5,999 matches
-
explică prin nevoia unor reevaluări periodice și necesare relansări. Pentru a comunica mai mult timp și a influența pe cît mai mulți, instrumentarul trebuie să sugereze direct, fără sofisticate soluții grafice. Simplitatea imaginii echivalează cu esențializarea și funcționează ca un vector social imediat. Capacitatea de pliere nuanțată în funcție de scop relevă nivelul cel mai de sus de exprimare emoțională și de asumare a responsabilității civice. Croma- tismul evită distilările savante și se rezumă îndeosebi la pri- mare și tonurile compuse care
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
măsură veritabile glose despre condiția omului și umanitate, despre creativitate și perfecțiune. Consideră, probabil, că omul este cu adevarat liber doar prin gând și inteligența și cu siguranță demiurgic doar prin creație. Structural solar și apolinic, face din elgiul feminității vectorul unei cordiale confraternității cu natura. Nu o exalta din perspectiva misterului că romanticii altădată ci, doar, o respectă și lucrează permanent în sensul ei. Vedem aici opțiunea unui lucid dublat de un spirit deschis spre lectură poetica a lumii unde
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
manieră similară cu cea care a condus de la numerele reale la cele complexe. Aceste numere au fost introduse de matematicianul irlandez Sir William Rowan Hamilton în 1843 și aplicate în spațiul tridimensional. Deși au fost înlocuiți în majoritatea aplicațiilor de vectori, cuaternionii sunt folosiți în continuare atât în matematica teoretică cât și în cea aplicată, în special pentru calcule ce implică rotații tridimensionale. În timp ce numerele complexe constituie o extensie a numerelor reale realizată prin introducerea elementului imaginar "i", când formula 2, cuaternionii
Cuaternion () [Corola-website/Science/302431_a_303760]
-
formula 5 Atunci un cuaternion este un număr de forma "a" + "bi" + "cj" + "dk", unde "a", "b", "c", "d" sunt numere reale unic determinate pentru fiecare cuaternion. Analog, un cuaternion poate fi exprimat ca produs intern ("componentă cu componentă") a doi vectori, unul de componente formula 6, iar celălalt constituind "baza": formula 7. În acest caz, componenta reală "formula 8" este notată separat și pentru produsul scalar se consideră doar cele trei baze "i", "j", "k": formula 9 Această reprezentare are câteva avantaje, care pot fi
Cuaternion () [Corola-website/Science/302431_a_303760]
-
pe techno-dnb au fost Kemal (care a produs multe piese cu influență techno după ce a părăsit Renegade Hardware concentrându-se pe un sound experimental mai "stripped down" care a avut influențe din Detriot Techno și folosirea tool-urilor de productie techno), Vector Burn & Pyro. Ei au inspirat nouă generație de producători cum ar fi, Proket, Amex și Kaiza (în vremea aceea că un duo) și alții. Pe de altă parte, incepand cu sfârșitul anilor '90, un număr din ce in ce mai mare de artiști (Căușe
Drum and bass () [Corola-website/Science/302430_a_303759]
-
un „”, trebuie să fie punctiformă pentru a împiedica propriul câmp electric să perturbe câmpul principal și trebuie să fie și staționară pentru a preveni efectul câmpurilor magnetice. Deoarece câmpul electric este definit în termeni de forță, iar forța este un vector, rezultă că un câmp electric este și un vector, având și . Anume, el este un câmp vectorial. Studiul câmpurilor electrice create de sarcini staționare poartă numele de electrostatică. Câmpul poate fi vizualizat printr-un set de linii imaginare ale căror
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
câmp electric să perturbe câmpul principal și trebuie să fie și staționară pentru a preveni efectul câmpurilor magnetice. Deoarece câmpul electric este definit în termeni de forță, iar forța este un vector, rezultă că un câmp electric este și un vector, având și . Anume, el este un câmp vectorial. Studiul câmpurilor electrice create de sarcini staționare poartă numele de electrostatică. Câmpul poate fi vizualizat printr-un set de linii imaginare ale căror direcție în orice punct este cea a câmpului. Acest
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
potențialul suprafeței. Câmpul electric era formal definit ca forță exercitată pe unitatea de sarcină, dar conceptul de potențial permite o definiție echivalentă mai utilă: câmpul electric este gradientul local al potențialului electric. De obicei exprimată în volți pe metru, direcția vectorului câmp este linia cu cea mai mare pantă de potențial, și locul în care echipotențiale sunt cel mai aproape unele de altele. Descoperirea lui Ørsted din 1821 că un câmp magnetic există în jurul tuturor părților unui cablu prin care trece
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
fixe. Utilizarea celei de-a doua legi a lui Newton ca "definiție" a forței a fost criticată în unele lucrări riguroase, deoarece este, în esență, un truism matematic. Egalitatea dintre ideea abstractă de „forță” și ideea abstractă de „modificare a vectorului impuls” nu are, finalmente, nicio semnificație observațională, deoarece nu se poate defini una fără cealaltă. O definiție a noțiunilor de „forță” sau de „modificare a impulsului” trebuie să facă apel la o înțelegere intuitivă a percepțiilor directe, sau să se
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
ar putea trage în sensuri contrare sau în același sens. În acest exemplu unidimensional simplu, dacă nu se știe direcția forțelor, nu se poate decide dacă rezultanta se calculează prin adunarea celor două sau prin scăderea lor. Reprezentarea forțelor prin vectori evită aceste probleme. La început, forțele au fost investigate cantitativ în condiții de echilibru static, în care mai multe forțe se anulau reciproc. Astfel de experimente demonstrează proprietatea esențială că forțele sunt mărimi vectoriale aditive: ele au modul și direcție
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
se anulau reciproc. Astfel de experimente demonstrează proprietatea esențială că forțele sunt mărimi vectoriale aditive: ele au modul și direcție. Când două forțe acționează asupra unui obiect, rezultanta se poate determina folosind regula paralelogramului pentru adunarea vectorială: adunarea a doi vectori reprezentați ca laturile unui paralelogram dă un vector rezultant egal în modul și direcție cu diagonala paralelogramului. Modulul rezultantei variază de la diferența modulelor celor două forțe la suma acestora, în funcție de unghiul dintre liniile lor. Diagramele de corp liber se folosesc
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
esențială că forțele sunt mărimi vectoriale aditive: ele au modul și direcție. Când două forțe acționează asupra unui obiect, rezultanta se poate determina folosind regula paralelogramului pentru adunarea vectorială: adunarea a doi vectori reprezentați ca laturile unui paralelogram dă un vector rezultant egal în modul și direcție cu diagonala paralelogramului. Modulul rezultantei variază de la diferența modulelor celor două forțe la suma acestora, în funcție de unghiul dintre liniile lor. Diagramele de corp liber se folosesc pentru a analiza forțele ce acționează asupra unui
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
rezultantei variază de la diferența modulelor celor două forțe la suma acestora, în funcție de unghiul dintre liniile lor. Diagramele de corp liber se folosesc pentru a analiza forțele ce acționează asupra unui sistem. Ideal, aceste diagrame se desenează cu modulele și unghiurile vectorilor forță păstrate astfel încât să se poată face adunarea grafică a vectorilor pentru a determina rezultanta. Pe lângă adunare, forțele pot fi și descompuse în componente independente, în unghi drept unele față de altele. O forță orizontală îndreptată spre nord-est poate fi descompusă
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
în funcție de unghiul dintre liniile lor. Diagramele de corp liber se folosesc pentru a analiza forțele ce acționează asupra unui sistem. Ideal, aceste diagrame se desenează cu modulele și unghiurile vectorilor forță păstrate astfel încât să se poată face adunarea grafică a vectorilor pentru a determina rezultanta. Pe lângă adunare, forțele pot fi și descompuse în componente independente, în unghi drept unele față de altele. O forță orizontală îndreptată spre nord-est poate fi descompusă în două forțe, una îndreptată spre nord, și alta spre est
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
și descompuse în componente independente, în unghi drept unele față de altele. O forță orizontală îndreptată spre nord-est poate fi descompusă în două forțe, una îndreptată spre nord, și alta spre est. Adunând vectorial aceste forțe componente rezultă forța inițială. Descompunerea vectorilor după o bază este adesea o metodă matematică de a descrie forțele, mai curată decât prin modul și direcție. Aceasta deoarece, pentru componentele ortogonale, componentele sumei vectoriale sunt unic determinate de adunarea scalară a componentelor vectorilor individuali. Componentele ortogonale sunt
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
rezultă forța inițială. Descompunerea vectorilor după o bază este adesea o metodă matematică de a descrie forțele, mai curată decât prin modul și direcție. Aceasta deoarece, pentru componentele ortogonale, componentele sumei vectoriale sunt unic determinate de adunarea scalară a componentelor vectorilor individuali. Componentele ortogonale sunt independente una de alta; forțele acționează la nouăzeci de grade și nu se influențează reciproc. Alegerea unei baze ortogonale este adesea efectuată luând în considerare baza care ar face calculele mai convenabile. Este de dorit alegerea
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
independente una de alta; forțele acționează la nouăzeci de grade și nu se influențează reciproc. Alegerea unei baze ortogonale este adesea efectuată luând în considerare baza care ar face calculele mai convenabile. Este de dorit alegerea unei baze cu un vector pe direcția uneia dintre forțe, deoarece acea forță va avea atunci o singură componentă nenulă. Vectorii forță pot fi și tridimensionali, a treia componentă fiind în unghi drept cu celelalte două. Echilibrul apare atunci când forța rezultantă ce acționează asupra unui
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
unei baze ortogonale este adesea efectuată luând în considerare baza care ar face calculele mai convenabile. Este de dorit alegerea unei baze cu un vector pe direcția uneia dintre forțe, deoarece acea forță va avea atunci o singură componentă nenulă. Vectorii forță pot fi și tridimensionali, a treia componentă fiind în unghi drept cu celelalte două. Echilibrul apare atunci când forța rezultantă ce acționează asupra unui obiect este zero (adică suma vectorială a tuturor forțelor este zero). Există două feluri de echilibru
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
cauzată de gravitație este proporțională cu masa corpului atras. Combinarea acestor idei dă formula ce leagă masa (formula 32) și raza (formula 33) Pământului de accelerația gravitațională: unde formula 35 este distanța dintre centrele de masă ale celor două obiecte și formula 36 este vectorul unitate cu punctul de aplicație în centrul primului obiect și îndreptat spre centrul celui de-al doilea. Această formulă a fost destul de puternică pentru a deveni baza tuturor descrierilor ulterioare ale mișcării în sistemul solar până în secolul al XX-lea
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
ca sumă a forței electrostatice (a câmpului electric) și a forței magnetice (dată de câmpul magnetic). Legea completă are enunțul: unde formula 44 este forța electromagnetică, formula 39 este sarcina particulei, formula 46 este câmpul electric, formula 47 este viteza particulei, înmulțită vectorial cu vectorul inducție magnetică (formula 48). Originea câmpurilor electrice și magnetice a fost explicată complet doar în 1864 când James Clerk Maxwell a unificat mai multe teorii anterioare într-un set de patru ecuații. Aceste ecuații ale lui Maxwell descriu complet sursa câmpurilor
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
în opoziție față de forța aplicată. Pentru un corp accelerat în mișcare circulară, forța neechilibrată ce acționează asupra unui corp este: unde formula 30 este masa corpului, formula 17 este viteza lui și formula 35 este distanța față de centrul traiectoriei circulare și formula 71 este vectorul unitate îndreptat în direcție radială spre exterior. Aceasta înseamnă că forța centripetă neechilibrată simțită de orice corp este întotdeauna îndreptată spre centrul de curbură al traiectoriei. Asemenea forțe acționează perpendicular pe vectorul viteză asociat cu mișcarea unui corp, și deci
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
distanța față de centrul traiectoriei circulare și formula 71 este vectorul unitate îndreptat în direcție radială spre exterior. Aceasta înseamnă că forța centripetă neechilibrată simțită de orice corp este întotdeauna îndreptată spre centrul de curbură al traiectoriei. Asemenea forțe acționează perpendicular pe vectorul viteză asociat cu mișcarea unui corp, și deci nu modifică modulul vitezei obiectului, ci doar direcția acesteia. Forța neechilibrată ce accelerează un corp poate fi rezolvată într-o componentă perpendiculară pe traiectorie și una tangentă la traiectorie. Astfel se obține
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
unui râu poate fi considerată a fi o mărime caracteristică a unei zone cu relief denivelat. Forțe conservative sunt gravitația, forța electromagnetică, și forța elastică. Fiecare astfel de forțe au modele dependente de o poziție dată adesea sub formă de vector radial formula 73 centrat într-un potențial cu simetrie sferică. Astfel de exemple sunt: Pentru gravitație: unde formula 90 este constanta gravitațională, iar formula 91 este masa obiectului "n". Pentru forțele electrostatice: unde formula 93 este permitivitatea electrică a vidului, iar formula 94 este sarcina
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
datorate gradientului unui potențial. Aceasta se datorează adesea considerațiilor macrofizice în care apar forțe ca medie statistică macroscopică a unor microstări. De exemplu, cauzele frecării sunt la nivel de atomi, dar frecarea se manifestă ca o forță independentă de orice vector macroscopic de poziție. Forțe neconservative sunt forța de frecare, dar și forțele de contact, forța de tensiune și rezistența la mișcare a aerului. Totuși, pentru orice descriere suficient de detaliată, toate aceste forțe sunt rezultatul forțelor conservative deoarece toate aceste
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
În matematică, o serie este un șir infinit între elementele căruia s-a scris semnul operației de adunare: Elementele seriei pot fi numere reale, numere complexe, vectori, funcții având ca valori numere reale, complexe sau vectori, etc. Este necesar ca pentru mulțimea din care se iau elementele seriei să fie definite operația de adunare și noțiunea de convergență. Fără alte condiții, o astfel de serie se mai
Serie (matematică) () [Corola-website/Science/304627_a_305956]