6,018 matches
-
hârtiei" ori de influența schopenhaueriană, filosoful german fiind decretat "îngerul rău" al poetului. Tot din unghiul "literaturii bolnave" denunță și Aron Densusianu cultul eminescian ca "desfrâu libidinos". Dezordinea din viața poetului s-a transferat operei, incoerentă, întruchipând prin "înnodare de strofe" "o lume bolnavă și haotică", locuită de "confuziune". S-ar cuveni să observăm că polemicile din jurnalele epocii, iscate în jurul lui Eminescu, vizau mai puțin insatisfacțiile estetice cât, îndeosebi, epidemia eminescianismului și infiltrațiile junimismului. Războiul se purta cu tabăra Junimii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un nume de scriitor ce s-a impus profund în contemporaneitatea noastră imediată drept o conștiință puternică, un om cu vaste studii de filosofie și de teorie literară, un scriitor percutant și adesea novator de formule literare. Iată și o strofă din lirica pe care a scris-o Victor Teleucă: "E limba mea, pe care mama/ mi-a pus-o-n suflet pentru drum/ și-așa-i de nouă și bogată/ că n-o știu bine nici acum". Sunt versuri care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fără deschidere în spațiu, mai rabzi? aparenta depărtare, aparentul șir de plopi, pasul șovăielnic, legenda călătoriei cît este convenție, nori la șosea în pantă sub rezerva agitațiilor de vorbe, palatul lui Cuza pe văioagă, Ruginoasa telefonul, ai mai scris o strofă, îți spun că este de fantezie, iapă gestantă, oaie cu miel! Ora 14,15, la peronul gării Pașcani, în punctul literatură cu necesitate, tartina cu pastă de pește, sînt de la casa de copii, sînt pofticios! mai departe capăt și țigară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
primite pe tot parcursul vieții. Am încercat să compun câteva versuri care să răspundă unui asemenea moment, dar nu am reușit. pentru că nu mă pricep să scriu versuri, am cerut « încuviințarea » lui Eminescu, pentru a încheia aceste rânduri, cu o strofă dintr-o poezie a poetului, dedicate mamei sale : O mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe freamătul de frunze, la tine tu mă chemi ; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmi de toamnă și de vânt, Se
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ce atribuie numerelor prime o valoare simbolică : „Cum stanțele sau grupele au de acum înainte șapte versuri, structura și succesiunea lor vor combina cele două moduri specifice epopeii italiene, îmbinînd unitatea octavei și continuitatea terținei, prin încrucișarea rimelor și înlănțuirea strofelor. Întotdeauna primul vers al unei stanțe rimează cu ultimul al celei precedente [mai curînd cu penultimul, se pare], a cărei consonanță finală este astfel triplată ca și celelalte două”. Căci dacă, în 1854, Comte nu se simțea capabil să compună
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Se organizau în vers, tot în gând și apoi versul se imprima prin repetare, în memorie. Acesta, odată însușit, un alt vers se alcătuia în același fel în gând și se alătura celuilalt prin reprezentare în memorie. Astfel se alcătuia strofa, poezia, care din repetare în repetare se închega integral în plan mental. Poezia terminată era imediat mărturisită colegilor de celulă, fiind imediat însușită prin memorare și apoi, prin mijloace ingenioase și pline de curaj, versurile își luau zborul spre alți
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
prindea că înveți. Dacă erai prins, făceai șapte zile de carceră cu mâncare o dată la trei zile și plasă de fier în loc de saltea.” După cum povestește domnul Ilie Tudor, pe o bucățică de săpun sau pe talpa bocancului intrau până la 4 strofe, pe care apoi deținuții le învățau. Majoritatea poeziilor din închisori au un caracter frust, pentru că nu se putea lucra normal, acolo unde nu erau condiții și, de regulă, se scriau doar în minte. Aceste poezii le-au dat și o
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
prin alfabet Morse, sunt din păcate prea puțin cunoscute, dar la vremea respectivă au alinat enorm suferințele deținuților politici, constituindu-se într-o hrană spirituală de neînlocuit pentru aceștia. Chiar și într-o baladă numită „Fuga lupului”, încă din prima strofă întâlnim cuvântul „sfințit”: „Tremură pădurile pe frunte / Cu inelul brumelor sfințit”, ceea ce ne arată cât de adâncă e credința în sufletul lui Radu Gyr. În „Imn morților”, poetul aduce un omagiu tuturor martirilor neamului nostru: „Morți sfinți în temniți și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
manifestat brutal și chiar criminal, tocmai împotriva celor mai buni fii ai țării, încercând să omoare ce e mai de preț pentru orice creștin, dragostea de Dumnezeu și cea de țară. Înțelegerea superioară a vieții o constatăm încă din prima strofă, în care Radu Gyr arată că nu trebuie să luptăm pentru cele materiale, ci pentru libertate, care înseamnă și libertatea sufletului, dezrobirea acestuia de patimi și trebuie dusă această luptă ca o continuitate a pătimirilor neîntrerupte ale neamului românesc de-
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ale părintelui Imbrescu, tentația fiind de a reda toate poeziile întregi, spre bucuria sufletului celor ce le citesc. Una dintre creațiile sale remarcabile, atât prin duhovnicia transmisă, cât și prin dimensiunea poeziei, e „Rugăciune în robie”, care are 99 de strofe, din care voi reda doar câteva versuri relevante pentru cele scrise mai sus: Ca mine niciun mort n-a mai rămas Așa de omorât de voia lui, Strivită’n rău cu fiecare pas - Dar, îndurându-Te să mă încui În
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Deșarta casă/ Dintr-odată-mi pare plină,/ În privazul negru-al vieți-mi/ E-o icoană de lumină.// Și mi-i ciudă cum de vremea/ Să mai treacă se îndură,/ Când eu stau șoptind cu draga/ Mână-n mână, gură-n gură111. Strofa are o lumină aparte; sărutarea nu este decât pură amintire, neavând obișnuitele trăsături ce țin de plumbul gravitațional al cuplului pământean. Imaginea iubitei nu este prea departe de cea a icoanei Maicii Domnului din colțul unei încăperi a casei ipoteștene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acelei cărți-șperaclu a lui Lesnea, ce strângea mănunchi cinci cicluri de poeme ordonate tematic sub titulatura "Ulcioare de piatră"? Întâiul, "Izvod", grupează poeme de inspirație istorică, al doilea, "Umbra norilor", este un buchet de pasteluri, al treilea, "Ploaia tuturor", adună strofe cu un pronunțat caracter social, al patrulea, "Pe lângă balade", este constituit din prelucrarea unor străvechi legende, în vreme ce al cincilea (și cel mai consistent), " Chipul din fântână", este structurat din meditații pe tema "fugit irreparabile tempus". Permanenta convertire a tristeții în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
inclusiv la gazetarii din generația mea, "hârtia-concept" înlocuită azi de lap-top-uri, stick-uri și agende electronice. Închipuiți-vă ce aduna cu mătura "băiatul de serviciu", ce valoare ar avea acum acele ștraifuri pentru identificarea variantelor și, poate, chiar pentru ivirea unor strofe neștiute! În 1888 se afla, la Liceul Național, elevul intern-bursier State Dragomir, viitorul june prim al scenei Naționalului. Predecesorul lui în tezaurizarea grației publicului, actorul Teodor Popescu, urma să joace în premiera cu piesa "Venețiana". Era marele eveniment cultural al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fantezie cât cuprinde. Dar și ignoranță suverană! Oricum, s-a admis botezarea școlii cu numele Valeriei întrucât este vorba de un personaj cultural aparținând istoriei locului, care a scris și poezie. Măruntă și epigonică, cum se poate vedea și din strofa publicată (de această dată, de "Evenimentul Zilei", fiindcă mai toată presa română a reverberat la unison). Un alt "merit" al răposatei, sugerat de gazete, ar fi acela că "i-a fost devastat sălbatic cavoul de comuniști". N-aș crede că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în cazul traducerilor (nu știu prin intermediul cărei limbi) din poeții Kung Fu Dse, Dshuang Dsi, Li Tai Pe. Versurile românești, fluente și expresive, au indus în eroare pe cercetătorii grăbiți ai manuscriselor de la Mălini. Într-o revistă lunară de cultură, strofele lui Liu Tzeau erau prezentate drept "poem inedit de Nicolae Labiș" (" Da, scumpa mea, luna e nespus de frumoasă / Valul, în coastele lotcii încheagă un cântec, / Buzele tale mă caută calde și vâsla / Se-mpiedică-n apa bătută cu stele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mi se pare c-or să se prăbușească peste mine". N-avea de unde ști că, după decenii, va sta să se prăbușească și casa lui Eftimiu, ornată cu rău prevestitoarea bulină roșie. Acolo, în str. Marcovici nr. 9, Eftimiu scria strofele închinate limbii române: "Alcătuire de cuvinte românești / Îți văd prin veacuri inedita bogăție / Întinerind pe zi ce-mbătrânești..." * Î ncerc senzația că, pe măsură ce aflăm mai multe despre legionari... devine tot mai greu să descifrăm și să înțelegem mecanismele de funcționare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
off". La mare trecere era cânticelul comic "Von Kalikenberg" (autor, Ion Ianov), singurul care s-ar putea zice că-și păstrează ceva actualitate... inerțială: "Toate nemțile vorbesc / Că la țară românesc / Toți faliții pot să vie / Ca să facă bogație!"Premonitorie, strofa ce urmează pare a vorbi despre... Bechtel: "Kilometri poți să fașe / Mii și sute, chit îți plașe / Și habar de grijă n-ai / Că în veci samă nu dai". Exista disponibilitate și generoasă receptivitate pentru farse. De 1 aprilie, rezervatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mînâncă prăjituri / Și-n alta se mănâncă scriitorii." Epigrama, cu largă circulație în epocă, ar putea lăsa impresia că oamenii scrisului din perioada interbelică își priveau confrații cu ochi de... antropofagi! Nimic mai fals. Arma duelului era, de regulă, floreta strofei cu haz și tâlc, iar în breaslă se perpetua o solidaritate imposibil de regăsit în luminatul veac XXI, când orice reuniune scriitoricească conține mai mult potențial exploziv de mare risc decât meciurile Rapid-Steaua. Sigur că nu era "paradisul general", că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu te-ntreabă Faceți copii frumoși ca voi Să fie mari, să fie mici Și când s-or învăța să zboare Să-și facă cuibul tot aici Nimic nu-i mai frumos în lume Decât în țara ta stăpân ! Niște strofe le păstra de la mama-sa și ni le-a expediat precizându-ne că nu știe de unde le avea mama, dar îi plac și astăzi. Este un cântec, după cât îmi aduc aminte, ieșit astăzi din repertorii, dar pe care îl cântau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de nebuni. De-atncea eu suspin mereu Măicuța mea, tăicuțul meu Umblu plângănd și spun oricui Că am rămas al nimănui. Nu am rămas unul sau doi Ci patru copii de eroi Umblăm plângând și căutăm, Părinții, eroii noștri, nu găsim. Strofele de mai sus formează un cântec pe care autoarea îl știe de la tatăl său și pe care, spune, nu-l uită, după cum nu poate să uite părinții și țara. Scriu pe un petic de hârtie « Stimată doamnă, se adresa doamna
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
stăruința cuvenită cele trei elemente ale formei cu componentele lor: a) limba privită ca vocabular, ca morfologie și ca sintaxă; b) stilul, tratat ca stil în genere și ca imagine și c) versificația, discutată ca ritm, măsură, cezură, rimă și strofă” (Papadopol, 1925: 119). XVIII. Exerciții de critică școlară Papadopol descrie această activitate, precizând inițial accepția termenului „critică”, continuând cu descrierea efectivă a metodei de lucru. Ceea ce ni se pare relevant în contextul discuției de față este fișa de observație, numită
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
NICOLAE, NICOLAE I.; OLTEANU, A. GH.; PAVNOTESCU, MARIA; LĂZĂRESCU, GHEORGHE; LEAHU, EMIL; PARFENE, CONSTANTIN; BEREAGĂGEANU, ELENA, Limba și literatura română. Manual pentru clasa a X-a. București, EDP, 1994, 272 p. [135] NIȚĂ-NĂSTAC, OLIMPIA, Noi de Nichita Stănescu (Comentarea primei strofe). în: ȘG, nr. 34, 1994, p. 5. [136] ODOR IFRIM, ELENA, Exerciții și teste gramaticale. Cuvânt înainte de Olga Duțu. Constanța, Europolis, 1994, 111 p. (Colecția elevului). [137] OLIVOTTO, RODICA, Teste pentru examenul de admitere la liceu. Limba și literatura română
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
era un botanist fără pereche dar și un horticultor fără miros.” 1 Ironia este transparentă. Ea devine explicită, criticul nostru vorbind la un moment dat despre o veritabilă „horă savantă” a editorilor, criticilor, profesorilor și lingviștilor în jurul versului ultim al strofei finale, de fapt în jurul cuvântului cu care începe. „Totuși este trist în lume” sau „Totul este trist în lume”? Criticul conchide că e vorba de tulburătorul totuși, căci logicul deși nu lipsește, fiind filigranat în structura intimă a poemei de la
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
iubire, Mi-au revărsat razele lor.» (fredonează din ce În ce mai Încet) Trebuie să fie trecut de unsprezece... Să mă culc... Ce obosită sunt! Nu mai pot... (șade lângă masă, deschide albumul și dă de portretul lui Chiriac) Ah! Ah! Chiriac! (fredonează Întâia strofă din «Portretul» de G. Sion) « Când ore de-ntristare vor turbura vreodată Frumoasa-Ți inimioară, tu vezi portretul meu, Și crede că eu sufer cu tine deodată, Și c-amândoi atuncea compătimim mereu.»”. Ziței, În acest moment al existenței ei
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
nu în afara sa. "Cerem pe acest pământ,/ pentru oamenii suprasolicitați,/ chei pentru uși deschise,/ camere cu ferestre,/ pereți care nu putrezesc,/ ură pentru micile documente,/ timp uman sfânt,/ o întoarcere acasă sigură,/ o simplă distincție între cuvinte și fapte". Ultima strofă constituie practic esența poemului, și anume onestitatea înșelată a muncitorilor care nu cer altceva decât un catharsis al partidului, o reasumare, autentică de această dată, a rolului său de avangardă. "Facem cereri pe acest pământ,/ pentru cei care nu au
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]