8,428 matches
-
cosăște; D-înde lemnu crește, Jos îmi putrezește, Nime nu-l cioplește. Marea-și grăi iară: D-albuș păcurari, Scoate-ți oile Dîn d-ostrov d-al meu, Că de nu li scoate Eu m-oi mînia Șî m-oi tulbura, Oi ți-oi d-îneca. D-albuș păcurari Din gură-i grăia: - Ce mi di-acolea Că ti-oi mînia Șî te-i tulbura? Că eu că mi-și d-am Doi berbeci d-oceș, În coarne s-or trozni, Mi-ț
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
d-ostrov d-al meu, Că de nu li scoate Eu m-oi mînia Șî m-oi tulbura, Oi ți-oi d-îneca. D-albuș păcurari Din gură-i grăia: - Ce mi di-acolea Că ti-oi mînia Șî te-i tulbura? Că eu că mi-și d-am Doi berbeci d-oceș, În coarne s-or trozni, Mi-ț-or zdrîncăni, În fluiere li-oi zîce Și oile s-or strănge, Șî eu li-o purcede P-un picior de munte, La
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
David despre „cel cu căciula brumărie”. Cînd Lipan poposea la Călugăreni și prindea „coraj”, ceea ce se întîmpla des, găsea momentul să se răfuiască cu Diavolul, sub pretext că ar fi aruncat piatra în Bistrița (Piatra Teiului) și că ar fi tulburat apele precum și liniștea oamenilor. Era greu de stăpînit la mînie. În mintea Vitoriei se aprindea și altă imagine, mai veche, cînd se afla cu soțul la drum și era să fie atacați de niște necunoscuți: „Numai și-a lepădat din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Și înjurai fără ură și patimă, indiferent cât de gravă ar fi fost cauza, înjurai mai mult cu o jumătate de gură, ca și cum ți s-a prins o lipitoare de picior pe care o desprinzi și o strivești. * M-au tulburat niște morți în familie, moartea este tăcere, nici măcar n-ai cui cere socoteală, vine, te ia, pleacă, iar vine, te strivește, nici măcar nu te înghesuie într-un colț să spună “fi atent, peste un minut te iau”, nu, ea tace
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bucățele de zahăr au încheiat meniul de seară. M-a întrebat cum naiba de ne-am întîlnit, tocmai acolo, în acea sălbătăcie. I-am răspuns că am venit în liniștea Deltei pentru a mă relaxa. - Îmi dai voie să-ți tulbur liniștea cu muzica mea? - Da, dar piano, i-am răspuns. Atunci a scos din rucsac un acordeon mic, marcă străină, și a început să umple locul cu sunete de o armonie dumnezeiască, și atât de încet și de fermecător, încât
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
le purtau frații ce se grăbeau spre biserică. Se încadră și el în șir printre ei, deși nu știa dacă se cuvine. Va reuși oare să se concentreze în rugăciune sau gândurile și aranjamentele pe care le plănuia îl vor tulbura ca întotdeauna? Testamentul mamei, al doamnei Ilinca, tot nu-i ieșise din minte. Nu ținea făclie ca ceilalți, dar, mergând împreună cu ei, nu avea nevoie să vadă calea. Pasul, fără să fie cadențat, era ca al fraților, dar gândurile, va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știi. Am aflat că atunci, în locul lui Nicos la exaporit a fost Barbu Brâncoveanul, nepotul domniei tale. A fost și el să și ciulească urechile, să audă ce spune trimisul regelui Franței, al lui Ludovic, regele Soare. Mihai se ridică tulburat din jilț. Nu-i venea să-și creadă auzului. Era rândul lui să măsoare cu pași grei odaia, așa că Lavinia se așeză. — Știi și ce-a aflat? — Politică, domnia ta, politică, adică o prostie. Știe marele stolnic Constantin, fratele domniei tale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu prea deșteaptă, că oricine se poate întreba cât a stat vărul Gheorghiță cu maica mare Ilinca? Cum de mai bine de cinci ani maica mare fusese fie pe la locuri sfinte, fie bolnavă, nu are cum amintirea ei să-i tulbure mintea copilului. Și pe urmă aș vrea să știi asta de la mine, Marico - și cu mână căută pielea netedă a gâtului femeii tinere de lângă el -, mâine nu știu ce o să fie, dar testamentul doamnei Ilinca e lăsat de ea cu multă simțire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era luminată de un zâmbet nefiresc. Era atâta bucurie în ochii prelatului încât domnitorului nici nu-i venea să creadă că întâlnirea lor este aievea sau doar continuarea viselor de adineaori. Protocolar, totuși reluă: Îmi pare rău că te-am tulburat, știu că mâine e sărbătoare. Simțeam nevoia să te văd, trebuia. — Vorbe, măria ta. Cum adică, m-ai tulburat? Există oare mai mare bucurie pentru mine decât aceea de a sta împreună? Ce lucru minunat să aibă nevoie de mine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
creadă că întâlnirea lor este aievea sau doar continuarea viselor de adineaori. Protocolar, totuși reluă: Îmi pare rău că te-am tulburat, știu că mâine e sărbătoare. Simțeam nevoia să te văd, trebuia. — Vorbe, măria ta. Cum adică, m-ai tulburat? Există oare mai mare bucurie pentru mine decât aceea de a sta împreună? Ce lucru minunat să aibă nevoie de mine un om ca măria ta! Mitropolitul rostea cuvintele încet, cu glas egal, privindu-l în ochi, cu un zâmbet
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare care se numește pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ținut. Și era acolo un om, care era bolnav de treizeci și opt de ani.“ Vodă aruncă o privire spre mitropolit, acesta încuviință din cap
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
durerea din tot trupul mă țintuiește. O să vină și o să trebuiască să-i spun că n am reușit în treizeci și opt de ani să-mi apropii pe nimeni: „Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa”. Asta o să-i răspund când El o să mă întrebe „voiești să te faci sănătos?” — Șerbane, ce este asta? țipă mitropolitul, făcându și cruce. — Este chinul meu de mai bine de trei săptămâni. În fiecare noapte, înțelegi, în fiecare noapte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-și doamna în ochi și îndreptându-se spre tronul lui, fața lui Constantin Brâncoveau strălucea de o bucurie nemărginită. Ștefan, abătut, se apropie neprotocolar dinspre dreapta de tronul tatălui său. Printre dinți, cu buzele nemișcate, vodă îi șopti: — Să nu tulburăm sărbătoarea. Dă-mi răgaz patru zile. Vlădica e de partea noastră. După Paști, trimit daruri la Poartă. Visteria lor e mai goală ca oricând. Aurul o să rezolve tot. Să nu afle doamna. Eu o să țin obiceiurile. Veghează doar tu, Ștefane
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce este de urmat. Așa că, Ștefane, ia răvașul și, urmărindu-l, spune-ne ce este cuprins în el. Ștefan luă scrisoarea și începu să vorbească încet, aruncând priviri furișe în toate părțile. — Să trăiești, măria ta, și iertare pentru că te tulbur la vreme de reculegere. În răvaș, mitropolitul de la Odrii îi scrie lui vlădica Theodosie că vremurile nu s-au îmbunătățit de când cu venirea ca mare vizir a Pașei Rami Efendi. Că împărăția padișahului se zbate în lipsă de bani și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doi seimeni, să poruncesc! Ca ars, fericit că poate să-și dea frâu neastâmpărului, Ștefan sări în sus și dispăru pe ușile sălii. Când se întoarse urmat de cei doi căpitani, își dădu seama că, în afară de sfârâitul lumânărilor, altceva nu tulburase încremenirea celor din jurul mesei. Căpitanii salutară și strigară într-un glas: — Poruncă, măria ta! — Mâine, până-n ziuă, și aci vodă se opri. Își aduse aminte că acum vreo zece ani, când turnul seimenilor fusese trăsnit și explodase cu toată pulberăria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o gardă, atâta tot! Nu avem armate pentru lupte, nu pentru că nu putem lupta, ci pentru că nu voim să luptăm! Noi așteptăm să se coacă holdele, să le secerăm pentru pâinea noastră și a altora și nu voim să fim tulburați. — Mă ameninți, Constantin bei? — Nu, îți deschid doar ochii, să nu te lași folosit de nebuni. Ai uitat să scrii asta în depeșele pe care le-ai trimis din două în două zile. Dar mai ai timp. — Câte zile o să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
părut că sunt una, ca nuielele acelea din poveste, pe care în snop nu le poate frânge nimenea. Să trăiești, măria ta, că bine faci ce faci încercând să curățești ceea ce zavistia a întinat. Așa este. Nimic nu m-a tulburat mai mult ca veștile primite de la patriarhia de la Stambul ce spuneau că boierii băjeniți ai Bălenilor s-au dus toți la Poartă să ceară să fii mazilit; nu m-a mirat, m-a durut însă că drumul măriei tale la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în câteva ace fire de mătase de diferite culori. Broda cu mai multe ace deodată, ca și cum nu ar fi urmărit un desen, ci niște gânduri. Reluă în același moment și cusutul și povestirea. Cât au durat sărbătorile am fost mereu tulburat de întrebarea: ce anume l-a împiedicat pe chir Mitrofan să-l dezlege pe vodă, ca toate să se lămurească atunci când domnul mi-a cerut să-mi dau demisia, amenințându-mă că altfel cere caterisirea mea. Știam că are motive
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a venit târziu... La biserică nu a mai avut aproape nimic de văzut, de altfel intrând din soarele de afară, în sfântul locaș i se păru întuneric. Stanca însă se închina conștiincios, sărutând cu evlavie icoanele împărătești. Ca să nu o tulbure, el puse preotului câteva întrebări de complezență despre zugrăveală, clopote și altele. În aerul proaspăt de afară, își luară rămas bun de la preot și pășiră alături pe aleea cu dale. Mihai Cantacuzino simți nevoia să reînnoade povestirea Stancăi și să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gâtul înainte întinzând căpăstrul din mâna ieromonahului; acesta a ridicat capul, l-a văzut pe prinț drept, cu capul semeț ca și cum ochii închiși ar fi privit înainte, și i se păru atât de frumos încât sufletul lui limpede se simți tulburat de un simțământ de părere de rău. Doamne, ce fericit trebuie să fie vodă având asemenea mândrețe de coconi... Îl înghioldi cu călcâiele pe Leu și apucară drumul spre Poenarii de Muscel. Au ajuns la Hurezi vineri seara târziu de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cinci ani va dubla numărul total de ajutoare către Africa de la 25 de miliarde de dolari la 50 de miliarde de dolari anual. Două luni mai târziu, atitudinea Statelor Unite era mai puțin fermă. Ambasadorul Americii la ONU, John Bolton, a tulburat apele declarând că guvernul său se distanțează de obiectivul internațional al reducerii cu 50% a nivelului de sărăcie extremă până în 2015. După o săptămână de confuzie și semnale amestecate, președintele Bush a afirmat că Statele Unite sprijină cu adevărat acest obiectiv
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
care este scopul nostru și ce vom fii. Frumusețea lumii este frumusețea absolută. Lumea noastră suntem noi. Atâta vreme cât încercăm să ne distrugem, ne distrugem și lumea creată cu atâta suferință, strădanie și lacrimi. O singură întrebare ar trebui să ne tulbure din vreme în vreme: Cui lăsăm comoara ce am crescut-o cu zâmbete înmuiate în lacrimi? Odată ce ți-ai lăsat ambiția deoparte, ar trebui să știi și consecințele a ceea ce vrei să faci. Pe planeta aceasta mare, înconjurată de fel
Ocean de speranţă. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Derya Isleam, Suba Aurora () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2046]
-
cu ajutorul unor pereți despărțitori tencuiți cu pământ. Insulele reprezintă refugiul unei uluitoare cantități de vânat înaripat; lebedele, gâștele sălbatice, toate palmipedele abundă aici, precum și dropia și dropia mică, cocorii, pelicanii etc. E un adăpost sigur, a cărui liniște e rareori tulburată de pușca vânătorului. Capitolul 4 De la Galați la Iași prin valea Bârladului Primele vâlcele moldovene • Tecuci • Orașul, un titlu abuziv • Un lup, semn rău • Furtună înspăimântătoare • Un fiu al lui Iacob • Bârlad și Vaslui • Porci și orătănii • Turnul Pompierilor • O
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
păr bogat, masă bună, palate, funcții înalte, onoruri, respect și venituri de 70 000 de ducați; putea cu siguranță să-și ducă viața liniștit în splendoarea îmbelșugatei sale locuințe. Dar era scris în ceruri ca această existență fastuoasă să fie tulburată; iată cum: Prelatul dădea într-o bună seară binecuvântarea nupțială unui tânăr cuplu. Logodnica era atât de albă, de roză, de rotunjoară, de ispititoare, încât inima celui ce oficia fu răvășită. În loc de a binecuvânta, el nu poate decât să contemple
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a fost o pasiune arzătoare, neînfrânată, așa cum e astăzi. Abilitatea jucătorilor e notorie; un joc de cărți e un instrument docil, utilizat cu un talent ce ține de prestidigitație. În viața obișnuită, moldo-valahii par calmi, impasibili. Chipul lor e rareori tulburat de furie, înveselit de râs, iluminat de entuziasm. Sunt stăpâni pe ei înșiși; sângele lor rece e netulburat, calități ce îi transformă devreme în diplomați. Nu se însuflețesc decât la joc; cine nu i-a văzut apucând cărțile cu o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]