propun nimic În pierdere. Dacă doriți garanții științifice, mă voi strădui să le aveți. Chiar acum două ore am Întâlnit un expert În domeniu, venit expré de la Paris. Va putea scrie o prefață autorizată...” Ghici Întrebarea lui Belbo și făcu un semn, ca și cum ar fi spus că pentru moment era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
partsufim-urilor, fețele sau formele care vor lua locul sefiroților. Ascensiunea sufletului e ca un cordon de mătase, care permite intenției cucernice să afle drumul către lumină, ca și cum ar pipăi, pe Întuneric. Astfel, În orice clipă, lumea, combinând literele Torei, se străduiește să regăsească forma naturală care s-o facă să iasă din Îngrozitoarea-i confuzie”. Și chiar asta fac eu acum, În plină noapte, În pacea nefirească a acestor coline. Dar alaltăieri seară În periscop, mă aflam, Încă Învăluit În balele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Canada. Ne pun o cameră la dispoziție. Până ne schimbăm și ne îmbăiem, în sufragerie ne așteaptă deja o masă copioasă, împodobită ca la un restaurant de cinci stele. Mâncăm, povestim, ni se arată poze și facem poze. Toți ne străduim să-i lăsăm o impresie excelentă Maikăi. Se pare că am reușit - schițează un zâmbet timid. A doua zi, soțul gazdei ne duce cu Dacia personală până la marginea orașului. De aici o să luăm autostopul. Reușim să prindem un Audi vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai tare în seamă. O pândeau pe Sabina, intrau în vorbă cu ea: - Ce frumos îmbrăcată ești azi! Te duci la o petrecere? - Desigur, sunt invitată la palat de doamna Năstase, nevasta primului ministru. Dar nu pentru ea m-am străduit eu să mă fac frumoasă, scârț! Am auzit că vine și Berlusconi. Vreau să joc golf cu el. M-a sunat să se laude că ce bun jucător de golf e el. Așa? Las că-i arăt eu lui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cine este această ființă căreia îi spui ,,mama”? Pentru mulți care nu o cunosc îndeajuns și pentru cei care nu se străduiesc să o înțeleagă, este un simplu membru al familiei puțin mai important, pentru că are grijă ca nouă să nu ne lipsească nimic, iar casa să fie curată. Mulți copii își iubesc mamele din datorie, pentru simplul fapt că le-au
Mama. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stamatoiu Diana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2322]
-
cânți, o implora Izaura. Prințesa le cânta, ei se așezau lângă ea și o ascultau. După terminarea cântecului, începea joaca. Se alergau, se ascundeau, cădeau, dar nu plângeau. Viața dură pe care o duceau îi călea. Când cădea Prințesa se străduia să nu plângă, să nu se facă de râs. Ei însă repede o ridicau, o scuturau și-i spuneau. Nu te doare. Așa-i? Să nu plângi bre, Prințăso! Deosebite erau serile de vară calde când se adunau în jurul focului
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dar nu mai apucă fiindcă i se înmoaie picioarele și corpul i se prelinge pe lângă cel al Teofanei prăbușindu-se la picioarele ei, cu tot efortul pe care aceasta îl face de a-l susține. — Tată, tată, ce ai?se străduiește Teofana, ajutată de Alexandru, să-l ridice. Îl așează pe canapea. Teofana îl bate cu palmele peste fața palidă, Alexandru aduce o cană cu apă și-l stropește. Spune ceva tată! Spune ceva!strigă la el, plângând, Teofana. Încet, încet
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
amintim de cele sfinte numai la necaz. Cu siguranță, va fi nevoie să ne revizuim mentalitatea, ca și conduita. Să ne îndreptăm. Să ne pocăim. Să-mpărțim acatiste. Să primim dezlegări, mustrări și canon. Să facem metanii, șfetanii. Să ne străduim... Dacă ne străduim prea mult, stricăm afacerea! Gura, Boss! Mai taci! Exact cum vă ziceam: să ne străduim, să postim, să ne și spovedim, să ne-mpărtășim, și toate celelalte. Dar..., nu chiar acum, nu chiar imediat. Cunosc... eu... Cunosc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sfinte numai la necaz. Cu siguranță, va fi nevoie să ne revizuim mentalitatea, ca și conduita. Să ne îndreptăm. Să ne pocăim. Să-mpărțim acatiste. Să primim dezlegări, mustrări și canon. Să facem metanii, șfetanii. Să ne străduim... Dacă ne străduim prea mult, stricăm afacerea! Gura, Boss! Mai taci! Exact cum vă ziceam: să ne străduim, să postim, să ne și spovedim, să ne-mpărtășim, și toate celelalte. Dar..., nu chiar acum, nu chiar imediat. Cunosc... eu... Cunosc... un... popă. Da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
conduita. Să ne îndreptăm. Să ne pocăim. Să-mpărțim acatiste. Să primim dezlegări, mustrări și canon. Să facem metanii, șfetanii. Să ne străduim... Dacă ne străduim prea mult, stricăm afacerea! Gura, Boss! Mai taci! Exact cum vă ziceam: să ne străduim, să postim, să ne și spovedim, să ne-mpărtășim, și toate celelalte. Dar..., nu chiar acum, nu chiar imediat. Cunosc... eu... Cunosc... un... popă. Da...! M-hâc...! Vorbise Sile! Silică, tată, ia-o-ncet prin decor, băiatule, menajează-te, nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
înjurătura argatului I-ar fi smuls dintr-o toropeală. Să vorbiți cu conița dacă n-o să vă luați seama, că dumneaei e stăpâna moșiei. De altfel mă bate gândul s-o cumpăr mai bine eu... ― Aoleu! Atunci degeaba ne mai străduim noi! făcu Luca Talabă speriat. ― Ba de ce? continuă boierul. Luptă dreaptă. Vreți voi pământ, dar vreau și eu. Și mai drept ar fi s-o cumpăr eu moșia, că a noastră a fost, trup din trupul pământurilor mele. Tu, Lupule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un senator, îi bătu în ușă Jean: ― Vino, monșer, nițel, să te cunoască și soră-mea, că ți-a făcut Lenuța o reclamă, de parc-ai fi moaștele de la Mitropolie! Doamna Alexandrescu, dorind să fie agreabilă familiei lui Jenică, se străduia să găsească pețitori Tanței, mai ales că bătrânii erau foarte preocupați de soarta fetei, care n-avea altă zestre decât frumusețea de la Dumnezeu. Ochise deocamdată pe Titu și-l lăuda că plătește corect chiria, că nu e haimana, că umblă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
neînțelegerilor regretabile dintre dânsul și Nadina. Cu băiatul a isprăvit repede, fiindcă se întoarce acasă unde poate mai bine să citească pentru examenele ce vrea să le dea negreșit după Crăciun. Astfel i-a rămas timp de alergătură, s-a străduit și a încherbălit jumătate din câștiul de primăvară și l-a adus ca să-i dovedească stăpânei că e în stare să facă și imposibilul spre a fi pe placul ei. Nu cere decât o mică favoare și e sigur că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și tare m-am mirat că n-ați știut treaba asta, că doar toată lumea o știe! făcu atunci un bărbat frumos și chipeș, îmbrăcat curat și cu niște ochi albaștri plini de blândețe cuceritoare. Și pe la noi s-au tot străduit oamenii să cumpere pământuri de la boieri și n-a fost chip niciodată, că totdeauna au sărit alți boieri, ca nu cumva moșiile să ajungă pe mâna oamenilor, să nu mai aibă dânșii cu cine să le muncească. Uite, acuma poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ovreu și-i păru rău că a făcut o glumă ieftină în fața lui, atingîndu-i susceptibilitatea firească de rasă. Ca să-și repare greșeala, se grăbi să aprobe tot ce spunea Roșu, subliniind cu câte un "desigur" sau "evident". Și secretarul se străduia să-i demonstreze că toate revoluțiile așa încep, cu câte o tulburare neluată în seamă sau considerată fără importanță. E avertismentul. Dacă se iau măsuri potrivite, imediat, dezordinea se poate localiza și potoli fără consecințe grave. Altminteri, focul se întinde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise Luca așezîndu-se. Voia să se înțeleagă cu moș Lupu cum și ce să facă cu moșia Babaroaga, care nici azi nu-l lăsa să doarmă. Cât a fost vorba de cumpărat cinstit, cum știa că se cuvine, s-a străduit, a alergat, s-a luptat în toate felurile. Nu s-ar da bătut nici acuma, dar a aflat că oamenii umblă să bage plugurile fără nici o învoială, să cuprindă care ce s-o nimeri. ― Eu în treburi d-astea nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
își dădea seama că ticălosul înadins caută să-l scoată din sărite ca astfel să ațâțe pe ceilalți. În același timp și Trifon Guju se socotea umilit că boierul nu-l lăsa pe el să explice, deși el s-a străduit mai mult de i-a ridicat și i-a adus pe toți aci. Cum și mulți alții păreau a fi de partea lui, bombănind că de ce să-l bruftuluiască boierul și nici nu-i dă voie să vorbească, Trifon mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parametrilor adecvați, și lui Dallas, pentru pilotaj. Nu ținu mult. Nava începu a fi zguduită de vârtejuri, atmosferice. ― Turbulență, constată Ripley care înfrunta această dezlănțuire a elementelor, lucrând la pupitrul ei. ― Aprindeți farurile de navigație și de asolizare. (Dallas se străduia să străpungă înspăimântătorul maelstrom care întuneca ecranul.) Poate că vom decela ceva. ― Fără instrumente nu se poate face nimic în mocirla asta, zise Ash. ― Și nici în cazurile extreme. Oricum, mie-mi place ce văd. Proiectoarele puternice luminau suprafața inferioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de impact. ― Bună treabă, Lambert, o complimentă Ripley, cum e terenul? Găsește un loc convenabil. ― Asta și fac, domnule. Aplecată pe instrumentele ei, verifica diferite referințe. Pe măsură ce datele se aliniau pe ecran, fața ei exprima o iritare crescândă. Pe când se străduia să obțină o vizualizare electronică a solului care-i scăpă ca prin farmec, Dallas, în continuare la comenzile manuale, păstra obiectivul în centrul traiectoriei. ― Coordonate vizuale imposibile, anunță Ripley. ― Se vede, mârâi Kane. Adică, nu se vede. Cele câteva momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
era acum translucidă. Paralizat de uimire, se holba la neastâmpăratul organic. Pielea acestui lucru era acum transparentă ca sticala. Cu lumina fixată deasupra, se uita intens la... forma încolăcită în interiorul containerului oval. ― Isuse!... ― Ce, Kane? Ce se întâmplă? Dallas se strădui să nu țipe. Un coșmar în miniatură era acum foarte vizibil în protuberanță. Stătea la fund încolăcit, compact, delicat, viu, făcut dintr-o carne fibroasă și elastică. Lui Kane i se părea că se solidifică văzând cu ochii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vă întoarceți la lucru... 7 ― Ce părere ai? Lac de sudoare, înghesuit într-un colț al modulului 12 în compania unui Brett asemenea, Parker se cocoțase peste sudura efectuată de prietenul său pentru a închide defi nitiv delicatele conexiuni. Se străduiau să facă o treabă care necesita serviciile electronice ale unui trasor acționat de la distanță. Nedispunând de toate aceste facilități, ei se vedeau nevoiți să regleze problema utilizând instrumente improvizate. Scule proaste pentru o treabă proastă, se gândea Parker înciudat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întrebă Ripley. Nu răspunse la întrebarea presantă a lui Lambert. ― Gura uscată, articulă. (Dallas își dădu seama brusc de faptul că, în această clipă, Kane ieșa dintr-o perioadă de amnezie. "Execul" părea vioi și sănătos, dar nedumerit, ca și cum se străduia să-și ordoneze gândurile.) Îmi dați puțină apă? Ash se repezi spre un container, umplu un pahar de plastic și i-l dădu. Kane înghiți conținutul pe nerăsuflate. Dallas observă că mușchii erau bine coordonați. Mișcarea mâinii până la gură fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]