5,886 matches
-
în care ne-am urcat la întâmplare și care aducea cu o hală de piață cu scaunele așezate din loc în loc, nu se afla decât o singură persoană. Faptul că planul ne reușise atât de bine, dar mai ales mutra urâtă și nasul plicticos al vecinului nostru de călătorie ne înve seliră peste măsură. Am început să râdem din te miri ce, să vor bim tare și numai în franceză (pesemne că îl comentam pe vecinul nostru), să cercetăm harta turistică
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
soarelui îmi revine din nou voia bună și ziua întreagă muncesc și petrec cu tragere de inimă? Dar, odată cu căderea serii, liniștea din nou mă părăsește și mii de șoapte mă îmbie la lucruri neștiute, la gânduri stranii, la fapte urâte... Notițe ale lui Pierre Caietul acesta va rămâne oare pe veci neterminat?! Să nu-ți închipui că plâng din pricina unei triste realități. Plâng un vis nerealizat... În fond nu-mi pasă nici de Ghiuri, nici de Valentini, de tine singur
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă adaptez. Din compromis în compromis, am ajuns să nu mă mai recunosc în gesturile și dorințele mele... A fi sclavul propriului meu trup - asta n-ar fi fost încă nimic, dar a fi sclavul unei concepții străine despre dragoste, urâte mie, lucrul acesta mi se pare pur și simplu revoltător, astăzi mai mult decât oricând. și, dacă până acum nu îndrăznisem nici măcar să zâmbesc, astăzi am de gând să râd în hohote, să râd de mine însumi. Astăzi nu mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îi face altuia. Limba trăiește mereu în cazul particular, și trebuie de fiecare dată să deschizi bine urechile la ce-i în mintea ei. Limba e inseparabilă de fapte, iar asta o face să devină legitimă sau inacceptabilă, frumoasă sau urâtă - am putea spune și: bună sau rea. În fiecare limbă, adică în orice soi de vorbire, sunt alți ochi. Regele se-nclină și ucidetc " Regele se‑nclină Și ucide" Deseori sunt întrebată de ce în textele mele apare atât de des
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
În sob-ardeam tizic și resturi de coceni Păziți ziua și noaptea de bravi milițieni Foarte activi și harnici ca trântorii în stupi Având drept ajutoare o haită de câini-lupi. Îndurerat, voi spune doar atât: Copilăria noastră a fost un vis urât, Supravegheată zilnic de bunul Dumnezeu Dar care din păcate era plecat mereu. Cu urlete sinistre și-njurături de mamă Am dat copilăriei cea mai cumplită vamă Cu ochii ațintiți spre cerul infinit L-am așteptat mereu, dar n-a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar și o extremă delicatețe. Plus o idee care nu îmi dă pace, și anume aceea că a fost "descoperirea" mea, iar atunci când și-a dat seama de potențialul erotic pe care îl are, totul s-a sfârșit. Rățușca cea urâtă a devenit lebădă și a plecat în lume. Ce rămâne din toată istoria noastră este o imensă nostalgie, care acum se va adăuga nostalgiei anilor de studenție, perioadă în care am cunoscut-o. "Adoptarea unui veșmânt modern este un semn
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
meu, pe stradă. Aici, în Occident, uneori mi-e sete de diferență. Aș vrea să văd un bătrân îmbrăcat cu un pulover de lână, tricotat manual. Imposibil. Ceea ce putea fi the perfect job s-a transformat într-o poveste foarte urâtă. Sau cum am descoperit eu faptul că adevăratul capitalism nu face cadouri. Am găsit la biroul de plasare al Universității un anunț "sexy" al unei bănci de afaceri din Geneva: căutau un student "discret, care stăpânește perfect limba franceză" pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se mai pot găsi fete valabile, frumoase la suflet și la trup după vârsta de 26-28 de ani, maximum. Notiță scrisă după o zi întreagă pierdută la Palatul Parlamentului într-un colocviu inutil și stupid de "integrare europeană", populat cu urâte și urâți obsedați de propria lor carieră. Oameni metamorfozați în CV-uri monstruoase. Sfaturi practice: "Dacă ești frumos, rămâi demn de frumusețea ta. Dacă ești urât, fă să se uite urâțenia prin știința ta. Înțeleptul este acela care se bucură
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Oare de ce se comportau astfel? Inconștient, le era frică de prea marea libertate intelectuală pe care și-o lua acest om? Pe de altă parte, te gândești la toate riscurile pe care le comportă conversiunea la o altă religie: ești urât de cei pe care tocmai i-ai părăsit, neînțeles și neaceptat pe deplin de grupul celor din care aspiri să faci parte. Plus nevoia permanentă de a te justifica față de ambele părți. O ultimă observație: toți cei prezenți aveau o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
domeniu..." Bătrânețea și urmele ei traumatice se văd parcă mai bine pe aceste chipuri artificial uzate, sculptate de-a lungul anilor de lumina rece a neoanelor din bibliotecă. În fine, îmi par puțin naivi, fragilizați de educația extremă. Un gând urât și trist îmi vine în minte, acela că orice orice "Gigi" din universitățile românești îi poate face cum dorește el pe plan administrativ, al filosofiei de viața, al descurcărelii mărunte.. Cum să prind în cuvinte un asemenea gând, repet, urât
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un facies balcanic (așa cum mi s-a întâmplat acum doi ani de zile, în orașul vechi, în zona intens frecventată de turiști), mai lasă un asemenea gust amar. Moscou, c'est de la balle. Trop moche. (Moscova este de căcat. Prea urâtă!) traducere liberă, dar exactă, a limbajului de cartier utilizat de elevii mei. Inscripție găsită pe un chibrit abandonat de către unul dintre ei în laboratorul de fizică. Chibritul reproduce o ilustrație cu titlul "Kremlinul Moscovei", un veritabil loc comun al imaginarului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o bursă de master și termină ca asistenți. Lidia, în ciuda faptului că vine dintr-o familie românească veche și foarte bogată și nu are probleme financiare, (tatăl este patronul unei mari firme de informatică) s-a măritat cu un helvet urât ca o gulie din Obor, ca ultimă soluție. Ce se întâmplă oare cu aceștia oameni? Cum de au reușit să ia decizia supremă, să spună eu de aici nu mai plec? Cât de mult îi invidiez! Sau poate este vorba
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un pic din noapte. Deschid televizorul și, la aceasta oră imposibilă, pe un canal ce-și spune "canal lingvistic" este reluat programul TVR Internațional din data de 11 martie. După aproape un an de abstinență audio-video românească, efectul acestei emisiuni urâte ca un jurnal vechi în care s-a împachetat șunca este copleșitor. Românii transmit în buclă imagini ale atentatelor cu bombă din Madrid, dublate de un comentariu fatalist mixat cu senzaționalism ieftin. Urmează, pentru a rămâne pe linia tematică, două-trei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de integrare în societate din cauza respingerii celorlați pentru că nu intră în categoria celor blonde, subțiri, frumușele. Scopul: reportaj de televiziune. Atât de multă ipocrizie bine intenționată, sublimată imediat însă în prostie pură! Puteau doar să spună doar atât "căutăm femeie urâtă". La Geneva, la Biroul de Plasare al Universității, era mai simplu. Atunci când persoana care dădea anunțul nu dorea să angajeze un negru, spunea "caut persoană de tip caucazian"... Privesc fără a urmări atent o emisiune imbecilă de divertisment pe TV5
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
apoi, dac-aș fi trăit atunci, n-aș mai trăi astăzi. Or, fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n era ta. E mai bine să fii decât să nu fii, grăit-a Gâgă, hamletianul. R.P. Decât o viață urâtă, mai bine o viață frumoasă. Decât puțin și prost, mai bine mult și bine. Însă n-ați fi preferat o altă pâine? Franțuzească, de pildă. Sau din alte locuri. A.R. A, da, n-am uitat întrebarea: dacă mi-ar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de la Comitetul Central. Puritanismul ăsta exagerat, exacerbat, venea de la Cabinetul 2, adică de la Elena Ceaușescu, omul care veghea la puritatea ideologică a literaturii. Părerea mea, o deducție absolut personală, este că puritanismul ei provenea din faptul că era o femeie urâtă, acră, invidioasă, uscată și probabil frigidă. Elena Ceaușescu nu suporta femeile tinere și frumoase. Nu suporta să vadă femei cu decolteu. Se știe că întrerupea, printr-un telefon, spectacole de televiziune în care dansatoarele afișau porțiuni anatomice ceva mai decoltate
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o însoțească pe „tovarășa Elena“ într-o călătorie în Spania, cred, dar asta doar dacă avea să treacă mai întâi examenul măsurătorii. Adică să nu fie mai înaltă decât „tovarășa Elena“. Aveam parte de un panopticum de femei acre și urâte: tovarășa Ana, tovarășa Liuba, tovarășa Lina Ciobanu, tovarășa Suzana Gâdea, tovarășa Aneta Spornic. Moda instaurată de ele era un coc împletit în creștetul capului, ca o grămăjoară de baligă. Și un zâmbet de superioritate disprețuitoare când se vorbea despre imperialiști
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a scoate câte un palat. Ziaristul e o efemeridă, ziaristul e dușmanul nr. 1 al literaturii. Ziaristul e un paria, ziaristul e un sclav pe galera zilei. Ziaristul n-are..., nu e..., nu e..., nu poate fi..., dar câte lucruri urâte nu se spun despre noi, cei care n-avem alt păcat decât că respirăm odată cu lumea și ne mărginim la veștile ei. Eu am degetele negre de cerneala ziarelor devorate; mi-e dragă această murdărie; sunt vârât cu mâinile până la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
visează la grefe, la înlocuirea în interior a colților de fier ruginiți cu colți de oțel inoxidabil. Dar Parthenonul e bolnav: de bătrânețe, de timp, de ateroscleroză. Când poveștile cu oameni - prea multe, prea vesele, prea triste, prea frumoase, prea urâte - mă plictisesc, mă gândesc la marmură, la Acropole. NOIEMBRIE ’68 1: „Sunt bolnav... Cred că o nevroză mă va răpune...” (Crowhurst - în jurnalul de bord). 2: Iarba din plastic - spune un prospect comercial american - e superioară ierbii vândute la metru
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
are moarte!” - după cum urlă triumfal prospectul. Dar dacă n-are moarte, atunci ce, Doamne iartă-mă, are? Dacă n-are moarte, de ce-i mai zice iarbă? Mă duc să mă rad. Tot privind iarba etern verde, mi-a crescut barbă urâtă și aspră ca un glaspapir. N-aș îndrăzni să sărut o femeie. 3: Televiziunea franceză prezintă o ediție a telejurnalului de noapte veche de o sută de ani - „Actualitatea la 3 noiembrie 1868”: în Statele Unite aveau loc alegeri la care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de ani, inginer și profesor la Universitatea orașului, fie-i țărâna ușoară! Un ziarist repede de mână scrie însă că „prin moartea acestuia, neamul marelui scriitor rus se stinge”. Oare? Formal, frunzărind arborele genealogic, așa o fi - expresia însă rămâne urâtă, inexactă și prea pesimistă. Dostoievski nu are neamuri - ca prăvăliașii din Obor -, nu are nici rude de sânge, ca aristocrații de pe Loara. Pentru ca rasa dostoievskiană să dispară ar trebui să se stingă lumea. Ori lumea nu se stinge. Cu posedații
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
an grădinița s-a făcut cămin, a trebuit să mănânc acolo toate grețoșeniile și la 10, și la prânz, și după-masa. Așa că în grupa mare n-am mai purtat geanta de tablă, ci una de carton presat, maro, mică și urâtă, care se atârna de umăr și în care nu mai avea rost să car decât o batistă, plus cel mult o bomboană Kandia de lapte, lipicioasă. Din același carton presat maro a fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai întorceau în vizită la rude, săpun Fa verde și cât mai multe pungi de plastic colorate. Abia după ce au început să apară și pungile românești, albe, albastre sau gri, cu modele simple, din câteva linii și cu un scris urât, s-a văzut clar că pungile nemțești nu mai puteau fi detronate: erau reginele absolute, de care aveam grijă ca de ochii din cap. După orice purtat, băbuța le ștergea cu grijă, le netezea și le împătura meticulos în sertar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aflat la capătul unui lanț salvator ne rezolvase (în acei ani, verbul a rezolva se conjuga, într-un mod bizar care îmi zgârâia urechile, cu reflexivul). Îmi amintesc cât de greu procurasem cămășuțele de pânză, căciulițele de bumbac și păturile (urâte, dar, în sfârșit, de dimensiuni potrivite pentru un nou-născut). Soacra mea obținuse o sticlă cu biberon ușoară, din plastic, cu mici desene viu colorate, care nu semăna mai deloc cu surata ei din sticlă groasă (asemănătoare cu cea în care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
trupe. Cântăreți. Mă opresc la unii grozavi. Tineri, plini de energie, vreo 15, multe fete. Sunt îmbrăcați ca naiba. Camp. Ca unii dintre noi în anii ’80. Or fi din... Rusia, mă gândesc. Săracii! Sau din... Albania? Fetele au fuste urâte, de mame din perioada comunistă. Două au căciuli de vulpe argintie (horor), cam vechi, de tanti din Est. Pantofi destul de shabby. Pe frigul ăsta pantofi... Caut mai mulți euro prin buzunare. Săracii de ei... Studenți săraci. Da’ parcă prea-s
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]