5,475 matches
-
dacă programul genetic merge conform planului. La o luptă cu taurii, sportul preferat al ducelui, acesta este omorât de un taur salusan drogat. Duncan este acuzat a fi spion Harkonnen, fiind considerat responsabil pentru drogarea taurului. Leto știe că adevăratul vinovat este mama lui, Helena, și o trimite la o mănăstire de pe continentul estic pentru a evita răspândirea zvonurilor. Leto devine noul duce Atreides. În cealaltă parte a galaxiei, Împăratul Padișah Elrood al IX-lea moare. Shaddam ajunge în sfârșit pe
Dune: Casa Atreides () [Corola-website/Science/320727_a_322056]
-
iulie că o serie de acuzați sunt vinovați de subminarea constituționalității și de implicare în mascre. De-a lungul întregii sale existențe (28 aprilie 1919 - 29 martie 1920), curtea marțială s-a remarcat prin activitatea slabă și ineficiență crescândă. Presupușii vinovați erau sacrificați de sultan pentru salvarea imperiul. Calthorpe și-a dat seama imediat de primejdia care amenința autoritatea de ocupație. El avea să scrie la Londra că procesele tindeau să devină o farsă injurioasă la adresa prestigiului britanic și a guvernului
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
prieteni din care face parte comite niște jafuri mărunte. Din comoditate, rudele sunt principalele victime. Georges, între timp, fură un inel și o brățară de la sora lui. Aceste jafuri repetate aduc orașul în zarva. Cand într-un sfârșit poliția arestează vinovații, cazul stârnește un scandal. Indulgent, Jean-Louis Brassens nu depune plângere când se caută la secția de poliție. Că admirație față de atitudinea tatălui său, face o cantare: Leș Quatre Bacheliers (Cei patru burlăci). --”Dar știu că un copil pierdut [...] a avut
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
în tubul digestiv o cantitate mai mare de bilă pentru a facilita digestia. Uneori însă efortul necesar este prea mare, consecința fiind blocarea bilei, care nu se mai elimină, iar digestia se va desfășura greoi, provocând simptomele descrise anterior. Principalii vinovați ai dereglării activității biliare sunt stresul sau alte tulburări de natură psihică și o alimentație haotică și neadecvată, caracterizată de excese alimentare frecvente și consum nemăsurat de grăsimi, prăjeli, mezeluri, carne grasă sau tocată, ouă, cafea, ciocolată, alcool sau alte
Dischinezie biliară () [Corola-website/Science/321558_a_322887]
-
lui Kim Jongil în această operațiune. Kim Hyonhui a fost condamnată la moarte în martie 1989, dar a fost absolvită de pedeapsă de către președintele Roh Tae-woo, pe baza ideii că Hyonhui era doar o victimă „spălată pe creier" a adevăratului vinovat, guvernul Coreei de Nord. Kim a scris mai târziu o autobiografie, numită "Lacrimile Sufletului meu" (engleză "The Tears of My Soul"). Kim Hyunhui trăiește acum într-un loc secret și este încă sub protecție constantă de teama represaliilor, fie din partea
Kim Hyon Hui () [Corola-website/Science/321621_a_322950]
-
cu dizabilități mintale cunoscute sub numele de "acțiunea T4" din moment ce prima sa nominalizare a fost Ernst-Robert Grawitz în calitate de șef al operațiunilor pentru Crucea Roșie germană 1937-1945 pe care l-a înlocuit în 1945 cu Karl Gebhardt; ambii au fost găsiți vinovați de crime de război și crime împotriva umanității după război. În 1936, Adolf Hitler l-a trimis pe Ducele de Saxa-Coburg și Gotha în Marea Britanie ca președinte al Societății de prietenie anglo-germană. Misiunea sa era să îmbunătățească realțiile anglo-germane și
Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321670_a_322999]
-
Dintre națiunile din Orientul Mijlociu, Iranul, Siria și Yemenul au anunțat că sprijină Hezbollah-ul, în timp ce Liga Arabă, Egiptul și Iordania au făcut declarații prin care au criticat acțiunile Hezbollah-ului și au susținut interesele Libanului. Arabia Saudită a afirmat că Hezbollah-ul este principalul vinovat, iar Egiptul, Iordania, Kuweitul, Irakul, Autoritatea Națională Palestiniană, Emiratele Arabe Unite și Bahreinul au fost de acord cu opinia Arabiei Saudite conform căreia acțiunile organizației Hezbollah au fost "„neaștepate, nepotrivite și iresposabile”". Multe proteste și demonstrații organizate în lume au cerut ca
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
persoana care a aruncat bomba nu a fost descurajată de aceștia și că ei, în calitate de conspiratori, sunt la fel de vinovați. Fratele lui Albert Parsons a afirmat că există dovezi care leagă firma de securitate Pinkerton de bombă. Juriul i-a găsit vinovați pe toți cei opt acuzați șapte au fost condamnați la moarte, iar Neebe a fost condamnat la 15 ani închisoare. Sentințele au declanșat indignarea tinerelor mișcări sindicale, soldată cu proteste în toată lumea, și cu ridicarea inculpaților la rang de celebrități
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
americanilor din clasa de mijloc față de radicalismul sindical, și a declarat că muncitorii sunt singurii vinovați pentru problemele lor. Edward Aveling, ginerele lui Karl Marx, a remarcat: „dacă acești oameni vor ajunge să fie spânzurați, "Chicago Tribune" vor fi cei vinovați.” În acest caz s-a făcut în 1887 apel la Curtea Supremă a statului Illinois, apoi la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii unde inculpații au fost reprezentați de John Randolph Tucker, Roger Atkinson Pryor, generalul Benjamin F. Butler și William P.
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
fosta Iugoslavie a formulat împotriva lui Mrkšić următoarele acuzații: Procesul împotriva lui a început în octombrie 2005, iar procedurile în cazul penal cu numărul IT-95-13/1 -T s-au încheiat pe 27 septembrie 2007, când Mile Mrkšić a fost găsit vinovat de complicitate la uciderea prizonierilor de război și a civililor la Ovčara, complicitate la torturarea lor și complicitate la relele tratamente administrate. Prin sentința din aceeași zi, Mile Mrkšić a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
condițiile în care se poate stabili locuința alternantă. Această formă de trai devine apoi o sursă continuă de conflict, care afectează în mod negativ copilul. Comisia a fost de părere că, în cazul în care unul dintre părinți se face vinovat de violență sau de alte tratamente degradante la adresa unui alt membru al familiei, atunci nu ar trebui luate în calcul nici custodia comună și nici locuința alternantă. În ultimii ani, în Suedia, deși într-o manieră limitată, a existat o
Custodie comună fizică () [Corola-website/Science/321753_a_323082]
-
pe viață pentru spionaj. Zola a denunțat erorile judiciare și lipsa unor dovezi serioase. Scrisoarea a fost tipărită pe prima pagină a ziarului și a cauzat un scandal public în Franța și peste hotare. Zola a fost acuzat și găsit vinovat de calomnie la 23 februarie 1898. Pentru a evita încarcerarea, s-a exilat temporar în Anglia, de unde s-a întors în iunie 1899. Ca rezultat al popularității scrisorii, chiar și în lumea anglofonă, "!" a devenit o expresie generică a indignării
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Auguste Scheurer-Kestner, Zola a fost convins de nedreptate, cu ajutorul informațiilor indirecte dar sigure provenite de la avocatul Louis Leblois. Acesta din urmă era confidentul și prietenul colonelului Picquart, fostul șef al serviciului de informații militare; acest cerc restrâns cunoștea numele adevăratului vinovat, comandantul Esterházy, încă de la sfârșitul verii. Zola, revoltat de nedreptate și de reacțiile insultătoare ale presei naționaliste, s-a hotărât să scrie mai multe articole în favoarea mișcării dreyfusarde apărute în jurul ziarului "le Figaro" spre sfârșitul anului 1897. Primul, intitulat "M.
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
parte, folosește procedeul "flashbackului" și transportă cititorul cu trei ani în urmă, în toamna lui 1894. Se prezintă apoi diferite proceduri judiciare împotrva lui Alfred Dreyfus, de la arestare, până la condamnare. Apoi, în a doua parte, romancierul explică circumstanțele descoperirii adevăratului vinovat, Ferdinand Esterházy. Partea a treia este dedicată înțelegerilor de culise ale puterilor publice cu scopul de a-l proteja pe adevăratul trădător și de a-l achita în Consiliul de Război la 11 ianuarie. Dubla crimă s-a consumat: „condamnarea
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
treia este dedicată înțelegerilor de culise ale puterilor publice cu scopul de a-l proteja pe adevăratul trădător și de a-l achita în Consiliul de Război la 11 ianuarie. Dubla crimă s-a consumat: „condamnarea unui nevinovat, achitarea unui vinovat.” Lui Zola îi mai rămâne, în concluzie, să-și distribuie acuzațiile personale celor considerați de el vinovați de această crimă, printr-o litanie în care repetă obsesiv cuvântul „acuz”. Forma utilizată de Zola era una revoluționară în ce privește suportul utilizat pentru
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
trădător și de a-l achita în Consiliul de Război la 11 ianuarie. Dubla crimă s-a consumat: „condamnarea unui nevinovat, achitarea unui vinovat.” Lui Zola îi mai rămâne, în concluzie, să-și distribuie acuzațiile personale celor considerați de el vinovați de această crimă, printr-o litanie în care repetă obsesiv cuvântul „acuz”. Forma utilizată de Zola era una revoluționară în ce privește suportul utilizat pentru a-și exprima revolta. Articolul este enorm, având circa de cuvinte. El a curs pe opt coloane
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
implicat și birourile armatei vinovate de campania de presă mincinoasă, precum și pe cele două consilii de război „din care unul l-a condamnat pe Dreyfus pe baza unei probe rămase secrete, în vreme ce al doilea a achitat cu bună știință un vinovat.” Articolul se încheie cu celebra litanie acuzatoare, prin care dă publicului numele vinovaților: Pentru contemporani, interesul articolului lui Zola rezidă în acest rezumat condensat al diferitelor evenimente care au constituit cei patru ani ai afacerii Dreyfus, rezumat la care cititorul
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
două consilii de război „din care unul l-a condamnat pe Dreyfus pe baza unei probe rămase secrete, în vreme ce al doilea a achitat cu bună știință un vinovat.” Articolul se încheie cu celebra litanie acuzatoare, prin care dă publicului numele vinovaților: Pentru contemporani, interesul articolului lui Zola rezidă în acest rezumat condensat al diferitelor evenimente care au constituit cei patru ani ai afacerii Dreyfus, rezumat la care cititorul a avut acces pentru prima oară cu această ocazie. Până atunci, cititorii avuseseră
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
a izbucnit un scandal datorită mutilării statuilor închinate lui Hermes care străjuiau orice răscruce de drumuri. Autorii sacrilegiului au fost identificați că tinerii unei nobile familii, ostili și batjocoritori față de puterea demosului, dar anchetă se extinde și îl găsește drept vinovat și pe Alcibiades de fapte similare, în speță de parodierea tainică și nocturnă a riturilor sacre de la Eleusis. În ciuda eforturilor lui Alcibiades de a grăbi judecarea procesului, acesta întârzie, și expediția pornește spre Catania în Sicilia. Pe drum, flota e
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
eforturilor lui Alcibiades de a grăbi judecarea procesului, acesta întârzie, și expediția pornește spre Catania în Sicilia. Pe drum, flota e ajunsă din urmă de o corabie, care anunță că procesul a fost judecat și toți acuzații, inclusiv Alcibiades, găsiți vinovați pentru sacrilegiu, au fost condamnați la moarte, veneau să-l aresteze și să-l ducă înapoi la Atena pe tânărul general. Peste noapte, Alcibiades a reușit să fugă cu o corabie și se refugiază direct în Sparta, unde destanuie toate
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
scriitori și academicieni și am scris volumul “STELE UCISE”, arătând, bineînțeles, cu degetul, spre cei pe care eu îi consider vinovați (nu mai mult sau mai puțin, pentru că vinovăția este o noțiune singulară, limpede și precisă), indiferent dacă pe cel vinovat îl admir ca intelectual și/sau scriitor. Cărțile mele sunt strigăte de durere ale unor adevăruri ce întind și astăzi degetele de sub straturi numeroase și groase de minciună și de indiferență. Aceasta, vorbind despre trecut. Dar cu aceeași unitate de
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
soția mea nu a mai primit, câțiva ani, nici un serviciu. Vreme de 7 ani am fost mutat de la o școală la alta, pe toate Văile Sălăuței, timp în care, lună de lună, organele politice județene îmi cereau să mă declar vinovat de instigare la “tulburarea ordinei publice”, lucru pe care, la fel de constant l-am refuzat, totul sfârșindu-se cu Revoluția din 1989. În plan literar am fost “sfătuit” să nu mai frecventez Cenaclul George Coșbuc, o vreme (lungă). Așa cum nu am
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
mult timp. Principalele direcții de emigrare vor fi către America: Boston, Massachusetts, New York, Philadelphia, către Canada: Toronto, Quebec, Ontario, către Australia etc Dincolo de toate aceste lucruri Marea Foamete a mai generat o problemă puternic discutată de istoriografie : cea a principalului vinovat pentru aceast dezastru. Privind în urmă, mișcările irlandeze blamează în unanimitate guvernul britanic. Partizani ai ideii de genocid sunt și Peter Doffy și Francisc Boyle, profesor la Universitatea din Illinois. Kinealy, ca și O’ Grada vorbește despre neglijență și despre
Marea Foamete Irlandeză () [Corola-website/Science/315354_a_316683]
-
rege era înca în viață și era evident că își mai amintea obligațiile anterioare. Comentariul lui Sirr: Elefanții erau preferați ca execuționiști în India timp de mai multe secole. Domnitori hinduși și musulmani îi executau pe cei care se făceau vinovați de evaziune fiscală, pe rebeli și pe soldații inamici "sub picioarele elefanților". Legile lui Manu, scrise cam în anul 200 d.H. stipulau execuția de către un elefant pentru un număr de crime. Dacă erau furate bunuri, de exemplu, „regele trebuie să
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
tronului și fratele mai mare al lui Andronic. Această întâmplare tragică l-a băgat în mormânt pe Mihail al IX-lea Paleologul, iar împăratul Andronic II, rămânând, dintr-o dată și fără fiu și fără moștenitor, i-a întors spatele celui vinovat de moartea lor.El a pus, în preajma nepotului său, un supraveghetor oficial-generalul Syrgiannes. Acesta din urmă fusese cândva nedreptățit de basileu și a început să-l incite pe pupilul său la răscoală. Acela, mistuit de setea de putere, s-a
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]