5,786 matches
-
fost târât de la acea cameră până la scările de ieșire afară... Eu auzisem noaptea - căci eram cu patul lângă peretele care mă despărțea de scările de piatră ce coborau din etaj în etaj - auzisem deci pe la miezul nopții cum ceva era târât pe scări: poc...poc... până jos... Apoi s-a auzit căruța care lua morții și îi ducea la cimitirul evreiesc (după cum am fost informat) pentru a-i înmormânta. Am întrebat, se înțelege pe furiș, pe Pr. Alex. Rațiu care măturase
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
întrebat, se înțelege pe furiș, pe Pr. Alex. Rațiu care măturase pușcăria înaintea noastră, dacă știe cine era la camera respectivă ce o văzusem deschisă. Ne-a răspuns că era: Gheorghe Brătianu! Deci el fusese cel ce murise și fusese târât pe scări mort, într-un sac, în noaptea aceea!... Acestea le cunosc și le subscriu. - Alte lucruri mai importante nu am de semnalat. Le cunosc desigur mulți alții, mai bine decât mine. Cele ce le-am relatat, îmi iau toată
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Gândul meu rămăsese însă pustiu: nici o idee, nici un argument valabil. Numai emoția și indignarea mea erau adevărate, cuvintele mele erau false. De fapt, nu știam prea bine de ce trebuie preferată viața morții și ce era atât de meritoriu în a târî după tine această existență lipsită de bucurii și de speranță? Exista undeva, într-o cută ascunsă a sufletului meu, credința că aveam dreptate, dar atât de mare îmi era neputința de a o dovedi și celorlalți, de a mi-o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în chip comic, ci în adevăratul sens al cuvântului... Pentru a exterioriza cât mai plastic demența care trebuia să mă cuprindă, Săucan mă punea să sar pe birou, de acolo să mă azvârl cu capul în jos, apoi să mă târăsc în patru labe pe dușumea, în căutarea unor fire de praf imaginare, care, în concepția mea de director ce eram, ar fi dăunat prestigiului băncii pe care o conduceam, mai cu seamă într-o zi festivă, ca aceea a Jubileului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu le-am găsit pe cele potrivite nici în germana satului, nici în germana de la oraș, nici în română, nici în germana din Est sau din Vest. și în nici o carte. Domeniile lăuntrice nu se suprapun cu limba,ele te târăsc într-acolo unde cuvintele nu-și pot avea sălaș. și, adeseori, tocmai despre lucrurile esențiale nu se mai poate spune nimic. Iar impulsul de a vorbi despre ele funcționează bine tocmai pentru că își ratează ținta. Că vorbele ar fi în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și încercând să nu-mi facă reproșuri, dar făcându-mi-le totuși atunci când a spus: „Da’ mai lasă odată satul în pace, despre altceva nu poți scrie? Eu trebuie să trăiesc acolo, tu nu“. Iar autoritățile de stat m-au târât în oraș la anchetă și i-au dat polițistului din sat sarcina s-o închidă pe mama o zi întreagă la el în birou. Nu permiteam ca familia mea să se amestece în ceea ce scriu sau declar public. Nu le
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
săptămâni mai târziu, regele s-a pripășit nu numai în părul lui absent, ci și în al meu existent. Între cele două mese iarăși se desenau pe podea inele de soare, șerpuiri luminoase mai alungite ca până acum, care se târau încolo și încoace fiindcă afară bătea un vânt puternic. Anchetatorul se plimba nervos prin cameră. Umbrișul de rindea juca fără astâmpăr, atrăgându-i privirile. Plasat între prezența mea reală, dar imobilă, și umbrișul de rindea dănțuind nebunește, anchetatorul și-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în scrisul meu. M-am încăpățânat să le vin de hac buruienilor din cimitir, luându-le pe la spate și de la distanța în timp dobândită față de ele - m-am încăpățânat ca prin invențiesă le fac de nerecunoscut, potrivindu-le pe cuvinte. Târâtă cu de-a sila departe de cimitirul săracilor, în romanul meu Animalul inimii e amintită în treacăt, mereu sub alte forme, următoarea idee: „Cu vorbele din gură strivim tot pe-atât cât călcăm în picioare prin iarbă. Dar și cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
păreau să îndrepte spre privitor boturi de câine. Mi-am rezemat obrazul de perete, închizând un pic ochii pentru a-mi stăpâni frica. Când i-am deschis din nou, am zărit în dreptul nasului un gândac lucios. Se depărta de mine târându-se de-a lungul pervazului, pentru ca, ajuns la colț, la capătul pervazului, să cadă pe jos: nu se așteptase ca pervazul să se termine. M-am uitat la el fără curiozitate, mi-era indiferent și la fel îmi eram și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ocupi mai mult de prezent ca să uiți de trecut. Din experiența mea știu însă, dimpotrivă, că trecutul se reîntoarce cu atât mai deslușit, cu cât acorzi o mai mare atenție prezentului. Frapant ca niște atacuri, obiectele de azi îmi readuc, târându-le după sine, poveștile mele de odinioară. În ele există latent o forță ce transgresează limitele temporale și-și manifestă cu stridență detaliile, mai înainte de a și le retrage îndărăt în obiecte. Cu cât cercetez mai atent prezentul, cu atât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
intrat în bucătărie, gazda rumenea o friptură de miel la cuptor. Vedeam pentru prima oară un cuptor cu geam de sticlă și cu interiorul luminat. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el, lumina expunea văzului carnea. Bășicuțe de spuzeală se târau încolo și-ncoace, respirând și plesnind. Mă uitam la carnea aceea cu luciu brun ca la un film peisagistic la televizorul în culori: un soare pâclos și roca de miel locuită de jivine sticloase. Gazda a deschis ușa de sticlă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
beton de la marginea orașului. Pe ferestrele camerei se vedea stadionul, pe geamul de la bucătărie zăream spitalul raional, cunoscut și pentru faptul că cei obosiți de viață obișnuiau să se azvârle de la ferestrele sale. Iar între ele, la mijloc, câmpul se târa până spre ultimul drum asfaltat. Deasupra - cerul gol. Era gri-portocaliu de la fumul din fabrici. Fereastra era mai sus decât cerul, pentru o pereche de ochi sosită de la șes lucrurile păreau anapoda. Priveam la cer cum ai privi într-o băltoacă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
săvârșite aici, pe pământ. În ambele situații se proceda la schimbarea integrală a așternutului: perna, păturile, cearșafurile. Perna era bătută și aerisită, iar pătura întinsă pe sârmă, era supusă unui tratament similar. Salteaua care era destul de grea și voluminoasă era târâtă afară, urcată, cu un efort deosebit, sus, pe bara de metal și suporta rigorile acelorași operațiuni. Din cauza acestor eforturi extraordinare, mama s-a îmbolnăvit de hernie prin ruperea brutală a peritoneului (prapurului) și ieșirea nefirească de la locul lui a intestinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fondul acestor sonorități stridente și primitive, domnul director Gomoiu a ieșit din biroul său, asistând la o scenă revoltătoare. Mama în imposibilitatea de a opune rezistență în fața acestui mamut, pierdută și aproape leșinată era împinsă cu o forță demențială și târâtă pe mozaicul spălat de ea cu puțin timp în urmă, în niște urlete asurzitoare. Ce se întâmplă aici? Ce faci domnule? Tovarășe director, am prins-o furând. Uitați-vă aici! Măi nenorocitule, femeia aceasta este angajata spitalului nostru. Are dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de frații mei. Leu țopăia în fața noastră bucuros, adresându-se lui Mircea în limbajul său canin: Bravo, Mircea, ai avut o idee formidabilă! În urma noastră, Sandu înainta prin zăpada bătătorită de picioarele oamenilor, având în mâna stângă toporișca, cu cealaltă târând după el obiectul care constituise cel mai răsunător furt al secolului al XX-lea de pe planeta noastră: un copăcel de salcâm uscat. Am părăsit strada numărul 8 și ne-am înscris pe strada numărul trei care ducea spre locuința noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să vă răsplătească pentru tot binele făcut. După o galopadă intensă și neîntreruptă pe hipodromul nesfârșit al Câmpiei Bărăganului, gâfâind și epuizat în urma demonstrațiilor de forță și viteză de care dăduse dovadă nouă zile, crivățul, fulguind ușor, abia-abia se mai târa împiedicat și împleticit până la padocul primitor, de unde își propusese să organizeze un nou atac impetuos, năprasnic și pustiitor la iarna viitoare. Dar pân-atunci... liniște. Liniște deplină. În tot acest interval de timp, Leu cățelandrul nostru iubit, cel care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Boris? Da. Aciocîrlănoaiei, ia-ți cărțile și mută-te în ultimul rând. Așa. Începeam să urc Golgota rușinii sub privirile pline de uimire ale colegilor care-și vedeau liderul clasei transpirat, nădușit cu părul zbârlit și tremurând din tot corpul, târându-și împleticit servieta roasă și scorojită spre locul de ispășire a unei fapte abominabile... S-a sunat. Colegii au ieșit în recreație. Am rămas nemișcat la locul de osândă cu capul rezemat de mâinile puse pe bancă, trăind primele momente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de grămezi, reîncepea activitatea de încărcare până ce grămada lua sfârșit, iar pe arătura proaspătă nu se mai zărea nici un ciocălău. Căruța o lua pe șleaul spre casă, iar noi, cei patru frați, rupți de oboseală și leșinați de foame, ne târam în urma acestui mijloc de transport ca niște deținuți condamnați definitiv la o grea și lungă deportare. O, Doamne, cine știa, cine putea bănui că într-un viitor foarte apropiat lucrurile se vor petrece întocmai, dar la o scară mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu pietriș. Un firicel de sânge se scurgea din botișorul traumatizat, înroșind pământul. Cu un efort incredibil, s-a ridicat, făcând câțiva pași, în timp ce torționarul se autocompătimea privind la urma lăsată de mușcătura ei. Văzând-o mergând chinuit, mai mult târându-se, a fost cuprins de o furie dementă, dezlănțuită și i-a aplicat un șut năprasnic, proiectând-o aerian la zece metri distanță. Rânjind cu o deplină satisfacție de performanța obținută, împins de instincte morbide, ieșite din străfundurile arhitecturii primare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
i se atribuise numele de Miți. În același timp, îmi revenea și obligația îngrijirii ei. Era o dimineață frumoasă de primăvară și eu tocmai îi dădusem caprei să bea apă și îi pusesem să roadă niște coceni, când mama abia târându-se până în fața ușii a lansat în eter o frază imperativă, necondiționată: Titi, du-te repede până la moașă și spune-i să vină urgent că fată Miți!! Textul m-a luat prin surprindere, contrariindu-mă în cel mai înalt grad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încerca! Doamne, fă ca turcul acesta cu inimă mare să ajungă direct în Rai! Nu sunt numai albanezi și portughezi în bucătărie. Cel mai bine mă înțeleg cu Mombassa, angolez, refugiat politic. Are fața brăzdată de o cicatrice oribilă, își târăște greoi un picior. Mersul pe pardoseala udă și alunecoasă îi pune mari probleme. Spune că a fost rănit în război. Nimeni nu-l crede. Și, la urma urmei, de ce l-am crede? Pentru că în felul acesta a obținut mai repede
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
făcut o călătorie la Paris, cu escală la Berlin, ca să clari fice situația fratelui meu, trimis la Paris să studieze me di cina, dar care de fapt se înscrisese la Conservator și urma cursurile lui. Și, desigur, mama m-a târât și pe mine după ea, trăgându-mă de cordonul om bilical. După ce s-au lămurit lucrurile la Paris, mama a făcut o cură balneară de zece zile la Vittel. Stabilimentul balnear de acolo deținea un parc imens, Le Parc des
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
valiza la subsuoară - în stația unui cartier peste care bătea puternic un vânt de toamnă rece; se deschidea în fața mea un fel de șosea care urca în pantă spre o clădire albă și solemnă; am pornit-o într-acolo, abia târându-mi picioarele, strângând cu ultimele puteri valiza, ca nu cumva să-i sară din nou încuietoarea, aici, pe drumul acesta de costișe, unde nimeni nu ar fi putut să mă ajute. Un singur gând mă articula împotriva vântului tot mai
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca atare scriitorii din România calcă nu pur și simplu pe drumul realismului socialist, al realismului epocii noastre în desfășurarea ei istorică. Ei știu că această situație face mult sânge rău dușmanilor noștri, care ar fi dorit să ne vadă târâți în mocirla confuzionismului, să ne vadă târâți de curentul infect al revizionismului, ponegrind lumea socialistă, defăimând regimul nostru și renegându-ne pe noi înșine. Nici acum, nici în viitor, scriitori noștri n-au de gând, pe cât se vede treaba, să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pur și simplu pe drumul realismului socialist, al realismului epocii noastre în desfășurarea ei istorică. Ei știu că această situație face mult sânge rău dușmanilor noștri, care ar fi dorit să ne vadă târâți în mocirla confuzionismului, să ne vadă târâți de curentul infect al revizionismului, ponegrind lumea socialistă, defăimând regimul nostru și renegându-ne pe noi înșine. Nici acum, nici în viitor, scriitori noștri n-au de gând, pe cât se vede treaba, să facă această bucurie dușmanilor noștri, în ciuda îndemnurilor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]