18,899 matches
-
și al XII-lea. Mai înainte, copii ale cărții au circulat în limbile siriacă, arabă, armeană. Nu există o variantă grecească; de asemenea, este singura carte populară orientală de mare circulație care nu a ajuns în vestul Europei. A fost tipărită prima dată în limba română de Anton Pann, în 1850 (Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam), cu intervenții în text, purtând amprenta libertății caracteristice celui care mai degrabă prelucra versiunea-model. Povestirea se încadrează în seria romanelor de Curte (fidelitatea unui
ARCHIRIE SI ANADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
literaturii (și persoanei) lui Eugen Barbu și, viceversa, nefavorabile (cu multe nuanțe, însă) literaturii lui Marin Preda de după volumul întâi al Moromeților. După ce a debutat editorial cu o serie de Însemnări despre proză (1966), volum continuat de Proza poeților (1969), tipărește o culegere de cronici literare, „A urî”... „A iubi”. Puncte de reper în proza actuală (1971), în care desparte apele clar: al doilea volum din Moromeții nu reprezintă decât o „pală continuare” a volumului anterior, în vreme ce Foamea de spațiu de
ARDELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
că ar avea o reticență programatică față de Marin Preda. După Opinii. Prozatori și critici (1975) și Mențiuni (1978) - și ele culegeri de cronici literare - aveau să treacă nu mai puțin de unsprezece ani până la următoarea carte a autorului: Jurnal (1989). Tipărit fragmentar în „Transilvania” (1988-1989), „jurnalul” este înțesat de observații amare și tranșant formulate privind natura libertății scrisului, lupta cu opreliștile mentale și administrative, obsesia adevărului și a sincerității etc. La apariția în volum, forța de impact a textului a fost
ARDELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
avut, în primii ani, caracterul unui buletin, publicând, în principal, studii, note și recenzii referitoare la rezultatele cercetărilor întreprinse de membrii societății. După ce A. D. Xenopol își asumă sarcina de director al publicației (în ianuarie 1894), în A. încep să se tipărească și scrieri literare. Un timp, partea literară a fost redactată de H. Tiktin. Printre colaboratorii rubricilor științifice s-au numărat Gr. Cobălcescu, A. D. Xenopol (cu studii de istorie și istorie literară), Gr. Buțureanu, Gh. Ghibănescu, I. Tanoviceanu, H. Tiktin, N.
ARHIVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285447_a_286776]
-
de unificare a limbii și ortografiei. Se preconiza studierea istoriei limbii române, a ortografiei, gramaticii și lexicologiei. De asemenea, științele înrudite cu filologia, mai ales istoria și geografia, constituiau un obiectiv al preocupărilor științifice ale lui Cipariu. Literatură nu se tipărește, cu unele excepții, precum poezia Imnul creațiunii de I. Heliade-Rădulescu, apoi o adaptare în limba română a celebrei Stabat Mater, făcută de Samuil Micu, și, ca un omagiu adus amintirii istoricului ardelean, Elegia a XXV-a de Gh. Șincai, în
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
numere duble acoperind perioade de 2-5 ani; în total nouă volume broșate, de 190-230 pagini. Mai multe modificări survenite în caseta redacțională vădesc caracterul oarecum spontan al apariției acestei reviste de cenaclu. Ion Dumitru, în a cărui editură müncheneză se tipărește A., este și redactorul primului număr, cules pe gestetner; la numărul 6-7 (1980-1981) i se alătură, ca redactor, George Ciorănescu, conducătorul cercului literar, care până atunci figura ca lector și corector; de la numărul 8-9 (1982-1985), G. Ciorănescu devine unic redactor
APOZIŢIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285409_a_286738]
-
, revistă care a apărut din 1932 la Cluj, apoi la Sibiu și din nou la Cluj, până în 1945, fiind publicată de Ion Mușlea, ca organ al Arhivei de Folclor a Academiei Române (1930); reapare din 1980. Prin cele șapte volume tipărite în perioada interbelică, A. A. de F. avea să devină, ca preocupări, viziune și metodologie a abordării, publicația-etalon în sfera științelor despre cultura populară. Anuarul reflectă cu fidelitate starea acestor științe în momentul respectiv, ca și, mai ales, concepția lui
ANUARUL ARHIVEI DE FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
din acel timp” (Ion Taloș), fapt care asigură o remarcabilă ținută științifică tuturor materialelor inserate. Se adaugă tineri cercetători (unii de la Muzeul Limbii Române sau de la Universitatea clujeană), „stipendiați” ai Arhivei de Folclor, bine antrenați științific, care vor realiza și tipări câteva culegeri și studii demne de tot interesul. Sumarul include monografii etnofolclorice zonale ori ale unor ținuturi românești, studii de istoria folclorului și a folcloristicii, contribuții teoretice referitoare la categoriile literaturii orale (baladă, poezie lirică, teatru popular), abordări ale literaturii
ANUARUL ARHIVEI DE FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
teatru popular), abordări ale literaturii orale din perspectivă comparată, contribuții notabile la cercetarea obiceiurilor ș.a.m.d. În sfârșit, la inițiativa lăudabilă și în realizarea lui Ion Mușlea (cu colaborarea parțială a lui Ion Mărcuș și Laurențiu F. Nemeș), se tipărește Bibliografia curentă a folclorului românesc. Alături de aceasta, în fiecare volum au mai fost publicate și alte tipuri de bibliografii (a revistei „Muza”, bibliografii regionale, bibliografia lucrărilor cu caracter folcloric și etnografic apărute sub egida Academiei Române între anii 1877 și 1929
ANUARUL ARHIVEI DE FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
Timbrele de altădată, unul din microromanele ce i-au pregătit debutul literar, publicat în „Jurnalul literar” (1998), după aproape o jumătate de veac de la scrierea lui, și, mai pregnant, în nuvela Pe vremea șoferilor ruși, text redactat în limba franceză, tipărit în revista „L’Authenticité” (7/1997) și încredințat ulterior, în versiunea românească a autorului, tot „Jurnalului literar” (1-2/ 2000). O familiarizare cu absurdul demonstrase A. într-un eseu consacrat lui Eugen Ionescu, eseu care, alături de acela consacrat lui Mircea Eliade
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
un dandy fără vlagă”. Dar În aruncarea termenului cu pricina pe piața cărții femeile sunt fără egal. Iat-o, de pildă, pe Lady Morgan, cu Franța În 1816, carte de succes (dar și de dispută) pe ambele maluri ale Canalului Mânecii. Tipărit În 1817, În doar un an volumul său e de patru ori reeditat În Anglia, de patru ori În America și de două În Franța. Se vede limpede cum o armată de cititori este gata să-și dea banii pentru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Stanislas Trébutien, Îi va servi prozatorului francez drept sursă pentru răsunătorul lui op. Nici cea mai mică bănuială de plagiat nu ne poate trece prin minte, chiar dacă știm un amănunt bine de reținut. Pentru publicul larg, cartea lui Jesse apare tipărită cu un an Înaintea eseului semnat de Barbey. Dar scrisoarea pe care acesta din urmă i-o trimite lui César Daly, bunul său prieten, directorul de la Revue de l’Architecture (epistolă inclusă În deschiderea cărții) e datată 19 septembrie 1844
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Daly.”2 Întâia ediție a primului tratat de dandysm din lume datorat, iată, unui francez Împătimit de Brummell se epuizează rapid. Și pentru că, În cercurile autorului, tema e la ordinea zilei, dar și pentru banalul motiv că numărul de exemplare tipărite cu mare eleganță se dovedește infim. Trecut din mână În mână, ca o raritate, el stârnește un interes crescând de la un an la altul, astfel Încât, În 1861, Barbey ia hotărârea să Își reediteze această „șotie a tinereții”, fără să modifice
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
putut fi oprită. O modestă (și doar temporară) slujbă de consul În orașul Caen, iar apoi foamea, mizeria, nebunia. Despre stingerea fostului astru scrie pagini de o extraordinară sensibilitate Virginia Woolf, În acea raritate bibliofilă, volumul de numai câteva pagini tipărit la New York În 500 de exemplare, cu semnătura autoarei. Marea prozatoare Îl surprinde În toată splendoarea sa tragică. Înfometat, cu gândul doar la câțiva biscuiți, pentru care Își vinde ultima comoară și bucurie, cutia cu tutun de prizat, tot mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Când Îl observă trecând, ca un „copil bătrân”, prin grădina Luxembourg, Anatole France e emoționat de aerul său cu „aparențe de fanfaron”, și totuși plin de disticție. Barbey i se pare un „monument al Parisului”, extrem de prețios pentru istoria Franței. Tipărit În ambele ediții Într-un tiraj simbolic, de lux, volumul despre George Brummell nu are nici pe departe ecoul fabuloaselor cărți de proză ale lui d’Aurevilly, al Diabolicelor, să spunem. Dar, scris cu pană sigură, cu finețe de psiholog
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de Emilien Carassus În mult citatul Le Mythe du dandy, micul eseu al lui Barthes a fost la rândul său preluat dintr-o publicație ciudată, greu de găsit În biblioteci: un soi de revistă destinată pasagerilor de la United States Lines, tipărită pe spezele companiei aeriene În 1962, cu texte În franceză și engleză: Dandies and Dandyism. Iată-l acolo pe Barthes referindu-se strict la relația dandysmului cu moda: „Dandy-ul a decis să radicalizeze vestimentația bărbatului distins, supunând-o unei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu i-a luat nici una dintre bucurii. Din 1799 până spre 1814 nu a existat la Londra vreo reuniune, vreo sărbătoare unde prezența marelui dandy să nu fie privită ca un triumf, iar absența sa ca o catastrofă. Ziarele Îi tipăreau numele Înaintea celor mai iluștri invitați. La balurile de la „Almak”, la meeting-urile* de la „Ascot”, totul se pleca În fața dictaturii sale. A condus clubul „Watier”, unde erau membri Lord Byron și Lord Alvanley, Mildmay și Pierrepoint. Era sufletul (dar oare suflet
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mână din nori, prin intermediul căreia mi se oferă, dacă nu victoria, măcar eliberarea. În jurul unuia din acele Pachete de Cărți pe care Stillschweigen’sche Buchhandlung 1 are obiceiul să le importe din Anglia, au sosit, ca de obicei, diverse foi tipărite de maculatură (Maculatur blätter), folosite drept ambalaj interior: asupra acestora, cu un fel de respect mahomedan chiar față de maculatură, unde zac uneori cunoștințe ciudate, Filosoful Veșmintelor nu consideră nedemn să-și arunce privirea. Cititorii Își pot da seama de uluirea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
îndârjirea de a reuși un rezultat bun , teama de a nu dezamăgi printr-un insucces , îl duc pe acesta să-și imagineze evenimentul cu mult înainte , iar în preziua confruntării poate să nu doarmă linistit. Succesul sau eșecul vor rămâne tipărite în mintea lui pentru mult timp. Psihologia aplicată a sportului se concentrează asupra identificării și înțelegerii teoriilor psihologice și a tehnicilor ce pot fi aplicate în sport și în exerciții, în vederea îmbunătățirii performanței și a cultivării capacităților celor implicați în
ASPECTE PRIVIND PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ A SPORTIVULUI: STRESUL PRECOMPETIȚIONAL. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Victor Stănică () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_808]
-
ceva și anume de om, de munca lui, de talentele și capacitatea lui de a valorifica factorii de producție. De altfel, întreaga problematică a dezbaterilor teoretice în perioada începutului banilor de hârtie se subsumează pericolului ca acești bani să fie tipăriți, oricând, în orice cantități, să piardă legătura cu valoarea și să provoace războaie civile, sau alte tulburări, așa cum se spunea în epocă. Putem spune că Palmstruch fondatorul Băncii din Stockholm, nu a emis bancnote moderne, ci doar bilete de bancă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
ci bilete de bancă, înscrisuri care înlocuiau moneda metalică în circulație, dar care, așa cum vom mai discuta, nu puteau fi numite ca fiind bancnote. Bancnota ținând de un sistem instituțional și legal inexistent în epocă. Pe aceste înscrisuri se afla tipărit numele autorității emitente și erau impersonale. Am insistat asupra acestui moment, deoarece foarte multe surse îl indică pe Palmstruch drept inventatorul și fondatorul bancnotei, ceea ce considerăm a fi o exagerare. Pasul înainte făcut nu a însemnat apariția bancnotei, nu încă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
intervenție de "ultimă instanță", specific sistemului bancar cu rezerve fracționare, care se va instaura odată cu apariția băncilor centrale. Nu putem discuta despre bancnotă în afara băncilor centrale. Prin acest sistem băncile centrale vor pune în circulație așa-zisa "monedă fiat", monedă tipărită prin voința acestor instituții, sau moneda prin decret. "Cu timpul numai băncile centrale și-au asigurat monopolul în emisiunea banilor în economie. Ca rezultat ele au preluat sarcina de a controla condițiile monetare și sunt în ultimă instanță responsabile pentru
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Tocmai pentru a putea funcționa acest sistem al bancnotei, autoritatea emitentă era obligată să declare modul în care bancnota se raporta la aur, conținutul său în metal prețios. Trebuie spus că sistemul funcționa ca o veritabilă iluzie monetară, deoarece băncile tipăreau întotdeauna mai multă monedă decât le permiteau rezervele de metal prețios. S-a ajuns astfel ca în secolul XX media fracțiunii din aur care stătea la baza volumului de bancnote să nu depășească 30%. Prin legătura cu aurul se evită
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
permanente de finanțare ale statelor. Chiar dacă băncile centrale s-au aflat în proprietate privată, cu timpul ele au trecut în proprietate publică. De exemplu, FED, banca centrală a SUA, a fost înființată în 1913, iar până atunci dreptul de a tipări monedă a trecut de la stat la privați și invers, de nu mai puțin 8 ori664. Cu toată adversitatea economiștilor austrieci împotriva folosinței hârtiei ca mijloc monetar, aceasta se va afirma definitiv, în timp, ca cea mai importantă formă de monedă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
siguranță este baza fericirii sau al oricărui demers spre fericire. Explozia politică, economică, demografică și civilizațională pe care bancnota o provoacă și o susține este unică în istoria omenirii. 4. Hârtia monedă Numim hârtie-monedă înscrisuri ale statului, guvernului unei țări, tipărite în scopul mobilizării de sume bănești pentru susținerea cheltuielilor sale și care, la un moment dat, pot juca rolul de bani. De cele mai multe ori, la punerea în circulație a hârtiei-monedă, statul își asumă obligații 666 care, de cele mai multe ori nu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]