5,716 matches
-
n-a fost ? este sută la sută caragialian, clasa Căldură mare : o întrebare fără răspuns, deși este pusă insistent, repetat, excedat, în micul studiou în care se face cald, deși afară e iarnă. Acest interval (care poate fi pasul de la sublim la ridicol) mișcă acțiunea, dar acțiunea este în mod evident staționară : cele trei personaje șed efectiv pe scaunele indicate de regie (a emisiunii și a filmului). “ed și așteaptă răspunsul la întrebarea din titlul emisiunii, care este și întrebarea, și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Vlad, prietenul meu, a murit deja. Vlad, cel de-adineauri, n-o să fie niciodată capabil sa intre la mine în casă iradiind de fericire, să se arunce îmbrăcat în patul meu și să exclame: "Mihai prietene, ce poate fi mai sublim ca dragostea?!... Lasă dracului conflictele sociale și scrie cărți de dragoste! Scrie despre dragoste acum cît ești tînăr, cît fierbe sîngele în tine; acum cînd tremuri lîngă telefon așteptînd să-ți spună un "da, ne putem întîlni"." Atunci, pe vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din Germania medievală <endnote id="(367)"/>. La rândul său, descriind perfecțiunea fizică a evreicei Esther, Honoré de Balzac (Splendeurs et misères des courtisanes, 1838) susține că evreicele vin din „patria frumu seții” și că prin ele „s-a păstrat tipul sublim al frumuseții asiatice” <endnote id="(548, p. 50)"/>. Chiar și atunci când imaginea este complet răsturnată, ea pare menită să contracareze legenda „evreicei frumoase și ele gante”. Este cazul unui personaj, baroneasa Ada von Stein, din povestirea Voința de fericire scrisă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
va fi provocat multă veselie. Bine-nțeles că tot polițaiului Îi revenise nobila dar greaua sarcină de mamă a răniților În a „rechiziționa” zeama de struguri fermentată a hușenilor și nu oricare ci din cea veche, plină de buchet și sublim gust. Cum pasarea obligațiilor În cârca subordonaților era valabilă și atunci, ca și acum, prefectul se spălase pe mâini ca Pilat din Pont, semnând adresa-ordin nr.6048/21 iulie 1877 ce a trimis-o apoi poliției: „Vă comunicăm asociat cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
este că nu pot s-o descriu ; nu mi s-a mai întîmplat niciodată să încerc să descriu o actriță și orice epitet să sune ca o mojicie. Ea joacă rolul unei tinere și rafinate boieroaice care aspiră la lucruri sublime. Cum lucrurile de factura asta nu prea se fabrică în lumea ei putredă, ea obișnuiește să spună : Ea îl cunoaște pe Tudor Vladimirescu (Emanoil Petruț) și se dovedește capabilă să-l aprecieze. Dar, deși înțelepciunea înnăscută îi spune că el
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cuprinde de cîte ori îl vede (ții minte noaptea aceea... ?). Deci încearcă să-l oprească, dar în cele din urmă îl lasă să-și urmeze drumul și se mulțumește cu privilegiul, refuzat din principiu celor mai multe boieroaice, de a fi întrezărit sublimul. Pe scurt, o femeie cu oareșice calități. și hai să spunem că Lica Gheorghiu nu putea să le întrupeze la fel de convingător pe toate. Cea mai credibilă e partea cu singurătatea : peste trei ani, Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să moară și, din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de postere în camera fiicei șefului de gară), descind într-o zi înșiși the marines ? Parcă ar fi coborît de pe ecran. (La un moment dat, un tren normal de persoane oprește lîngă trenul lor imobilizat și, preț de cîteva secunde sublime, pasagerii se zgîiesc la soldați : încadrați în ferestrele trenului, aceștia chiar arată ca pe ecran.) în plus, în fruntea lor (în rolul unui căpitan numit Jones) se află Armand Assante, un actor pe care efortul de a apărea în patru-cinci
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ei și aliații lor sînt, pentru eternitate, forțele Binelui. De pildă, atunci cînd trebuie să țină un discurs, la un dineu în onoarea președintelui Zia (Om Puri), personajul Juliei Roberts nu se poate abține să nu înceapă prin a preciza, sublim de inadecvat, că președintele nu și-a omorît predecesorul. Dimpotrivă, Wilson acționează pe principiul că forțele globale se adună mai ușor în jurul slăbiciunilor lumești decît în numele celor sfinte : într-o secvență demnă de Billy Wilder, el își asigură cooperarea Ministerului
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
casă, dar nici mâncarea nu mai intra în mine. Câteva înghițituri în silă și o iau spre locul meu, hotărât să răstorn și pământul numai să nu mai pot gândi la situația disperată în care mă aflam! Ajunsesem de la extazul sublim din iunie la agonia din mijlocul lui octombrie 1931. Încă o amintire din acea frumoasă vară a școlarității mele. Nu-mi amintesc exact dacă în iulie sau august s-a petrecut acest fapt. Am avut un vis ca un fel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Sentimentele noastre erau foarte puternice. La cei 25 de ani ai noștri eram apți pentru o căsnicie trainică pe baza puternicului sentiment al iubirii adevărate pe care omul o simte în viața lui și-și înnobilează comportamentul, grație acelei stări sublime pe care numai dragostea adevărată i-o poate oferi. Până la acea vreme am avut o scurtă perioadă de iubire, când eram în ultima clasă de școală normală, fapt care mi a înaripat gândurile și trăirile mele interioare, sufletești, cu un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Animat de un fatalism deopotrivă cronic și speculativ, Nae își face amicul martor al unui cataclism inevitabil : „S-a isprăvit ...”. Fin de siècle, fin de race, fin du monde. Naratorul însă a pre- gătit ieșirea din tablou nu pe poarta sublimului, ci pe cea a deriziunii. Climaxul adus de aceste scurtcircuite care leagă indubitabil lipsa de patriotism de revolta boxerilor este întors pe dos într-un anticlimax, compromiterea cul- turii de rapiță. Excesul derivă abia din această mișcare care aruncă totul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
contrast cu distrugerea recuzitei istorice.” De remarcat faptul că și Emil Cioran în Schimbarea la față a României va milita pentru edificarea unei identități naționale tari prin violen- tarea istoriei, și chiar mai mult prin extazul catastrofei ca expresie a sublimului. Mijloacele violente indiferent de consecințe constituie pentru Emil Cioran modalitatea de legitimare istorică a unei identități precare. În mod cert, Nae nu este capabil să intervină efectiv în mersul istoriei, dar o poate face fictiv prin interpretarea pe care o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
decât adevărul afirmației este efectul de deformare. În privința rinocerizării, Coriolan pare cel mai potrivit exemplu, fiind singurul care suportă o metamorfoză spectaculoasă. În ce privește megalografia, Michel Lacroix remarcă prezența printre ingredientele acestui tip de discurs trans- pus în act patosul, teatralitatea, sublimul și violența. Cu acestea emulează jurnalistul mai mult sau mai puțin con- știent, forma sa de rapt delirant este recuperabilă prin discursul căruia Coriolan îi oferă doar pretextul. Mai tre- buie spus ca Michel Lacroix apropie această estetică a eroicului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de invective la adresa autorității, care e compusă din pungași, din zbiri complici cu briganzii ! exemplu : d. inspector, care s-a învoit cu țigancele...”. Inversiunea s-a produs, autoritatea este cea care a devenit tolerantă, per- misivă. Când pronunță sarcastic cuvântul „sublim”, Lefter Popescu nu este departe de o expresie a propriei stări apo- getice, de maximă surescitare. După ce a făcut o sumară radiografie a unui regim corupt care nu permite cele mai radicale măsuri în slujba cetățeanului onest care se con-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
făcut o sumară radiografie a unui regim corupt care nu permite cele mai radicale măsuri în slujba cetățeanului onest care se con- sideră, fără îndoială, Lefter Popescu, acesta se adresează printr-un efect retoric bulversant Secolului căruia îi este contemporan. Sublimul constituie expresia înălțătoare a unei invective generalizate lansate grandilocvent de către un mic funcționar epocii lui, epocă ce urmează a înregistra un eveniment major, dispariția a două bilete de loterie. Episodul este amplificat de retorica grandioasă și gesti- culația abundentă. În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tiranie ca în Rusia”, însă fără aplomb. Lefter condamnă secolul pentru pierderea biletelor sale de loterie, devenit astfel prin nedreptatea care i se face măruntului funcționar un secol al rușinii. Frazele sunt caraghioase, retorica nemăsurată, iar Lefter are acces la sublim, cuvântul pe care-l descoperă în voca- bularul său și care caracterizează o formă a excesului, un moment apogetic, cel al degradării maxime a civilizației, anunțând ceea ce ce anunțau nu puțini dintre contempo- ranii săi prin fin de siècle, și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
una banală, oricât de ridicolă ne apare postura. Ceea ce descoperă Lefter este un principiu de funcționare al lumii. Asemeni unui filozof, el constată că lumea este fundamental „rea”, ceea ce îi asigură dinamica este totodată și ceea ce o corupe. Momentul este sublim, iar cuvântul precedat de un altul, „frumos”, ne trimite la o ecuație estetică de care Caragiale nu este străin și pe care a mai citat-o. Este vorba de sublimul kantian, iar citarea comentată ironic o regăsim în O făclie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
asigură dinamica este totodată și ceea ce o corupe. Momentul este sublim, iar cuvântul precedat de un altul, „frumos”, ne trimite la o ecuație estetică de care Caragiale nu este străin și pe care a mai citat-o. Este vorba de sublimul kantian, iar citarea comentată ironic o regăsim în O făclie de Paște. Nicio îndoială că Lefter nu se află nici măcar în posesia unei vulgate kantiene, dar el descoperă o formă de sublimare estetică privind grandoarea umbrelor pe care le aruncă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
culme ! Cine ? cine l-a pornit cu așa grozave porunci ? Marea însăși. Ea se chinuie din propriul și profundul ei neastâmpăr. Iată sufletul omului pasionat... - Ce frumos stil ! ce minunat ! zici d-ta. Iată un model de stil pompos, grandios, sublim. - Mărturisesc, răspund eu, că n-am prea citit de mult un curs de retorică. Poate că în retorica d-tale oficială așa lucru să se numească stil sublim ; să-mi dai însă voie să-l numesc, cu tot respectul pentru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ce minunat ! zici d-ta. Iată un model de stil pompos, grandios, sublim. - Mărturisesc, răspund eu, că n-am prea citit de mult un curs de retorică. Poate că în retorica d-tale oficială așa lucru să se numească stil sublim ; să-mi dai însă voie să-l numesc, cu tot respectul pentru d-ta... - Cum ? - Stilul prost. - Ce ? Dar ăsta e stilul tutulor poeților celebri, ca Victor Hugo, Schiller, Lamartine, Bolintineanu...” Amicul cu care Caragiale se află într-un dialog
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
recuperează doar carac- terul prozaic al întâmplării care are drept consecință redu- cerea nuvelei la proporțiile „unui simplu fapt divers de ziar” și a romanului „la forma strictă a unui raport de agent polițienesc” eliminând tot ceea ce ține de stilul sublim. Stilul tuturor poeților celebri, iarăși poeți și nu prozatori sau dramaturgi, pentru că în această calitate îi evocă pro- zatorul nostru, este stilul literaturii romantice care manie- rizat relevă doar artificiile retorice. Există aici și o stilistică pe care dramaturgul român
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ceea ce pare o inepție este Nae Cațavencu. Personajul configurează cel mai bine excesul retoric, enormitățile debitate sunt produsul unei retorici și în spațiul ei ia naștere paradoxul la confiniile cu nonsensul. Paradoxul se acordă în orice împrejurare cu ideea de sublim, termenul este utilizat ca atare de retor în discursul său. „Industria română e admirabilă, e sublimă ăs.n.Ă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.” Avem o dublă accepție a sublimului. Într-o primă instanță sublimul obținut prin efecte retorice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sunt produsul unei retorici și în spațiul ei ia naștere paradoxul la confiniile cu nonsensul. Paradoxul se acordă în orice împrejurare cu ideea de sublim, termenul este utilizat ca atare de retor în discursul său. „Industria română e admirabilă, e sublimă ăs.n.Ă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.” Avem o dublă accepție a sublimului. Într-o primă instanță sublimul obținut prin efecte retorice, sublim care devine scopul oricărui discurs. Din acest punct de vedere, conținuturile devin superflue atât pentru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Paradoxul se acordă în orice împrejurare cu ideea de sublim, termenul este utilizat ca atare de retor în discursul său. „Industria română e admirabilă, e sublimă ăs.n.Ă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.” Avem o dublă accepție a sublimului. Într-o primă instanță sublimul obținut prin efecte retorice, sublim care devine scopul oricărui discurs. Din acest punct de vedere, conținuturile devin superflue atât pentru orator, cât și pentru public care reacționează emoțional la inflamările retorului limbut. Lacrima și declamația
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
împrejurare cu ideea de sublim, termenul este utilizat ca atare de retor în discursul său. „Industria română e admirabilă, e sublimă ăs.n.Ă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.” Avem o dublă accepție a sublimului. Într-o primă instanță sublimul obținut prin efecte retorice, sublim care devine scopul oricărui discurs. Din acest punct de vedere, conținuturile devin superflue atât pentru orator, cât și pentru public care reacționează emoțional la inflamările retorului limbut. Lacrima și declamația țin de stilul sublim invocat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]