5,909 matches
-
paviment din cărămidă al bisericii au fost așezate dale din piatră. Din pricina fisurilor apărute în urma cutremurului din anul 1839, pereții lăcașului au fost consolidați prin montarea unor tiranți din fier și prin zidirea masivilor contraforți ai altarului și ai peretelui sudic al navei; înlocuirea acoperișului de țiglă cu un altul din șindrilă, mult mai ușor s-a adăugat măsurilor de reabilitare a infrastructurii bisericii. Alte reparații au avut loc în anii 1892 (dată sugerată de aducerea clopotului mic de bronz, turnat
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
se construiește o bazilică gotică timpurie cu hramul Sfintei Maria Magdalena. Corul are absidă poligonală 5/8 și o boltă stelară cu nervuri. Pe peretele nord-vestic al corului se păstrează picturi murale, datate 1481. Arcadele dintre nava principală și colateralul sudic sunt demolate, iar zidul de sud supraînălțat, astfel realizându-se o sală a bisericii. În partea de nord se păstrează arcadele cu coloane neprofilate și capiteluri tratate în mod diferit. În fața lor se ridică pilaștrii ce susțin tavanul sălii. Portalul
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
este un deal înalt de 834m, aflat în Israel, în vestul Ierusalimului, în pădurea Ierusalimului, între cartierele Ein Karem, Beit Hakerem, Bait vegan, Yefe Nof. În partea lui de nord se află Cimitirul național al Statului Israel, iar în partea sudică se gaseste esplanada Mormântului lui Theodor Herzl, în jurul ei găsindu-se cimitirul civil al statului, unde sunt înmormântați conducători ai statului, precum și parcela emigranților „ilegali” care au pierit sub apele mării în drumul spre Palestina. La intrarea principala se află
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
în numeroase locuri:cimitirul Trumpeldor din Țel Aviv, sătul (kvutza) Kineret pe malul lacului Kineret (unde sunt mormintele unora din personalitățile sionismului socialist), cativa în cadrul proiectului eșuat al lui Menahem Ussishkin pentru un „panteon național” în peștera Nikanor de pe povârnișului sudic al Muntelui Scopus din Ierusalim, etc etc. În anul 1934 liderul sionist Menahem Ussishkin a organizat reînhumarea lui Leon Pinsker în peștera Nikanor de pe Muntele Scopus, apoi în 1941 el însuși a fost îngropat acolo, conform voinței sale. Cand în
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
târziu. Închis spre partea de est, corul său generos este separat printr-un arc triumfal neobișnuit de înalt, de sală, el fiind iluminat prin intermediul a trei ferestre încheiate cândva în arc frânt. Pe peretele nordic nu există ferestre, în timp ce peretele sudic are trei ferestre înguste în arc frânt. Odinioară, spre apus, fațada deschidea un portal impresionant de circa doi metri înălțime și lat de 1.5 metri, el fiind zidit ulterior. Intrarea în biserică se face pe o singură ușă de
Biserica fortificată din Velț () [Corola-website/Science/326678_a_328007]
-
în arc frânt. Odinioară, spre apus, fațada deschidea un portal impresionant de circa doi metri înălțime și lat de 1.5 metri, el fiind zidit ulterior. Intrarea în biserică se face pe o singură ușă de acces aflată pe latura sudică, acces ce formează un alt arc frânt ce se profilează evident printr-o tencuială de mortar. Caturile de apărare aveau fiecare șapte metereze, câte două aflate în pereții corului și câte unul pe laturile estice ale absidei. Meterezele au formă
Biserica fortificată din Velț () [Corola-website/Science/326678_a_328007]
-
de presupus că zidurile aveau prevăzute metereze și drum de strajă, știut fiind faptul că pentru a rezista la un asediu de lungă durată, acestea trebuiau să aibe o înălțime de minimum 5 metri. Clopotnița este așezată în centrul laturii sudice a cetății, deasupra intrării boltite. Clopotnița are partea inferioară făcută din piatră, ea având catul al doilea executat exclusiv din cărămidă. La al treilea nivel sunt clopotele, nivelul afișând patru ferestre largi. Pe o bârnă transversală există inscripționat un an
Biserica fortificată din Velț () [Corola-website/Science/326678_a_328007]
-
de ciumă care făcea numeroase victime. În anul 1855 s-a demolat o parte a bisercii și din materialul de construcții rezultat s-a ridicat un zid al cimitirului din localitate. În 1870 o parte a zidului din spre intrarea sudică a cetății s-a prăbușit, iar doi ani mai târziu s-au prăbușit o porțiune a zidurilor circulare ce apărau fântâna. Între 1958-1959 sunt executate lucrări de consolidare la cetate, finanțate de comunitate și Direcția Monumentelor Istorice prin care s-
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
Biserica cnezilor Cândea se află la marginea satului hunedorean Suseni. A fost ridicată în secolul XIV și este monument istoric de importanță națională, . Are hramul „Duminica Tuturor Sfinților”. În extremitatea sudică a ultimei așezări de pe valea Râușorului, satul Suseni (comuna Râu de Mori), pe un pinten stâncos al Munților Retezat se înalță și astăzi ruinele celei mai mari cetăți cneziale din Transilvania, cetatea Colțului, leagăn și simbol al înfloririi celei mai
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
următor, partidul a reintrat în opoziție, dar relațiile politice cu celelalte partide nonguvernamentale au rămas reci. În cadrul alegerilor din 2012, FRA a câștigat 6 mandate, 5 pe lista de partid și unul prin vot direct în circumscripții. După sovietizarea Caucazului sudic, guvernul central a hotărât în 1923 să înființeze Oblastul Autonom Nagorno-Karabah în cadrul RSS Azerbaidjane . În anii de dinaintea prăbușirii URSS, FRA a înființat o filială în Nagorno-Karabah. În ianuarie 1991, Dashnaktsutiun a câștigat alegerile parlamentare și a condus regiunea de-a
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
dedicată Sfântului Petru de către Constantin cel Mare (306-337 e.N). Pe spina acelui stadion se afla, plasat în centru, marele monolit adus de Caligula. Odată cu edificarea măreței bazilici, obeliscul a rămas în picioare, la numai câțiva metri de latura ei sudică. Gradenele de nord ale circului au dispărut sub corpul bazilicii de astăzi. Obeliscul a rămas cu mândrie pe locul său originar, loc care, după o tradiție imemorială, ar marca locul aproximativ al martiriului Sfântului Petru, la câțiva metri de absida
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
traduce ""colibele pădurii"". În acest document apare și localizarea satului în "Transyvaniensis diocesis" sau mai bine spus în "dioceza Transilvaniei". Edificiul religios a fost construit cu amprenta stilului gotic matur, biserica neavând prevăzut vreun turn. Sub streașina aflată pe peretele sudic al corului, sub tencuială, a fost descoperit inscripționat anul 1507, an ce sugerează momentul ridicării boltei corului în formă semicilindrică prevăzută cu penetrații. Ea este îmbrăcată cu nervuri din teracotă romboidale, similare cu cele existente în corul bisericii fortificate din
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
balustradă din lemn pictată datată în 1871. Portalul principal pe care se vede o ambrazură fin dăltuită, similară cu portalul vestic al bisericii evanghelice din Sibiu, este situat pe fațada înnegrită de fum de pe partea de vest a bisericii. Portalul sudic are formă rectangulară și este protejat de un acoperiș în formă de șa și de un portic cu boltă-n cruce. Portalul nordic a fost zidit. și biserica în sine nu a fost fortificată niciodată, acest fapt datorându-se înălțimii
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
edificiului provine din această vale. Turnurile de strajă sunt situate la mijlocul laturilor zidurilor, drumul de strajă continuându-se peste fațadele lor. Acest fapt este întru-totul diferit față de majoritatea bisericilor fortificate care au turnurile poziționate, de obicei, la colțurile incintelor. Turnul sudic este indicat doar de peretele curtinei, din cauză că s-a prăbușit ca urmare a cutremurului din 1916. Toate turnurile de la Valchid, cu excepția celui vestic, au parterul boltit și caturile superioare se sprijină pe platforme făcute din bârne. Odinioară, intrarea la etajul
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
subteran , care acoperă o bună parte a subsolului comitatului. Comitatul a fost numit după structurile vulcanice care se ridică din platoul deșertic care acoperă o mare parte a comitatului; cea mai mare dintre acestea fiind , care se găsește în partea sudică a comitatului. Se ridică la circa 762 metri (sau 2.500 feet) deasupra platoului deșertic. Fiind o formă de relief atât de proeminenta, a fost adesea folosită de pionierii exploratori ai locurilor ca punct de referință. În partea de sud-vest
Comitatul Butte, Idaho () [Corola-website/Science/326842_a_328171]
-
fost condusă de William al II-lea Rufus. Puterea regele Angliei a fost mult mai rigidă și despotică, astfel el a fost capabil să recupereze administrația centrală și a pacificat baronii. În plus, a fost reluată expansiunea normandă în partea sudică, în 1097 William a invadat partea a franceză a regiunii Vexin și în 1098 a întreprins o campanie în Maine. În timp ce Vexin nu a fost cucerit, din cauza rezistenței puternice a lui Ludovic al VI-lea, în Maine succesul a fost
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
asemănător cu Uranus, Pluto se rotește cu polii săi aproape în planul orbitei. Axa de rotație a lui Pluto este înclinată cu 122 grade față de planul orbitei. Când a fost descoperit Pluto, imaginea văzută de pe Pământ a fost regiunea sa sudică polară, relativ luminoasă. Pluto apărea din ce în ce mai slab pe măsură ce unghiul nostru de privire trecea de la aproximativ perpendicular pe pol, în 1954, la aproximativ perpendicular pe ecuator, în 1973. În perioada 1985-1990 Pământul a fost aliniat cu orbita lui Charon, astfel încât pe
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
Așadar, aspectul actual este rezultatul numeroaselor transformări pe care le-a suferit lăcașul de-a lungul timpului. Astfel, la scurt timp după terminarea construcției, se presupune că a fost deschisă o nouă intrare, pe latura de vest a navei; ușa sudică, existentă încă dintru început, a fost ulterior astupată. Tâmpla, construită din cărămidă, pe fundații de piatră și mortar, a fost ridicată în secolul al XVIII-lea. Tot atunci absidei i s-au adăugat la exterior doi contraforți groși, înlăturați în
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
ca accesul în port să se facă pe două șenale. Cel din mord este mai îngust datorită unor bancuri de nisip, (aproximativ 100 m lățime și doar 18 m adâncime), ceea ce îl face impractivabil pentru vasele de capacitate mare. Cel sudic este mult mai larg de 1.000 - 1.5000 m lărgime. Intrarea sudică era apărată de fortul otoman din Navarino (Pylos). În timpul Războiului de Independență al Greciei, portul a fost folosit de marina otomană ca bază operațională principală în Peloponez
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
este mai îngust datorită unor bancuri de nisip, (aproximativ 100 m lățime și doar 18 m adâncime), ceea ce îl face impractivabil pentru vasele de capacitate mare. Cel sudic este mult mai larg de 1.000 - 1.5000 m lărgime. Intrarea sudică era apărată de fortul otoman din Navarino (Pylos). În timpul Războiului de Independență al Greciei, portul a fost folosit de marina otomană ca bază operațională principală în Peloponez. O flotă numeroasă otomano-egipteano-algeriană, care fusese avertizată de britanici și francezi să nu
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
în ciuda pierderilor, Codrington era hotărât să folosească prilejul pentru distrugerea flotei otomane. Flota otomană a pus în aplicare un plan defensiv propus de Letellier: ancorarea vaselor în formație „potcoavă”, cu un capăt în dreptul fortului Navarino și cu celălalt la coasta sudică a insulei Sfactiria, în ambele capete bucurându-se de sprijinul bateriilor de coastă. Prima linie era compusă din nave grele (vase de linie și fregate mari). A doua linie era compusă din restul fregatelor și corvetele mai mari. Linia a
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
pozițiile de luptă lângă tunuri. Tunurile de la babord aveau gurile de tragere acoperite pe jumătate, iar comandanții aveau oridine stricte să deschidă focul doar dacă erau atacați. La ora 14, vasele aliate au început să intre în golf prin intrarea sudică, înaintând pe două linii, britanicii urmați de francezi la tribord (spre sud-est, mai aproape de Navarino) și cu rușii la babord în același rând, dar puțin în spatele francezilor. Bateriile de coastă sau corvetele otomane plasate la intrarea nu au încercat să
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Bass — Circuitul Seven Summits. Ruta din Thredbo. 2009 — 12 iulie: Rusia — Mt. Caucaz, vf. Elbrus (5.642 m): Cel mai înalt vârf din Europa, Circuitul Seven Summits; cel mai înalt vulcan din Europa — Circuitul Seven Volcanoes. Ruta normală, pe parte sudică, din valea Azau. 2009 — iunie: Tanzania — Mt. Kilimanjaro, vf. Uhuru (5.895 m): Cel mai înalt vârf din Africa — Circuitul Seven Summits; cel mai înalt vulcan din Africa — Circuitul Seven Volcanoes. Ruta: Machame, coborâre pe Mweka. 2009 — ianuarie: Argentina — Anzii
Crina „Coco” Popescu () [Corola-website/Science/325616_a_326945]
-
Ruta normală, Siah Sangha, pe fata nordică, premieră pentru România. 2008 — 23 iulie: Iran — masivul Alborz, vf. Damavand (5.671 m): Cea mai tânără persoană din lume; cel mai înalt vulcan din Asia — Circuitul Seven Volcanoes. Ruta normală, pe parte sudică. 2008 — 17 iulie: Georgia — Mt. Caucaz, masivul Khokh — vf. Kazbek (5.047 m): Cea mai tânără persoană din lume; cel mai înalt munte din Georgia. Ruta normală, din Kazbegi. 2008 — mai: Mt. Olimp — vf. Mytikas (2.919 m), în condiții
Crina „Coco” Popescu () [Corola-website/Science/325616_a_326945]
-
810 m): Ruta: Aiguille du Midi, pește Mont Blanc du Tacul și Mont Maudit, cu coborâre pe ruta clasică, ref. Gouter, Tette Rouse, Leș Houches. 2007 — 25 iulie: Alpi, masivul Mont Blanc — Mont Dolent (3.823 m): Ruta normală, partea sudică și creasta sud-estică, Val Feret, bivuacul Fiorio. 2005 — 27 iulie: Alpi, grupul Rochefort, masivul Mont Blanc — Dente del Gigante (4.014 m): Pe ghețarul Geant și ruta normală pe fata sud-vestică. Interviuri
Crina „Coco” Popescu () [Corola-website/Science/325616_a_326945]